3,144 matches
-
Teatrului Modern din București, în 1913. Consacrarea i-o aduce comedia Bujoreștii, jucată în 1915 la Teatrul Național bucureștean și publicată în același an. Îi mai sunt puse în scenă (și/sau editate) Comedia inimii (1919), Nevestele domnului Pleșu (1921), Stăpâna (1923), Mâna care vindecă (1924), Greșeala lui Dumnezeu (1927), Jucării sfărâmate (1931). Comedia Bujoreștii e tradusă în italiană (1931). Între 1934 și 1938 scriitorul funcționează ca inspector general în Ministerul Cultelor și Artelor. I se decernează Ordinul Coroana României în
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
din Bujoreștii, transformând un grefier nu tocmai serios într-un bărbat de ispravă care, însurându-se cu o birtașă depravată, face și din ea o femeie respectabilă. De piesa cea mai bună a lui T. amintesc și unele situații din Stăpâna, unde protagonist e îngrijitorul de origine țărănească al unui boier. El o ia în căsătorie pe fiica acestuia, care se dovedește o imorală; o abandonează, renunțând și la averea ei. Situația centrală din Bujoreștii revine în piesa Greșeala lui Dumnezeu
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
1906; Sângele Solovenilor, București, 1908; Calea sufletului, București, 1909; La masa calicului, București, 1911; Cum plânge Zinica și alte nuvele, București, 1914; Povestea unei odăi, București, 1914; Bujoreștii, București, 1915; Epice și dramatice, București, 1921; Nevestele domnului Pleșu, București, 1921; Stăpâna, București, 1926; Greșeala lui Dumnezeu, București, 1929; Jucării sfărâmate, București, 1932; Scrieri literare, îngr. și pref. Stelian Cincă, Craiova, 1986. Traduceri: Théophile Gautier, Moartea înamorată, București, 1912; Al. Dumas-fiul, Procesul Clémenceau. Memoriile acuzatului, București, 1921; Émile Zola, Pentru o noapte
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Fotino) și două compuneri greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
examen sau licență. Cu toate acestea „una din cele mai provocatoare și grele sarcini în viață este să iei un copil, o ființă mică, total neajutorată și să-ți asumi toată responsabilitatea pentru creșterea lui", astfel încât să devină o persoană stăpână pe sine, un membru folositor familiei, bisericii și societății. Pentru că educația este arta formării omului de mâine, părinții nu pot fi oameni ai trecutului, ancorați în formule, ci trebuie să meargă pe cale împreună cu copiii lor, să-și adapteze pasul cu
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
capitalism, în organizarea cooperatistă (Manoilescu, 1942, p. 127). Susținând teza utilității și viabilității proprietății mici și mijlocii, C. Stere, întemeietorul sociologiei poporaniste, a formulat modelul structural de tip agrarian-romantic al societății românești de la începutul acestui veac: „O țărănime liberă și stăpână pe pământurile ei; dezvoltarea meseriilor și a industriilor mici cu ajutorul unei intense mișcări cooperatiste la sate și orașe; monopolizarea de către stat, în principiu, a industriei mari (în afară de cazuri excepționale, unde ea s-ar putea dezvolta de la sine fără prejudicii pentru
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calde de cimbrișor și ceară lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor cerul albastru se apleacă spre dumbravă iarba coaptă strălucește și se clatină în vânt umbra pare verde și de flori embălsămită aerul e-neclintire și devine arzător vara - stăpână ce împarte veselie și culoare TOAMNA - expresii frumoase a sosit în caleașcă aurită, toamna, cea mai darnică fiică a bătrânului an; toamna veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au dezbrăcat straiul verde; toamna mohorâtă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
primea morții la sânul ei protector. Așadar, era și patroană a defuncților, divinitate psihopompă. De aceea Plutarh îi numea pe defuncți demetrioi; în plus, din împreunarea lui Zeus cu Demetra s-a născut Persefona, care, căsătorită cu Hades, devenise și stăpână a împărăției morților. Răpirea tinerei Persefona (Core) de către Hades constituia un episod aparte. Îl găsim evocat în Imnul homeric către Demetra. Ceea ce impresiona profund era plecarea bătrânei Demetra în căutarea fiicei sale și aventurile ei pe întreg pământul. Încărcătura simbolică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să asemuiască cu pețitorii Penelopei pe aceia care treceau prin învățătura generală, dar se poticneau în studiul filosofiei. Într-adevăr, pețitorii le dobândeau pe Melantho, Polydora și pe celelalte fete din casă, pe toate, mai curând decât să obțină mâna stăpânei” (Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, 79, p. 179). Acest cirenaic, vestit datorită libertinajului îngrozitor, dar care studiase cu Socrate, considera că orice alt studiu nu era decât o pregătire
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numai o ciorbă. Dar și aceasta pentru scurt timp, pentru că, într-una dintre duminici, după ce am consumat partea mea, mi s-a adus la masă un platou cu friptură și alte bunătăți. Nedumerit, am spus că nu am comandat așa ceva. Stăpâna pensiunii mi-a spus că știe că sunt student, că toți suntem săraci și vrea să mă ajute. Am mulțumit, m-am ridicat de la masă și am plecat. Nu am acceptat, așa că am fost obligat să renunț la singura masă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din veacuri diferite, esențial identice, altele numai în detalii, generează un rafinat lirism meditativ și de atmosferă. Pe drumul pe care a venit oarecând, într-o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind acum pe viitoarea stăpână. Iubitul nu îi mai recită, seara, precum celeilalte iubitul ei, Le Lac și „«Zburătorul» de-un tânăr Eliad”, ci poeme de Francis Jammes și Balada lunii de Horia Furtună. Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
în prezent și în trecutul apropiat, asimilat însă prezentului, un suflet agitat, smuls din matca sa. Moartea însăși pare o negație a propriei imagini, o parodie a morții. Până în ultima clipă, Măria, muribunda, se dovedește atât de lucidă, atât de stăpână pe propria natură, încât mulți se așteaptă să se ridice din pat și să se comporte ca un om sănătos. Bătrâna îi recunoaște pe toți cei din jur, unora le amintește cu o precizie uluitoare întâmplări de demult. Tot timpul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide, romanul conține un poem al morții, într-o formulă de mare elevație. Măria moare socratic. Membrele i se răcesc treptat, ca altădată acelea ale filosofului atenian, și, asemenea lui, este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din acest nucleu pornesc fire ce
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
linii dominante, de confesiune eliptică și proiecție dată sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
critică nedreptăți ale „vechii orânduiri”, fără a cădea însă într-o admirație obedientă față de noua societate. Se simt influențe din I.Al. Brătescu- Voinești în Mieluțul (Mițu, un copil orfan, pierde un miel și e tratat cu atâta cruzime de stăpâna sa, încât fuge în pădure, unde va fi răpus de sălbăticiuni), din Liviu Rebreanu în Împărțeala (lui Gheorghe îi moare de sărăcie un copil și, ca să nu mai piardă unul, inițiază o revoltă în sat, în urma căreia împarte cu ceilalți
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
și de „inventarierea” critică a peisajului literar contemporan: Cărțile deceniului 10 (2003), Fabrica de literatură (2003). Partea cea mai interesantă a exercițiului de lectură și interpretare pe care îl practică P. este însă eseistica: Știința morții (I-II, 1995-2001), Limba, stăpâna noastră. Încercare asupra feminității limbii române (1999) și Feminitatea limbii române. Genosanalize (2002). Primul eseu, rezultat al unei maturități asumate energic, se derulează când cu detașare, când cu accente mai personale, străluminând prin teorie umbrele lumii de dincolo și exemplificând
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
povestitorul, București, 1992; Genuri și specii literare, București, 1993; Camil Petrescu. Schițe pentru un portret, București, 1994; Literatura română contemporană, București, 1994; Metrică și prozodie, București, 1995; Știința morții, I, Cluj-Napoca, 1995, II, Pitești, 2001; Teoria literaturii, București, 1996; Limba, stăpâna noastră. Încercare asupra feminității limbii române, Cluj-Napoca, 1999; Panorama criticii literare românești. 1950-2000, Cluj-Napoca, 2001; Feminitatea limbii române. Genosanalize, Cluj-Napoca, 2002; Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, 2003; Fabrica de literatură, Pitești, 2003. Traduceri: Henry James, Povestiri cu fantome, Cluj-Napoca, 1991; Anatoli
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Unu”, 1996, 2; Ruxandra Cesereanu, O gurmandă a morții, ST, 1996, 4-5; Mircea Popa, „Știința morții”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 31 iulie, 7 august; Daniel Ștefan Pocovnicu, „Știința morții”, ATN, 1996, 9; Micu, Scurtă ist., IV, 155-156; Ruxandra Cesereanu, „Limba, stăpâna noastră”, „Ziarul de Cluj”, 1999, 21 aprilie; Ion Cristofor, „Limba, stăpâna noastră”, TR, 1999, 25-28; Simona Iancu, „Limba, stăpâna noastră”, TR, 1999, 33-36; Adrian Mihalache, „Poètes roumains contemporains”, CNT, 2000, 6; Aura Christi, „Știința morții”, CNT, 2000, 9; C. Stănescu
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
4-5; Mircea Popa, „Știința morții”, „Adevărul de Cluj”, 1996, 31 iulie, 7 august; Daniel Ștefan Pocovnicu, „Știința morții”, ATN, 1996, 9; Micu, Scurtă ist., IV, 155-156; Ruxandra Cesereanu, „Limba, stăpâna noastră”, „Ziarul de Cluj”, 1999, 21 aprilie; Ion Cristofor, „Limba, stăpâna noastră”, TR, 1999, 25-28; Simona Iancu, „Limba, stăpâna noastră”, TR, 1999, 33-36; Adrian Mihalache, „Poètes roumains contemporains”, CNT, 2000, 6; Aura Christi, „Știința morții”, CNT, 2000, 9; C. Stănescu, „Panorama criticii literare”, ALA, 2000, 510; Clujeni ai secolului 20. Dicționar
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
1996, 31 iulie, 7 august; Daniel Ștefan Pocovnicu, „Știința morții”, ATN, 1996, 9; Micu, Scurtă ist., IV, 155-156; Ruxandra Cesereanu, „Limba, stăpâna noastră”, „Ziarul de Cluj”, 1999, 21 aprilie; Ion Cristofor, „Limba, stăpâna noastră”, TR, 1999, 25-28; Simona Iancu, „Limba, stăpâna noastră”, TR, 1999, 33-36; Adrian Mihalache, „Poètes roumains contemporains”, CNT, 2000, 6; Aura Christi, „Știința morții”, CNT, 2000, 9; C. Stănescu, „Panorama criticii literare”, ALA, 2000, 510; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 249-250; Dicț. scriit. rom., III
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Discoperire scorțâșoarii tămăduitoarei de friguri, adecă a hinii e o scriere cu tentă moralizatoare, după M-me de Genlis, iar Moralicești haractiruri, trădând o înclinație timpurie pentru fiziologia literară, reprezintă tălmăcirea unor imitații ale lui Dimitrie Darvari după Teofrast. Crispin, rival stăpână-său, după Lesage, și o transpunere dintr-un autor necunoscut completează acest prim lot de încercări. În 1823 traduce, după un text grecesc al lui Evghenie Vulgaris, povestirea Memnon de Voltaire. Pirostia Elenei (1824) e o nuvelă de Marmontel, preluată
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
atribuite lui) depășesc chiar tiparele compunerilor consacrate emblemei voievodale și afișează o factură complet diferită. Anticipând compunerea din Triod Penticostar, stihurile slavone din Carte despre urmarea lui Hristos încearcă o descifrare a numelui invocat prin aluzii sugestive („A tot binecinstitoarei stăpânei noastre/ Făcătoarei de bine vădită în toate lăcașele [...] care asemenea/ Cu har împărătesei aceleiași cu același nume”) și fac pași, timizi încă, spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
BRV, I, 133-135; Stihuri în stema domniei Țării Românești, neam casei Băsărăbească, în Evanghelie învățătoare, Mănăstirea Dealu, 1644; reed. în BRV, I, 145; în LRV, II, 273, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, București, 1996, 32; A tot binecinstitoarei stăpânei noastre (în slavonă), în Carte despre urmarea lui Hristos, Mănăstirea Dealu, 1647; reed. și tr. în BRV, IV, 195; Predoslovie (în slavonă), în Carte despre urmarea lui Hristos, Mănăstirea Dealu, 1647; reed. și tr. în BRV, IV, 195-198, tr. în
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Nora R. Aron. Cu precare mijloace artistice, N. scrie schițe și nuvele didacticist-moralizatoare (Fâșii din viață 1903, Visuri de fecioară 1921 ș.a.), ilustrând teoriile misogine pe care le avansează prin mai multe broșuri (Femeia așa cum e, 1921, Femeia ne e stăpână. Adulter sau nu? Ea n-are dreptul să fie geloasă, 1936) - în care, pentru sprijinirea „părții teoretice”, se servește de reportaje senzaționale din presa vremii. Sub oarecare rezerve ținând de veridicitatea informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const.
NORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]