2,691 matches
-
foarte puternică care Îl acoperea tot, s-a spălat pe mâini și pe brațe și, după ce s-a gândit o clipă, s-a dus la croatul care, tot așezat și nemișcat, stătea la umbră. Avea Între ghete chiștocuri de țigară stinse, o pungă de plastic cu gheață și patru cutii cu bere. - Frumoasă priveliște, a spus Markovic. Au rămas cu ochii la Întinderea albastră care, de la poalele falezei, se deschidea spre orizont În evantai: gurile de la apus la nord, cu insula
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ostil, Îi spunea să aibă grijă unde punea piciorul. S-a uitat iar În jur, atent la semnele de primejdie. Era aproape - chiar Markovic Îl avertizase cu o zi Înainte - de linia Întunecată. În turn mirosea a tutun. A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pregătite, atent la teren și la răscrucea din fața lor, o zonă descoperită, pe unde trebuiau să treacă spre Borovo Naselje. Un grup de soldați croați mergea În fața lor, altul În spate. În depărtare se auzeau focuri de arme automate: scrâșnete stinse, În cadență cu ale bârnelor din acoperișul incendiat al unei case din apropiere. În mijlocul șoselei era și un militar sârb mort, lovit cu o zi Înainte de unul dintre mortierele ale căror urme În formă de stea jalonau șoseaua. Sârbul căzuse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
revistei În mână, scociorând printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome trecătoare. Collaje și obiecte trouvés. Firește. În fine, a găsit un borcan mare, aproape plin, cu adeziv acrilic, strălucitor. Cu un penel gros și curat a uns bine dosul paginii, apoi s-a Întors spre zid, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Aripile fluturelui nu-s vinovate, așa-i? Nimeni nu-i vinovat. - Din contră. Suntem. Dumneata și cu mine. Soția și fiul dumitale. Toți suntem parte din monstrul care ne alege locul pe eșichier. O nouă tăcere. Apoi a sunat râsul stins al lui Markovic. De astă dată nu era vuietul mării pe pietrele de jos. - Soboli nebuni, a insistat croatul. - Asta-i - Faulques zâmbea strâmb. Bine ai spus dumneata deunăzi. Cu cât totul e mai evident, cu atât mai puțin sens
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gândea, ceea ce urma să se Întâmple se Întâmpla de patru sute cincizeci de milioane de ani. Era ceva la fel de comun ca viața și universul. Și era târziu pentru orice, a mai gândit. Mai ales pentru el. Vocea lui Markovic a răsunat stinsă, gânditoare. În loc să stea de vorbă, părea că-și exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se preface În ochii altora că urmează credința ortodoxă și cultul ortodox. Compendiul le mai pune În seamă și Întovărășiri promiscue 15; În Formulele de abjurare 16, acestea se transformă pe dată În stereotipele orgii de Anul Nou cu luminile stinse, puțin plauzibile. Structura canonului neotestamentar paulician ne este descrisă de Petru din Sicilia În capitolele 42-44 ale Istoriei sale: Ei nu recunosc decît tetrada Sfintelor Evanghelii și cele paisprezece epistole ale Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
românul preferă soluția de mijloc, de compromis. Calea de mijloc e cea mai bună. Conflictele le rezolvă prin „înțelegeri” („o împăcare dreaptă e totdeauna mai bună ca o judecată strâmbă”) sau le mușamalizează. În arta plastică, preferă nuanțele - „nuanțele fine, stinse, stoarse din sângele diafan al buruienilor” (Blaga, 1936/1985, p. 281). În muzică, „substanța sonoră e alcătuită în mare parte din tonuri intermediare, imprecise, de stăruitoare nuanțare a stărilor sufletești” (Blaga, 1936/1985, p. 289). Sentimentele tipic românești - dorul, jalea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mor; nădejde; neagră; negru; neon; nimic; noutate; oarbă; odaie; orbire; orbitor; oricînd; orizont; palidă; părinți; pericol; plăcere; plăcut; prielnică; pustiu; raze, soare; rea; reflectare; refracție; respect; roz; roză; seară; senin; senină; sfințenie; siguranță; sinceritate; slab; soare, ziuă; soluție; stea; stimul; stinsă; strălucitoare; strălucitor; susținere; șoc; știință; taină; tare; test; trezire; undă electromagnetică; vampir; vază; văd; văzduh; verde; vezi tot; vulnerabil; zare; zile; zilei (1); 777/204/73/131/0 lumînare: lumină(189); ceară(86); biserică(80); foc(55); aprinsă(32); mort
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
0 lumînare: lumină(189); ceară(86); biserică(80); foc(55); aprinsă(32); mort(30); flacără(27); arde(22); moarte(17); candelă(15); căldură(14); credință(12); speranță(12); romantic(11); romantism(11); întuneric(10); lumina(6); galben(6); înviere(5); stinsă(5); liniște(4); mormînt(4); topită(4); tristețe(4); arsă(3); lumînare (3); miros(3); morți(3); Paște(3); stingere(3); tort(3); ardere(2); bec(2); botez(2); colac(2); Crăciun (2); fără curent (2); flăcări(2); galbenă(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
el (2); de frică (2); flori (2); groapă (2); infinit (2); inimă (2); încet (2); încetare (2); înger (2); înmormîntare (2); învie (2); libertate (2); altă lume (2); neînsuflețit (2); odată (2); plecare (2); priveghi (2); roșu (2); scăpa (2); stins (2); transformare (2); vietate (2); -; acru; acum; adormi; adormit; aiurea; alege; angoasă; animal; la anul; asta e; atingere; azi; banal; bani; bătrîn; la bătrînețe; de bătrînețe; bătrîni; bocet; bocete; bolnav; brusc; bucurie; buneii; bunică; cancer; casting; căiește-te; ce?; ceas
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lipsă, lumină; mentă; a mînca; mîncare; neajuns; nebăut; nebună; necesar; nemaipomenită; neplăcere; neputință; nerăbdare; numai; oaie; obosit; ochi; plante; ploaie; podea; poftă; poftă de a bea; portocale; prismă; puternic; răzbunare; rea; respect; reușită; rezistență; Saharna; senzații; de sete; soare; sport; stinsă; strașnică; stres; suc rece; suferință; tequila; ud; urît; de vin; a vrea; сушняк (1); 806/144/49/95/0 sînge: roșu (300); durere (67); viață (50); rană (27); moarte (14); rece (13); spital (13); lichid (12); război (12); boală (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lichidelor organice Stagnarea Qi-ului în ficat, dezechilibre ficat/plămâni / inimă Creșterea Yang - ului în ficat, glere pe meridianele locale, atac al vântului Scăderea energiei renale înnăscute, vid de sânge la ficat Privire (priviri patologice) Observații Interpretări Calitatea strălucirii • privire ternă, stinsă, inexpresivă • privire inconstantă • privire intensă • privire goală, fixă, pierdută Tulburări ale Shen-ului Dezechilibre superficiale Dezechilibre profunde Tabel grav de obstrucționare cu glere Tan sau cu staze sângelui Natura strălucirii • privire angoasată • privire speriată, temătoare, anxioasă • privire îngrijorată • privire tristă • privire
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
constipație sau scaun amestecat cu diaree, gură uscată și senzație frecventă de sete. Tratament 25S și 11IG elimină căldura din intestinul gros. Vidul energiei plămânilor Simptome Oboseală cvasipermanentă, dispnee, sufocare, prezența frecventă a simptomelor cardiace, astm, insuficiență respiratorie, tuse, voce stinsă, paloare, aderențe ale țesuturilor externe și tendino-musculare, formarea de Tan în țesuturile externe și tendino-musculare. Tratament • 13V • 1P • 12VC • 17VC Căldură plenitudine în stomac Simptome Dureri și arsuri la stomac, dificultăți digestive, grețuri care pot duce la vărsături, afte și
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
în partea superioară niște chestii rotunde pe unde iese flacăra, denumite ochiuri; - dacă vă este greu să identificați utilajul, căutați-l sub hotă; - ochiurile aragazului nu încep să degaje căldură decât dacă sunt aprinse și se răcesc numai după ce sunt stinse; - fiecărui ochi de aragaz îi corespunde un robinet de gaz; pentru că ochiurile formează de obicei un poligon, iar robinetele sunt dispuse în linie pe partea frontală a aparatului, corespondența între un robinet și ochiul pe care îl comandă este figurată
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
realul. Nu-i rămâne decât șansa de a transforma irealul în firesc, de a și-l asuma astfel, păstrând eventual nostalgia lumii concrete („Știu că totul este ireal, dar nu știu cum s-o dovedesc” Ă I, 94) sau urmele unei revolte stinse: „Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă, profundă și ireală; un nimic ce îndeamnă la stupoare” (I, 98). Chiar și așa, dincolo de nostalgie și de revoltă, bucuria topirii în nimic. Acel nimic care e deopotrivă Dumnezeu: „Toată lumea, toate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sub toate aspectele. Tot mai puțin îmi plac gânditorii frenetici. Li-i prefer pe cei înțelepți și sceptici Ă «neinspirații» prin excelență, cei pe care nici o durere nu-i ațâță și nu-i tulbură. Îmi plac gânditorii ce evocă vulcani stinși” (I, 115). Departe de Cioran o astfel de împlinire. Deocamdată, nu face decât să proiecteze în ipotetic reversul neputinței de a fi demon. Diavolul stârnește cu adevărat admirația sa: „Diavolul nu e un sceptic, dovadă rolul ce i s-a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
matale. Și zi, plus o mie, hai? Vecin 3: Modest, ce să fac! Vecin 2: Domnule, în situația financiară de față, am să împrumut de la gazde (se ridică, vrea să treacă în sufragerie, dar se oprește și, văzînd că lumina stinsă iar membrii familiei stau nemișcați, renunță și revine la masă) Eu cred că ăștia dorm! Vecin 1: Dorm sau crezi numai? Vecin 2: Da, stau nemișcați, nu vorbesc... Dorm, ce altceva. Vecin 1: Vecine, vecine, iar te iei după aparențe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din firul ierbii; sentimentul verii este tot al focului: Când soarele coboară prin vii cu struguri plini,/ lăsându-și leneș lapții de foc peste ciorchini". Sentimentul toamnei este legat de flacăra belșugului, pregătind semințele ce vor purta în nări "văpaia stinsă și-ncremenită-n țâțe". Ceea ce dă originalitate pastelului, deși muzica versurilor pleacă de la modele, este tocmai arderea ca soroc al creșterii în care respiră satul cu toată viața lui desfășurată calendaristic. La Ion Horea, focul nu este o jubilație, o stare frenetică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge făptura stinsă într-o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn groparul îl îngroapă!..." Apoi sunt nunțile: "din când în când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt. Gândul meu al cui gând este? În ce gând, în ce poveste, Îmi aduc aminte, poate, Că făcui parte din toate? Scriu aci, uituc, plecat, Ascultând glasul ciudat Al mlaștinii și livezii. Și semnez: Tudor Arghezi Încheiere Ion Barbu Stinsă liniștirea noastră și (aleasă) Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci, Între poleite pietre să mi-i culci: Inima raiaua, osul feței spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
prin care se realizează - poate deveni metaforă oximoronică, precum în versurile: Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, / eu voi fi soarele negru, pământul. (Șt. Augustin Doinaș); Doar steaua neagră a pă rului tău scurt/Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii lingvistice permite clasificarea metaforelor propriuzise în: metaforă substantivală (metafora modernă interferează frecvent cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ești o undă, eu sunt o zare, / Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, / Tu ești o noapte, eu sunt o stea - / Iubita mea. - rima încrucișată (abab/13, 24): Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. - rima îmbrățișată (abba/14, 23): Stelelen cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor, / Până ce pier. - rima înlănțuită (aba, bcb, cdc/în rondel: abba, abab, babaa) - monorima (aaa, bbbb/12 34): Din ochi lăcrimând, / Pe culmi alergând, / Pe toți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pleoapele! Eul liric poate fi desemnat și prin persoana întâi plural, devenind astfel „voce“ poetică a cuplului de îndrăgostiți sau a umanității, comunicând o experiență generalumană (în registrul stilistic gnomic): Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. (M. Eminescu) Tuul referențial, textualizat prin indici ai persoanei a IIa, prin formule de adresare directă, prin mărci stilistice ale invocației retorice, poate viza: - un alterego al eului poetic (Arthur Rimbaud: „Eu este un altul“ - eul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a graniței dintre realitatea exterioară și cea interioară, dintre eu și noneu, în orizontul aceluiași sfârșit. Relația de simetrie și de recurență dintre primul și ultimul catren creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric, ilustrând lirismul subiectiv (lirică a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]