1,760 matches
-
Își dădu drumul după ea. Sasul era construit pentru un singur om, dar Beth fiind inconștientă n-avea cum să acționeze comenzile. Norman trebuia să facă asta În locul ei. „Atențiune! Patru minute și numărătoarea continuă“. În sas mișcările Îi erau stânjenite de corpul lui Beth, presat de al lui, piept lângă piept, cască lângă cască. Cu greu reuși să tragă de trapă și s-o blocheze. Împinsă de un curent furios de aer, apa părăsi rapid compartimentul; nemaifiind sprijinit de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
amândoi, fără s-o spună niciunul: o cârciumă unde să bem vin prost, să fumăm, să râdem și să vorbim tare, după pofta inimii. Am mers, unul lângă altul, în tăcere, cale de mai mulți kilometri. Nicio lumină n-a stânjenit întunericul. Până când departe, în zarea din stânga, am descifrat un licăr. Am lungit pasul și, într-un târziu, am ajuns. Era un soi de căbănuță/ gheretă de lemn. Înăuntru era lumină și, mai mult ca sigur, era cald geamurile erau atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi observat din articolul părintelui Alexandru Hotăran, "Libertate și autoritate", din "Adevărul", pagina I a ediției de sâmbătă 24 februarie 1990, din care cităm: "S-ar părea, la prima vedere, că cei doi termeni se exclud reciproc, că libertatea este stânjenită de autoritate și deci nu poate exista libertate deplină decât numai acolo unde lipsește autoritatea... autoritatea înseamnă, pentru viața și libertatea oamenilor, ceea ce înseamnă leagănul pentru copii, gardurile pentru grădini și digurile pentru râuri. Toate aceste îngrădiri nu răpesc libertatea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
la interpelări. Da altfel, riscul nu era prea mare, într-o asemenea adunare, mai ales după ce s-a băut un păhărel mai multișor, toata lumea e dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea genul de persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut copii nu. — Corectează-mă dacă greșesc, mamă, zise Sophie cu multă răbdare, dar nu asta era ideea întregii afaceri? — Mda, mă rog. Fran începea să se simtă stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător maică-sa, dispari. Fără îndoială trebuie să fie la televizor ceva nerecomandat minorilor la care să te uiți. Sophie o șterse, trăgând-o după ea pe Lottie îmbrăcată în juponul de dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aurul mat a părului și ridurile adânci de pe obraji, care dădeau o notă de imperfecțiune și umanitate, ce o înduioșă nespus pe Fran, trăsăturilor lui desăvârșite. Îi plăcea faptul că nu făcea paradă de înfățișarea sa, că părea chiar puțin stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te crezi chipeș și plin de succes dacă nu te simți iubit? Și totuși Camilla părea să-l iubească, ba chiar prea mult. Se agita în jurul lui, fără să observe că fiecare mângâiere, fiecare cuvânt măgulitor, păreau doar să-l stânjenească. Fran își dori ca el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani. Îmi duc hainele la spălătorie. În sufragerie masa era așezată impecabil, cu vase de cristal și șervete de in, făcând-o pe Fran să se simtă și mai stânjenită de ținuta ei nepotrivită. Avu însă impresia că, Camilla abia aștepta să găsească ceva de criticat. Fran se așeză la masa lustruită, minunându-se că toate femeile din viața lui Laurence păreau să-l considere un dar ceresc. Ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nuntă adevărată dacă nu ai șase domnișoare de onoare și un moment de karaoke la petrecere. Fran chicoti. Nu reușea să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii. — Las-o pe mătușica Fran să hotărască dacă vrea să ne aibă ca domnișoare de onoare sau nu. Poate că vrea să facă doar cununia civilă. — Sigur că nu, dragă. Asta o lași pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
apucau să ațipească puțin. — Pot să stau lângă tine, tati? ciripi Louise, trântindu-se pe locul de lângă Jack. Carrie, observă el, nu numai că-l așezase în capul mesei, dar se aștepta ca el să împartă friptura. Chiar dacă se simțea stânjenit de o încercare atât de fățișă de a crea impresia unei familii fericite, Jack nu putu să nu recunoască faptul că masa era delicioasă, iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e îndrăgostit de tine. De câteva luni bune. Ascultă cântece siropoase, se îmbată și rămâne uitându-se la ziarul tău. Dacă n-aș fi venit acasă în ziua aia totul ar fi mers de minune între voi. Dar am fost stânjenit și am încercat să fac pe durul. — Te-ai descurcat foarte bine. — Mda. Și ți-am dat impresia că tata și-o trage în stânga și-n dreapta, dar adevărul e că tu ești singura femeie care l-a interesat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pământ. L-au bătut în spate și-n piept. Coșul lui e numai vânătăi... Boierul își aduse privirea iar spre bolnav: îi întâlni ochiul mare, dureros, și dintrodată își aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?" Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. "Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea". A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din județul Vaslui. Fulgii de nea se topesc pe sprâncenele mele prea groase, pe nasul prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mi se pare cam devreme abandonul ăsta, nu arăt deloc bătrână și acum ce să fac dacă îmi plac bărbații subțiri? trag cu ochiul din bucătărie când Filosoful iese din baie, de dimineață, încă de ziua mea, privirea mea îl stânjenește și îmi închide ușa în nas, de fentă, râzând, văd doar umerii rotunzi și scobitura de unde încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se arăta interesată să cucerească anume pe cineva. Dincolo de conturul ei deosebit de feminin, simțea totuși autonomia, determinarea și gândirea unui bărbat. La un moment dat se trezise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se pare, dintre oamenii fără credință.) În viitor nu dorim să mai fim deranjați cu astfel de plângeri plicticoase. Vă rog, limitați-vă corespondența numai la comenzi. Suntem o organizație activă și dinamică, a cărei misiune nu poate fi decât stânjenită de afronturi și hărțuieli inutile. Dacă ne vei jigni din nou, domnule, s-ar putea să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili. Cu toată furia, Gus Levy, președinte. Meditând satisfăcut la faptul că lumea nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu-și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stînjenit de Întrebare. Sofia zîmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i-a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
CARNAVAL În ceea ce privește clubul Princetonian, Amory Își realizase scopul. Snobii din anul trei, termometre ale succesului finreglate, Îl simpatizau tot mai mult pe măsură ce se apropiau alegerile, așa că Tom și el erau vizitați de grupuri de studenți din anii mari, care intrau stânjeniți În cameră, se așezau pe marginea pieselor de mobilier și vorbeau despre câte-n lună și-n stele, dar nu și despre subiectul ce-i captiva pe toți. Pe Amory Îl amuzau ochii ațintiți asupra sa, iar dacă oaspeții reprezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]