4,267 matches
-
E de-ai lui. E și orbi pă deasupra. Încă stau în ușă, ezitând dacă să mă apropii de masă. Îi studiez concentrat pe cei doi. Îmi par cunoscuți acum, dar încă nu-i pot identifica. Derulez câteva imagini răzlețe, stăruind asupra cadrului cu femeia șoptindu-i ceva la ureche bărbatului. Mă concentrez, urmărind ca într-un prim-plan din ce în ce mai dilatat buzele femeii. Lipite de urechea lui, ușor întredeschise, lăsau limba să-i lingă, în cel mai grețos și firesc lins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Julián eram băieți cu mijloace modeste și Întotdeauna ne aducea cîte ceva de-ale gurii, fiindcă credea că facem foamea. Eu Îi spuneam că tata e bucătar, să n-aibă nici o grijă, că de mîncare nu duceam lipsă. Dar ea stăruia. Eu o așteptam uneori și stăteam de vorbă cu ea. Era femeia cea mai bună pe care cunoscut-o vreodată. N-avea copii, nici vreun logodnic de care să se fi știut. Era singură pe lume și Își dăruise viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a doñei Yvonne, Îi venea grotesc și umilitor. Presat de maică-sa, Francisco Javier acceptă și Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta casei familiei Aldaya. Voia să simtă mirosul de regalitate și să aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l lecuiască de delirul grandorii. Julián nu știa de aceste planuri, iar cînd avea să afle de ele, era deja prea tîrziu. Numai Penélope Îi ocupa gîndul, iar distanța simulată și Întîlnirile pe furiș de odinioară nu-l mai satisfăceau. Stăruia s-o vadă mai des, riscînd din ce În ce mai mult ca relația sa cu fata să fie descoperită. Jacinta făcea tot ce putea ca să-i acopere: mințea la nesfîrșit, plănuia Întîlniri secrete și urzea o mie și unul de șiretlicuri pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridica obiecții, argumentînd că semnase o Înțelegere cu autorul, că beneficiile nu Înseamnă totul și că literatura bună trebuie promovată. Într-o zi, intrigată, l-am Întrebat de ce continua să publice romane de Julián Carax și să piardă bani tot stăruind În acest sens. Drept singur răspuns, Cabestany s-a dus pînă la rafturi, a luat un exemplar dintr-o carte a lui Julián și m-a poftit s-o citesc. Așa am făcut. Două săptămîni mai tîrziu, le citisem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Paris, că era bine, că, după cîte știam, ținea mult la pălărierul Fortuny și că, de Îndată ce Împrejurările aveau s-o Îngăduie, avea să se Întoarcă la el. „De la războiul ăsta - se lamenta el - totul putrezește.“ Înainte să ne despărțim, a stăruit să-mi dea adresa lui și pe cea a fostei sale soții, Sophie, cu care reluase legătura după mulți ani de „neînțelegeri“. Sophie locuia acum la Bogotá, Împreună cu un medic de prestigiu, mi-a zis el. Conducea propria școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
plin de vigilență a statu-quoului familial”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 133. footnote>. Această ultimă idee este ilustrată de prietenia cu prefectul Tipătescu, rezultat al ambiției politice a lui Trahanache și a Zoei, după spusele lui. Trahanache declară că a stăruit pentru rămânerea în localitate a lui Tipătescu „pentru enteresul partidului” și „la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...”, atrăgând astfel comentariul lui Farfuridi „ei, se-nțelege, damele sunt mai ambițioase...”. Trahanache „știe tot, dar nu crede nimica”. Legătura Zoei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ilustrată de prietenia cu prefectul Tipătescu, rezultat al ambiției politice a lui Trahanache și a Zoei, după spusele lui. Trahanache declară că a stăruit pentru rămânerea în localitate a lui Tipătescu „pentru enteresul partidului” și „la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...”, atrăgând astfel comentariul lui Farfuridi „ei, se-nțelege, damele sunt mai ambițioase...”. Trahanache „știe tot, dar nu crede nimica”. Legătura Zoei cu prefectul nu este secretă. În afară de Pristanda, tăinuitorul care „ De!...” se așteptă la o protecție, mai știu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă se sfârșise, Începutul ei era la fel de năclăit ca și Începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia În aer. Prin storurile trase se strecura o dâră de lumină care-i scrijelea ochii. Era ca și cum cineva i-ar fi apropiat globii oculari de polizor și În contact cu piatra dură de pe suprafața lor ar fi sărit scântei, Înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
16% VOL. e. 100 cl. „Prin urmare”, conchise el, „ieri am dat-o și pe Martini.” Nu-și amintea Însă unde, nici cu cine, nici exact la ce oră se cinstise... Dimineața, seara? La prânz? Oricum, În gât Îi mai stăruia și acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atâtea ori, la CUI, cot la cot cu el, i se ondula ca o mască În fața ochilor, În semn de reproș, având imprimată pe trăsături semnele unei profunde melancolii. Magistrul plecase de mult dintre cei vii, dar umbra sa mai stăruia la Corso. „Eu zac prosternat la statuia vergină pe malul piscinei secrete cu lotuși...” Noimann zăcuse Într-un havuz, Înconjurat de tăvi și pahare. Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Piciorul aleargă, oprindu-se din când În când să-l ajungă Noimann din urmă. La ce bună această goană? Încotro au pornit? Piciorul știe ce face. Simțurile sale sunt ascuțite ca ale unui câine. Mathilda a dispărut. Mirosul ei Însă stăruie În aer. Piciorul Îl adulmecă, marcând mereu locul, tocmai pentru ca să-i fie mai ușor să găsească drumul Îndărăt. Medicul transpiră. Și, cu cât transpiră mai mult, cu atât se simte mai ușor. Piciorul continuă să marcheze drumul. Grilaj după grilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
s-a Întâmplat aceasta? ACUZAT CRISTESCU: Cu 10-15 zile Înainte. D. Maniu a continuat: „Dragule, acest act trebuie făcut de un militar. Numai el poate să-l facă. Spune și d-ta, domnule Cristescu, care ai trecere la d. mareșal; stăruie ca d. mareșal să fie acela care să facă armistițiul...“ (Procesul marii trădări naționale, Ed. Eminescu, București, 1946) De această dată, pur și simplu un morman de cadavre. Fețele a doi dintre cei morți pot fi distinse mai clar. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar mirosul florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am dormit Într-o șură. Simțurile abia acum Încep să fie maltratate de imagini, de zgomote, de speranțele și dezamăgirile unui sport. Grupa caporalului Nicolae a dormit În șura locuitorului K.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
pentru salvarea iubitului ei, făcut prizonier de către o vrăjitoare rea, împreună cu Roland și mulți alți cavaleri. Fecioara era Flordelis, dragostea lui Florismart. Rinaldo i-a făgăduit fetei ajutorul său, nădăjuind să izbutească, fie prin luptă, fie prin viclenie. Flordelis a stăruit să ia calul ei, ceea ce el aprimit dar cu , condiția ca ea să urce pe cal, îndărătul lui., Pe când treceau printr-o pădure, au auzit niște zgomote ciudate și Rinaldo a mânat calul către locul de unde veneau ele. Ei au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine, dacă stărui, răstălmăcesc părelnic Povestea depănată din firul rupt demult Și-Ofelia-ngenunche cu-același gest sfielnic, Durerea ta, și astăzi, sunt gata s-o ascult...
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
jertfe sunt Și-n mine picurată, arsura ei mă arde, Aș vrea un cer edemic și un pământ mormânt Din pulberea atâtor zădărnicite hoarde... Trecutul umple-auzul întregii mele firi, Năpustitor pătrunde din ștersele imagini Dar mi-a cuprins retina și stăruie-n priviri, De dincolo de vreme și de-ale ei paragini... Când neamul meu, aicea, însămânțat a fost, Ne-am bucurat cu toți de primele lui roade, Ele ne-au făurit, pe-acest pământ, un rost Și le păstrăm în suflet
DE UNDE VIN IZVOARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83776_a_85101]
-
meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore; Că dincolo de mine, niciodată N-am reușit, cătându-mă, să stărui; Rămân dator acelui ce-mi arată, Un drum curat, căruia să mă dărui...
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
mi-este îndemână. În ce scop sunt transferat aici, la Iași? Peste puțin timp mă ridic și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
stropi cu apă de colonie la subsuori și perie firimiturile cojii de plăcintă de pe nodul cravatei. Cei putrezi de bogați îl iritau. Putred de bogat și homo era o combinație cu care nu se mai întâlnise până acum. Audrey Anders stărui în gândurile lui și în timpul deplasării. Își imagină că Old Spice-ul lui era Chanel-ul ei nr. 5 în locurile cheie. Locuința de pe Rimpau, 419 Sud, era o vilă în stil spaniol, având în față o peluză enormă, punctată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neamurile vor fi binecuvîntate în tine." 9. Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sunt binecuvîntați împreună cu Avraam cel credincios. 10. Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă." 11. Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credință va trăi." 12. Însă Legea nu se întemeiază pe credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
28. Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; 29. fiindcă Dumnezeul nostru este "un foc mistuitor." $13 1. Stăruiți în dragostea frățească. 2. Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe, pe îngeri. 3. Aduceți-vă aminte de cei ce sunt în lanțuri, ca și cum ați fi și voi legați cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
să iasă și bunicul din groapă, că nu sânt în stare, și pace! Dar dacă ții cât de puțin la mine, dă-i-o tu, fac o cinste... rockfelleriană! ― Să te ia aghiuță cu cinstea ta cu tot! Dar pentru că stărui atâta, fie, am să i-o dau și am să-ți pun și-o vorbă bună la ea! Când trebuie să-i înmînez mesagiul; la venire sau la plecare? ― E mai bine pe la 7, când pleacă de la farmacie! ― Numai de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]