5,679 matches
-
despre minunata lui fiică. Treceau, deci, tătarii, ca tainice năluci peste câmpuri pustii. Și nu ocoleau nici râurile mari, nici pădurile întunecate, nici crestele înalte și înzăpezite ale munților. Când un râu le ieșea în cale, îl treceau înot pe spinările cailor. Iar de întâlneau păduri întunecate și dese, treceau prin ele întocmai ca foșnetul vântului. Și încă, de le stăteau în cale munții cei înalți, treceau de ei cu elanul tinereții și al iubirii. Și cât de voioși zburau caii
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
anchete la țâțâna ușii, urmăriri, ascultări, spionări, aruncări în fundul iadului ocnelor... Pe când răul indică scene de spectacol orgiastic, ridicări de statui de idoli, sacralizarea puterii, dictate, doctrine pro-putere, sfâșieri, fără minimă încercare din partea legii, de a fixa limitele urcării în spinarea celor mulți. Sosește Crăciunul! Gigi Becali, însingurat, trist, înlăcrimat e crucificat după gratii. Fără el țara pierde un om care îi ajută pe cei ce nu se pot salva! În țara înădușită de plâns, sosește Crăciunul și vin cu ninsorile
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
-te domnule !, - mi-au zis, / și caută să te întorci cu viață, / mi-au zis, / și caută să nu te rătăcești / în mădularele / cifrei 1 // Nu mă grăbesc să mă supăr. Eu sunt o șea. / Noada zeului mă presează / de spinarea ducipalului. Poetul dintr-o „Sfântă Treime Stănesciană“ - ca în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul sâmburelui de a se naște“, aidoma eroului din pântecul maicii-împărătese, așteptând a i se făgădui [ara-Tinereții- fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce permite, în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
și o lirosofie stănesciană ca «umbră a ideii», îndeosebi, în poezia «Evocare», structurată în două catrene și un distih - adică în zece versuri ale „decadei“ / „secțiunii“ de aur: Ea era frumoasă ca umbra unei idei - / a piele de copil mirosea spinarea ei, / a piatră proaspăt spartă, / a strigăt dintr-o limbă moartă. // Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. / Între
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
alt context (cf. SSubl, 11) chiar poetul - chipul decurgerii materiei din Cuvânt. În «Evocare», e vorba despre proaspăt născuta Poezie, identificându-se în iubirea absolută a eroului liric: «Ea era frumoasă ca umbra unei idei - / a piele de copil mirosea spinarea ei...». Evocare, desigur, permite - ca orice creație din perimetrul estetic - o interpretare lirică „polivalentă“. Comentatorii de până acum ai poeziei Evocare înclină în unanimitate să-i vadă drept temă tocmai „definirea inefabilului“, „a umbrei“, făcând din poet „un etern îndrăgostit
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
catrenul întâi, după aserțiunea lirică: „ea era frumoasă ca umbra unei idei“, idealitatea / inefabilul apare ca „reper comparativ“; dinspre acest reper reflectorizant, Ea / Iubita / Poezia se corporalizează, capătă un contur pur, aidoma unui nou-născut - de vreme ce „a piele de copil mirosea spinarea ei“, întrucât mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o limbă moartă“; își deslușește mireasma și prezența prin această stare „odorizantă“ / „odorantiformă“. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dar dintr-o „limbă moartă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Crăciun. E frrriiiggg! Foarte frig. Mă aflu într-o sanie mică, trasă de șase câini husky siberieni conduși de un malamut alascan. Vreau să ajung la Polul Nord. Mor de curiozitate să văd ce e pe acolo! Moșu' mă mângâie pe spinare și îmi urează drum bun. Săniuța zboară spre nord. La un moment dat sunt asaltat de un stol de țânțari enormi cam de mărimea unei vrăbii. Noroc că vitejii mei cățeluși aleargă ca vântul. Țânțarii bine hrăniți, abia pot să
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni în viața mea. Eu am fost cel bătut, un maior, beat să fi fost, mi-a tras niște pumni în nas, în spinare. Nu-i curățasem arma, iar eu eram deja lt. major. Îmi spunea, băi soldat, l-am corectat și mi-a mai tras vreo două. Îmi venea să-l împușc. Nu știu cum am ajuns colonel. Fiind fiu de învățător nu eram prea
DOM” COLONEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361694_a_363023]
-
brăduleț !”, versuri care ne spun că strămoșii noștri se bucurau de pace în ogrăzi, copacii Europei luptându-se între ei, pentru a da coajă ( papirus, de ! ) editorialelor cu care se scriau păci, precum : “Pace ție, celui ce-ai citit !” , pe spinarea dobitoacelor. Estimp, multe păduri ale Iovacrei s-au făcut versuri (care ne dau oxigen), și proze (care ne dau fum; după caz, fumuri ). ( aicea, cronica are ștersături...e arsă... și pătată cu untdelemn de candelă...peste care a scris directorul
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
N-ai înțeles să prețuiești. Ai refuzat, indignat, doreai bani și ranguri. Te simți bine acum, în smârcurile dunărene, preconizând dictatura regească sau luptând pentru conversiunea cea mare: iubitorule de țărani! Însă toate bârfelile, toate ororile care le debitezi pe spinarea Rusiei comuniste caracterizează deznădejdiile unui înfrânt, stâlcit de cizma sigură”⁹. Printre multele acuze aduse s-a mai spus că Panait Istrati este fascist. Cum ar putea fi adevărată o asemenea afirmație când cunoaștem participarea lui Istrati la mitingul antifascist L
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
chiar securistul filologiei, îi văzuse fața în lumina lămpașului, îi auzise glasul răgușit de foanfă și-l recunoscuse și ăia doi îl trag jos și se pun cu răngile pe el și-l croiesc pe unde apucă, pe cap, pe spinare, pe picioare, peste tot, cu sete și cu ură proletară și îl înjură de mamă și-l trag de picioare pe scări mai mult mort, mătură cu el scările până jos în holul filologiei...<Lăsați-l, maică, strigase o femeie
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
povești, zâna visurilor lui. - Ovidiule, eu fug de bombardamente și plec din București. Am un unchi contabil la Câmpeni în Munții Apuseni și mă duc la el. Eu zic să vii și tu că te trezești cu o bombă în spinare dacă mai stai aici! - Aș pleca dar nu am la cine, tu ai noroc cu unchi-tu. - Vino și tu... Nu te pot invita că nu e casa mea, dar sunt sigur că vei găsi la vreun țăran de pe acolo
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
te-alegi cu mutra turtită. - Tot afurisit ai rămas. Nu poate omu' să-ți spună ceva că-ți și sare țandăra! - Ai grijă, s-ar putea ca țandăra asta să fie groasă cât parul și de ți-o-ntind pe spinare, nu văd pe unde-ai mai putea scoate cămașa. Însoțitorul lui John e un tânăr la vreo treizeci de ani. S-au cunoscut cinci ani în urmă. Gary, căci așa-l cheamă, vagabonda printre stâncile secrete ale munților Sangre de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
tău plângeau. În ochiimei nu erau lacrimi; în ochii mei era sânge, un sânge negru, plin de venin. Nici chiar zeii n-au îndrăznit să mă-ntrebe de ce mă revolt. Chiar și diavolii și-au pus cozile lor râioase pe spinări încetând să mai facă glume. - De ce? te-am întrebat. De ce? i-am întrebat pe toți. Dar nimeni nu au știut să-mi răspundă. În urma ta, pe drumul pavat cu razele unui soare batjocoritor, într-o zi ca oricare, dar mai
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
Toate Articolele Autorului SCHIMBĂ, NEICĂ, PĂLĂRIA! „Mă gândesc așa-ntr-o doară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară?! Fraților, m-apucă plânsul!” Își tot zice-n gând Sărac... Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Hai la deal, nu sta-n cărare! Trece-un domn cu limuzina; Sună..., nu are răbdare; O fi terminat benzina?! Iar asinul, transpirat... Scoase-n răget disperat: - Bun stăpân, ce-s vinovat Când alesa-i un tâlhar? N-ai avut nici
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
de mari stăvilare de fum unei singure zări. Din ce nu s-a mai scris au rămas doar tăceri ostenind cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu... Voi bea negru din nori, ori cădere de alb din spinări de ninsori?... Doar din spinul cel stâng, ca-ntr-o țară sub berna, înflorește mereu altă zi de sub pernă... Referință Bibliografica: Ieri... / Camelia Radulian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
IERI... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352596_a_353925]
-
te-ai rătăcit prin univers au căzut peste tine amurguri pe drumuri prin vaduri prin păduri de stele te-ntorci obosit în baladă cum se-ntorcea avram iancu la umbra gorunului lui într-o mână cu un fluier și la spinare cu desaga de cărți se-adună vulturii pe cer și cad în doină și-n lira spartă se-aude tristețea lui orfeu ucis prin ecourile munților noștri pe unde soarele roșu spânzură vulpile și pe unde crucile se lungesc pe
PRIETENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351294_a_352623]
-
perioada de tăcere în care a „dospit”, pentru a irumpe în câțiva ani cât alții într-o viață. Dacă citim în cheia profesorului care se întoarce acasă cu muntele CUNOAȘTERII în spate, îi simțim picătura de sudoare înghețată pe șira spinării, când privește „Trista realitate”. „Te-ai străinat, nepoate, de neamul ce-l mai ai/ În satul ce te-avut-a, și asta-i mare bai,/ Că n-ai mai dat pe acasă să-i vezi pe cei rămași/ Și locurile-n care
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
disprețul visceral al unui veritabil elitist?: „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”... Păi, cetățene Patapievici, dacă așa ți-au stat gândurile nesimțite, atunci, pentru ce vrei și acum să-i mai sugi din cur smântână poporului român?! Vedeți oameni buni din ce zonă ne vin corupții, putrezii și nesătuiii? De aceea, voi
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
în mijlocul Bucureștilor cu atâta lume strânsă. Apoi Marin Preda avusese curajul să vorbească despre unele probleme insolubile ale societății socialiste. În convorbirile cu Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societății socialiste, cum era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor și elevilor. Și nu numai atât. În cercuri intime el avea gura slobodă vorbind despre culisele ceaușiste. Era printre singurii scriitori care vizitase Franța și, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc capitaliștii. De altfel, Eugen Simion are și o
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351498_a_352827]
-
smulge, traversează volumul. Spaima se strecoară insidios până devine obsesie: “Frica de om bătrân mă atinge cu degetele ei vâscoase/ o privesc în ochi și caut un șiretlic cu care să o fac/ să nu vadă cum tremură țepii pe spinarea ariciului/ ascuns în poem ca sub o lespede grațioasă”. Poet vital, cunoscut pentru strălucirea lumilor sale imaginare, cu fastuoase combinații retorice, Ion Cocora a cântat viața în plinătatea ei, “întâmplările sufletului”, a scris despre poezie, dar și despre moarte ori
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare și pe-aci ți-e drumul! Îi fugea și pământul de sub picioare. În calea sa, îl întâlni însă pe arici: - Încotro alergi așa, frățioare? întrebă, surâzând, ariciul. - Poznă mare, țeposule! - Ei, dar ce să se fi întâmplat? - Ursul, stăpânul meu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
câtă putere i-a oferit Dumnezeu acestui om, ca să-și prefacă propria durere, pricinuită de dispariția fetiței sale Codruța-Cezara - în vârstă de 16 ani, într-un cumplit accident, în urmă cu 15 ani. Un prag trecut anevoie, cu bolovanul în spinare precum Sisif. O treaptă urcată și încă o treaptă, pe Scara care duce la Cer, acolo unde ne vom întâlni cu toții. Dar până atunci, haideți să primim colindul acestor copii, chiar dacă va fi îngânat doar din mâini, așa cum știu ei
CÂND NINGE CU ARIPI DE ÎNGERI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350867_a_352196]
-
îmbarcăm în cel roșu. Scrie pe el „Apollo”. Ahile e situate într-un golf înconjurat de munți. Ni se pune muzica grecească de îndată ce ne desprindem de la țărm. Casele albe cu acoperișurile lor roșii, rămân în urmă iar noi înaintăm printre spinări de munți pe valurile albastre. O zi foarte frumoasă! Orele 9:00 dimineața. Cele două vapoarele pleacă deodată! Celălat o ia mai în forță lăsându-ne în urmă. Ni se spun câteva cuvinte introductive din partea ghizilor fiecărui grup. Pe culmile
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]