KorAP: Find »[drukola/base=statuie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...457 >

11,425 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

vară, verile acelea în Dorobanț, cînd aveam 12-l3 ani și Rusalin 14-l5, cu un pas înaintea mea spre lumea adultă, își contopesc zilele într-una singură. O zi lu-ungă, lu-uminoasă și foarte verde. Lăsam în urmă un București apăsat de statuia lui Stalin, ca să ajung în satul bunicilor. Bunuțu fusese ridicat și închis, dar bunica Leonora nu se plîngea. M-a păstrat între hotarele unei copilării idilice, de țară. Satul mirosea cum mirosea ea. Creanga gutuiului se întindea spre fereastră ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Neamul" asista la scena următoare: cum un strat de ipsos acoperea figura lui Alexandru cel Bun, a lui Neagoe Basarab, a lui Vasile Lupu, a lui Carol I, de pe frontispiciul Atheneului Român. Frescele cu scene din istoria națională erau răzuite; statui de oameni politici răsturnate. Din Cișmigiu, dispăruse peste noapte bustul lui Goga. La Iași, Piața Unirii devenise Piața Malinovski, iar bulevardul Carol I, 23 August. "N-or ține ele mult vremile astea", și-o fi dat curaj tata. Greșea. C

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
din capitală intră-n reparație. La Sighișoara se deschide-n schimb (la schimb?) Dracula Park. De ce nu Agathon Park? N-are coadă? I-o crește. Coarnele i-au crescut vizibil. În reparație capitală intră și istoria, dacă se dărîmă, rollerian, statui. Dacă busturile martirilor se acoperă cu grijă, în timp ce Tele 7 transmite spornic filme proletculte cu activiști omenoși și cu milițieni chipeși, interpretați de Iurie Darie. Ticul verbal al lui Antofiță, "am înțe'es!", m-a făcut să revin la propriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de la "Iașul nou" la Institut s-a lăsat convins. Vulcanul roșu din el tresărea periodic. Pe Violeta Gheorghian a sedus-o prozatorul Baboeanu. Scrisese un roman despre iubirea Mihai-Veronica: "Îl adzudec eu". Dacă Violeta n-ar fi avut cap, ca statuia Victoriei din Samotrace, nici nu s-ar fi remarcat, atît de scurtă era (mult sub limitele decenței) rochița ei dulce și neagră. Se apleca din talie; mereu "uita" să se aplece din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și zgomotoase. Eu rămân o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
au cizelat-o din mers, devenind în scurt timp brokeri în toată puterea cuvântului. Vindeau imagini imortalizate pe DVD-uri cu străzi, case, chipuri de oameni, braconieri în cătușe, profesori dictând la catedră, pești înotând prin grâu, trenuri, copaci, nori, statui, cruci, scânteile de la pantograful tramvaielor noaptea, ploi de toamnă, zilele toride, lansări la apă ale navelor. Primeau, în schimb, DVD-uri cu viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu de înțeles pentru cei mai adânci filosofi ai absurdului, ușor de priceput pentru contabilii consubstanțialității din Lumile Superioare, ne făcea să-l privim pe Nilă ca pe o statuie impunătoare a scrisului românesc, deja prezent în cărțile de literatură, fondator al romanului revoluționar, înglobând în el tot ce nu au văzut Victor Hugo, Balzac, Dostoievski și scriitorii contemporani Camus, Eliade, Eco, Hesse. Inspirat după tabloul lui Chagall Timpul este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare de argint și șobolanii, cu haine de paradă pe care luceau decorațiile de clan, în centrul lor luminând muzica tristă a speciei, concentrată într-un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
refulările lumii de jos care, fiind asimilate, produceau ravagii cu izotopii radioactivității lor încât se înmulțiseră, așa cum sugerase Mioara, poeții pe cap de locuitor mai mult decât șeptelul. Poeții talentați se inspirau direct de la sursă: mâncau șobolani. În felul acesta, Statuia Perfecțiunii nu mai era văzută printre copaci, care-i creau umbre de mister și neliniști, ci era percepută ca Nud expresiv în toată plenitudinea frumuseții sale divine. Sigur că majoritatea rozătoarelor se simțeau ca Iona în burta balenei și rodeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

cu sloiuri de gheață, din care se ițeau la suprafață puzderie de gâturi de sticle de șampanie. Ai fi crezut că e o inundație datând din era glaciară ce invadase mormântul acelui împărat chinez care fusese înmormântat împreună cu mii de statui de războinici cu efigia armatei sale. -Visez, murmurai. -În felul acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală. -Câte sticle sunt? -Habar n-am. O mașinărie se ocupă de menținerea unui curent și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
hal la capitolul muzee? Încercai să-mi aduc aminte primul muzeu la care m-am dus. Aveam vreo șase ani. Sunt incapabil să precizez dacă ceea ce fusesem dus să văd era aztec ori chinezesc, european ori african. Amestec confuz de statui, tablouri, urcioare sparte și pietre tombale. Singura certitudine, toate erau vechi, chiar și atunci când erau numite moderne. Mama nu contenea să se extazieze și mă tot întreba care-mi sunt „impresiile”. Nu aveam niciuna, în afara celei cu privire la constantul orgasm matern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
de artă contemporană. p. 167 Noua mea viață consta în a bântui galeriile din Stockholm în căutarea talentelor. Achiziționam tot ce mă emoționa, oricare ar fi fost prețul. Curând, în apartamentul de la hotel nu mai aveau loc atâtea tablouri și statui, fără a mai vorbi de stilul hotelului Vasa care era în totală discordanță cu stilul celor mai inovatoare opere. Sigrid vizită mai multe apartamente înainte de a-mi fixa o întâlnire ciudată într-un cartier rău famat al orașului. Mă luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar trebui

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
poate așa o să înțelegi de ce Roja se zgîrie acum pe ochi pentru că a pierdut asemenea clipe. Ar fi dat orice să fie în focul evenimentelor. Pe strada Galați, dom’ Colonel, povestea aia o știu și eu pe de rost, cu statuia lui C.A. Rosetti înfășurată într-un tricolor și elicopterul alb din care se aruncau manifeste care atrăgeau atenția asupra drumului periculos pe care apucase țara. N-o să crezi, dar intoxicarea deja începuse, cățelușii doreau ca schimbarea să se facă

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
conștiință care nu-ți dădeau pace, chestia cu martirul care se sacrifică pentru că nu vrea să facă nici un compromis, cu tiranul aflat la putere, o să vezi că o să iasă totul bine, te declarăm noi după aceea erou, îți ridicăm cîteva statui ici colo prin orașele patriei, o să-ți punem numele pe unele străzi, instituții, mai vedem noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411

așteaptă prea mult de la maestrul său. Nu te aștepta la perfecțiune. Nu o vei găsi. Orice om mai are și slăbiciuni. Concentrează-te exclusiv pe aspectele pozitive. Pînă la urmă, vrei să înveți ceva de la el, nu să-i ridici statuie, iar el este singurul care poate să-ți întărească și mai mult punctele tale forte. Mulți oameni de succes răstălmăcesc adevărul în favoarea lor. Amintește-ți că l-ai căutat pentru a învăța ceva și nu pentru a-i dovedi că

Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal.“ (Maria Marin) „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Ioan Nistor) Exhibarea mizeriei, fără o justificare estetică. Poate fi identificată în cărțile (proaste) de poezie, proză și teatru, nu și în cele de critică literară (deocamdată). Este greu de stabilit dacă autorii în cauză vor să

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele sufletelor

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele sufletelor care cred în veșnicie încoronează ca un sigiliu statuia unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică pe scrisori, pe uși etc. ca o ștampilă, pentru a împiedica deschiderea lor. Să aplici o ștampilă pe statuia unei sfinte iubiri crezând că astfel o încoronezi apoteotic, iată o

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele sufletelor care cred în veșnicie încoronează ca un sigiliu statuia unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică pe scrisori, pe uși etc. ca o ștampilă, pentru a împiedica deschiderea lor. Să aplici o ștampilă pe statuia unei sfinte iubiri crezând că astfel o încoronezi apoteotic, iată o îndeletnicire destul de stranie. ProslAvirea scriitorilor Ioan Nistor

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
sus, amprentele sufletelor care cred în veșnicie încoronează ca un sigiliu statuia unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică pe scrisori, pe uși etc. ca o ștampilă, pentru a împiedica deschiderea lor. Să aplici o ștampilă pe statuia unei sfinte iubiri crezând că astfel o încoronezi apoteotic, iată o îndeletnicire destul de stranie. ProslAvirea scriitorilor Ioan Nistor are, în critica literară, discursul unui hagiograf. El îi proslăvește, ceremonios, nu pe sfinți, ci pe diverși poeți și prozatori contemporani, folosind

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]