2,860 matches
-
în unic și nobil, în deosebire de tot. Regina e ca lumina ce-i întinsă pretutindeni: face să fie văzut ce este împrejur, dar nimic nu-i mai strălucitor și mai viu ca ea. Constrânși să privim numai în cronici splendoarea țării de sub Coroană, pentru că azi e scoasă coroana și de pe stemă (și suntem singura țară din Europa care am făcut aceasta), nu avem drept configurație de date vizuale nimic, dacă nu privim cu dragoste la Familia Regală a României, fără
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
mai reușite. Volumul ar putea fi intitulat „Întoarcerea poetului la uneltele sale” - după titlul volumului ononim al lui Camil Baltazar, apărut în 1967 la Editura pentru Literatură, București. E vorba de dulceața și măiestria prozodică a versului clasic, în toată splendoarea lui. Jocuri iscusite de cuvinte vin să argumenteze această remarcă. O poezie de dragoste în cel mai pur și mai adevărat înțeles al cuvântului, nostalgic, plin de romantism, eufonic. Dimensiunea religioasă există în orice poem, implicit și explicit și nu
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veștminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelația cercului cu două arce îmbinate, de bunătate și de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorință izbucnită de sub cenușa mocnită și de contopire, alipire într-o singură floare-ființă, cu aceeași credință. Vorbesc
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
în viața oamenilor. Unii sunt curați și neprihăniți că roua dimineții, alții sunt doborați de viață că ciobul rătăcit în praful pământului. Strălucirea divină se desfată însă și intr-unii și-n ceilalți, manifestând prin ei pentru noi ceva din splendoarea unor alte țărmuri și a unor alte vremuri de dincolo de înviere. Sfinții bisericii creștine nu sunt figuri bizantine lunguiețe agățate pe pereții clădirilor bisericești, ci oameni în carne și oase că și noi. Ei au scadente și slăbiciuni, dar asta
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
palete de culori. Spre deosebire de noi, oamenii, pomii se dezbracă de haine în așteptarea ploilor și a zăpezii. La primăvară, odată cu dezghețul și întoarcerea păsărilor călătoare, își vor pune haine noi. În natura lui Dumnezeu, numai florile rivalizează cu pomii în splendoarea coloritului, în nesfârșita diversitate a prezentării și creativitate a formelor. Florile ne aduc frumusețe și mireasmă, ne împodobesc grădinile, ne încântă ochiul și ne îngăduie cu generozitate a ne oferi unii altora buchete din comoara lor cromatică. Pomii ne oferă
INTREBARILE TOAMNEI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344912_a_346241]
-
carte despre IISUS. Ceea ce am și făcut, dar din păcate când cartea apăru, Mircea plecase el la Domnul ,și e drept că l-am visat, ca și pe Daniel Turcea (mort la 33 de ani, “vârsta lui Iisus”), într-o splendoare ...La fel mai târziu pe Cezar Ivănescu. În fine, simțindu-mă obligat să scriu o carte despre Iisus, am observat, că de fapt, și până la urmă, nici nu am “scris-o” eu: mi-a fost dictată de Duhul Sfânt. - Care
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
noi. nici noi nu rămânem în ceea ce este exterior nouă. ne îmbolnăvim inimile sufletul trupul mințile într-o luptă nu zic inutilă pentru că ea face parte din focul de tabără. sunt vreascurile care dau înălțime flăcării. noi ne regăsim în splendoarea imaginii scânteii și-n mișcarea aerului care o poartă spre înalt ce rămâne, cenușa arderilor exterioare și interioare, hrănesc mai departe pământul. noi plecăm. regretele celor ce rămân nu ne ajută cu nimic dincolo de timpul pământean. gândul luminos, zâmbetul din
7SECUNDE ÎNTR-UN COLŢ CIOBIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345758_a_347087]
-
raze-speranțe călătoare mereu zbor nesfârșit, sclipiri minunate se înalță din flăcări ce ard doar, El, Dumnezeu plutind pe izvorul de liniști de la poale de munte și-acolo e dragostea mea, satul meu... O INIMĂ... O inimă născută în loc plin de splendoare Trăiește tainic dorul, pelinul depărtării Țintind spre culmi înalte cu prețul renunțării Și sufletu-i se zbate sub semne de-ntrebare O inimă lăsându-și un limpede izvor Cu apă bună, rece, de-a pururi cristalină Pădurea ce răsună de
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
mi-l propusesem, exersam, îmi instalasem „transfocatorul” imagistic, mental, intram în atmosferă, îmi reglam respirația, transpunerea... După proiecția chipurilor himerice în evoluție, am ajuns curând la clișeul mesianic. Surâsul complice mie, palmele la piept în gestul rugăciunii, buzele murmurând imperceptibil, splendoarea cerului și planetei, ființa mea în relaxare impusă și încordare supusă, senzația hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele răsfirate și
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
și ne identifică memoria cu vraja unei lumi în care imixtiunea cețurilor nu este posibilă. Această suferință eliberatoare capătă numele de poezie. Nu cuantific câtă gravitate și cât joc conține în acest al treilea mileniu poezia, după atâtea secole de splendori, de turbulențe și de lepădări de sine. Dacă ar fi să răscumpărăm din ea metafora ar fi prea puțin, dacă ar fi s-o decojim superficial de valorile ei sentimentale ar fi de prisos, iar dacă am întâmpina-o cu
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
Munteanu, Eugen Rotaru, Ion Barta, Eugen Pătrașcu. De ce savoare s-ar bucura cititul cărții dacă s-ar apuca cineva să descoase întreaga pânză a tabloului zugrăvit de Octavian Ursulescu?! Mai ales că nu ar putea-o face cu migala și splendoarea povestirii, ca cel ce i-a fost apropiat muzicianuui, l-a cunoscut, l-a cercetat, i-a oglindit viața de la caneaua duhului!... Lăsând cititorul să redescopere pe muzicianul Titel Popovici din carte, prezentarea ei nu poate fi decât cuprinzătoare de
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ (PARTEA A DOUA) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346017_a_347346]
-
Iași, iar mama, casnică, a fost o mare iubitoare de muzică, încurajându-l să îmbrățișeze cariera muzicală”. S-a prins „răsadul” acestui îndemn. Titel Popovici a pornit spre lumea muzicală în iureș, la vârsta mladelor cruzi și a urcat spre splendorile muzicii mari, drept un venerabil și genial făptuitor al ei. A debutat ca pianist de muzică ușoară, jazz și café-concert, la șaisprezece ani, pentru ca la douăzeci să se facă apreciat pe scena muzicală ieșeană, ca șef de orchestră. Acum se
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346016_a_347345]
-
chiar dacă unii arbori au putrezit și au fost înlocuiți cu alții tineri și falnici, în mijlocul căreia se află lacul, cu oglinda să ce surâde cerului printr-un singur ochi, iar cerul îi răspunde prin irizări subțiri ce se ivesc printre splendorile frunzelor și florilor de nuferi-lacul cu nuferi -a lui Eminescu din Ipoteștii Botoșanilor. „Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lână izvor Dar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum sună apa-ncetișor. Un freamăt lin
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
sulf și clor, Muzeul Mării, Muzeul Ceasurilor Turnurilor Civice, Biserica “Madre del Sacro Cuore” unde se spune că a murit Fecioara Cesaria a cărei statuie din cartapasta se află în biserică. Castro este orașul dulce, plăcut și primitor în care splendorile peisajului se îmbină cu vestigiile istoriei. Numele lui se trage de la « Castrum Minervae » ale cărui rămășițe mai pot fi văzute și astăzi, în ciuda distrugerilor succesive ale localității. O vizită la Castelul lui Carol al V-lea îți oferă nu numai
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
nu cred în soarele tău , el strălucește acolo sus, dar mai ales el strălucește pe bolta sufletului tău. Tu ai propria ta lumină copilul meu scump. Într-o zi norii se vor risipi iar oamenii te vor vedea în toată splendoarea luminii pe care o vei răspândi în jurul tău. Dar nu uita: să nu-ți fie teamă niciodată că îți vei pierde lumina. Părinții inteligenți își stimulează copii să-și învingă temerile și să aibă pe cât posibil, atitudini cât mai blânde
ARTA DE A FI PĂRINTE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347831_a_349160]
-
-L printre cei mântuiți cum se va bucura de rodul muncii sale. Acolo va fi un adevărat deliciu să te joci cu lei, tigri și alte animale. Cuvintele îmi sunt prea sărace, cunoștințele prea limitate pentru a putea descrie toată splendoarea vieții veșnice. De altfel și Biblia doar ne deschide niște orizonturi sublime atunci cand ne vorbește despre noul pământ, insă scriu cu toată convingerea că lumea celor de jos se va contopi în lumea celor mântuiți. Fiindcă Fiul omului a venit
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
și legendă Este uimitor cum într-o regiune în care în vremurile străvechi nu a existat țipenie de om timp de milenii, să vezi cum în jurul unui lăcaș a cărui istorie încă mai are multe necunoscute gravitează viața în toată splendoarea ei și cum împletirea dintre vechi și nou conferă locului o atracție ce-o simți cu atât mai mult, cu cât îi pătrunzi mai bine tainele. Nu departe de mare, în satul cu același nume, dobândit grație locului împădurit în
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
univers suflu dumnezeiesc Vei dăinui, iubita mea Cea mai frumoasă Giuvaer albastru, stea străluminoasă! 45 Holde vor undui pe trupul dulce Și-n ierburile-nalte, leii au să se culce Uitând de foame și de vânătoare Seninul înconjurându-te-n splendoare! Terra: 46 -O! ești atât de geneos Preasfinte În imnuri slăvitoare îmi voi aduce aminte De toate, în zori și pe-nserat să Ți le cânt Cât va fi lumină și viață pe Pământ! 47 Dar vreau dezmierd! Și iar mi-
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
cântec se aude în câmpie, dalb Cu nestematele zăpezii pe obraz Te aștept Iubitul meu Cel veșnic treaz! 95 Acolo sus, pe piscu-nzăpezit Spre Tine Doamne m-am dezlănțuit Dar nu erai, erau doar mândrii zorii Și Atotputernicia Ta-n splendorile ninsorii. 96 Te ascultam... Tăcerea Ta m-acoperea Și auzem ce n-auzise nimenea Un cânt sublim de dincolo de spații O simfonie vibratorie, din Constelații. 97 -Dă vuiet viața în stăfunduri iar În apele descătușate, în lacul clar Se zbenguiesc
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
albi, ce a preschimbat gimnastica în artă și a influențat istoria ei! Este visul Nadiei Comăneci, neasemuită în candoare, în execuțiile fine, simfonizate, cu elemente de gimnastică, inedite, dăruitoare de mare frumusețe, cuceritoare și sfredelitoare în inimi, în misterul și splendoarea nemaiaflate până la ea și care, de atunci, de la Montreal, a tins să devină aspirația frumuseții în lume. Puritatea, misterul, desăvârșirea, noblețea neepuizabile, sobrietatea nelămurită și întru totul unică, la acea vârstă, i-au adus Nadiei primul zece olimpic din lume
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Nadiei atunci când ardea în focul competițional, dar și acum, pentru activitatea ei rămasă debordantă și pasională, în planul gimnasticii și nu numai, este anevoie a fi realizată, în fiecare medalie fiind viața geniului sportiv al Nadiei, transfigurată în arta și splendoarea gimnasticii. În ce o privește pe Nadia, arta și viața sunt una! De la prima participare în concurs, în anul 1970, alături de o echipă de gimnastică a Oneștiului și până la finalul competițional, a rămas strălucitoare, ca un nestemat pe șiragul pietrelor
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
primind-o cînd avea inima friptă și era fugară din propria-i țară, pe când făcea salturi de antilopă albă, cu ochi arzători, pătrunzători, gimnasta Nadia Comăneci avea o vrajă romantică, exercițiile pe aparate aveau o simfonizare unică, de vis și splendoare. Acum gimnastica este altfel, complexă, cu aparate mult mai sigure pentru gimnaste, s-a schimbat echipamentul și nu mai există magnificul zece, fiind un alt sistem de notare. Au trecut anii! Oneștiul acoperit ca de bruma toamnei, de supărări nesfârșite
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
revărsat peste Planeta Albastră, este „Zeița de la Montreal”, „zeița” gimnasticii mondiale, mirabilă, suavă, revendicată în iubire de moldovenii de la Onești! Nadia, o amintire de mătase!... Cronicarul poet, copărtaș al atâtor biruitori sau învinși în lupta, jocul și creația sportivă, în splendoarea metaforei, a numit-o pe Nadia, „Zeița de la Montreal”. Tulburătoare frumusețe a cuvântului! Doar că e de la Onești...! Este „zeița” de la Onești! Nadia-i un sideral răsărit sub cerul strămoșeascăi Moldove. Căci, la Onești, în piatra Carpaților, își are rădăcinile și
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
de iubire a primit-o cu aclamații. Preasfințitul Episcop al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului Ioachim Bacăuanul, a îmbrățișat-o. Oficialitățile au întâmpinat-o, i-au conferit distincții, dar lumina Nadiei a încenușat parada politicului, pentru că evenimentul a strălucit înstăpânitor în splendoare, armonie, fericire, a prilejuit o revizuire a valențelor autentice ale moldovenilor oneșteni în celebrarea grandioasă închinată oamenilor de valoare ai comunității! Nu a fost nicio umbrire prin relativitatea politicului, niciun gând tulburat de supărare, a fost spectacol și armonie, pururi
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Alba-Hunedoara. Venise (invitată de Doru Dinu Glăvan) de la Sibiu, unde locuiește, ca să asiste la evenimentul lansării pe orbita gloriei sportive a Sălii Polivalente, într-o festivitate ce-o avea ca protagonistă pe cea care s-a unificat în suprapunere cu splendoarea gimnasticii mondiale, Nadia Comăneci. Într-o zi în care Oneștiul a devenit un grandios dominion al galei sportive, întâlnirea cu scriitoarea din Sibiu, Maria-Daniela Pănăzan a fost ocazia cunoașterii unui om care îmi seamănă în ceea ce privește alegerea celor ce mă opresc
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]