40,154 matches
-
asta. — E foarte bine c-a durat doar patru zile, spune Curistul, gîndește-te ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi durat mai mult. În toată țara n-ar mai fi rămas nimic în picioare, ar fi trebuit să intre străinii să facă ordine, asta s-ar fi întîmplat. Nici acum nu e prea tîrziu, încearcă Părințelul să susțină aceeași idee. — Cred că v-am dezamăgit rău de tot, își dă Roja cu părerea. Așa pățesc întotdeauna cei care nu au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uite, te anunțăm noi că pînă și ei nu sînt altceva decît niște interpuși, zise Croitorașul. Gîndește-te mai bine, crezi că întreg Blocul Comunist a căzut așa de la sine? — Vrei să spui că și de data asta și-au băgat străinii coada. Poveștile astea mi-au ajuns pînă peste cap, răspunse Tîrnăcop puțin iritat. De fiecare dată cînd se întîmplă vreo nenorocire în țara asta, sînt de vină unii care nici măcar n au habar unde e România pe hartă. — Gîndești ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dispuși să Înfieze copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu-i. Pe locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat, pe atât de insultător, Îmbrăcați doar În numele lor. Pentru mine asta părea o sumă care era mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată rușine de casa ei: n-are decât să intre un străin la orice oră din zi, să-și bage nasul în orice debara, în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar, ca să-i epateze pe trecătorii de pe stradă, pe străini, cu personalitatea ei multilaterală! Uită-te la gagica aia cu un cur trăsnet - are o carte în mână! Cu rânduri și cuvinte adevărate! A doua zi după întoarcerea din Vermont, am cumpărat volumul Să aducem laudă oamenilor celebri, am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dorind o cușetă, ca el să-și mai amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus. Omul Își aștepta răbdător cina sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte să ajungă chelnerul la el, străinul adormise. Fața lui Îi dispăru pentru o clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trei zile. La sfârșitul acestora, va ști destul de limpede cum să trateze cu Stein și domnul Eckman. De Îndată ce termină Înghețata și desertul și achită nota, se opri lângă masa lui ca să-și aprindă un trabuc și astfel se trezi În fața străinului și văzu că acesta adormise iarăși Între două feluri de mâncare. Între friptura de vițel au Talleyrand și venirea tartei de Înghețată trebuie să fi căzut victimă a ceea ce părea să fi fost o completă epuizare. Sub privirile lui Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata Își reveni la un fel de trezie confuză. Avea impresia că ea era de fapt aplecată deasupra unui străin cu mustață lungă și rufoasă. I se făcu milă la gândul că incidentul Îi provocase tânărului atâta neliniște, iar solicitudinea ei se transferă În prietenia pe care și-o imagină În ochii lui. Fata Își coborî mâinile și-i atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ajutor. Niciodată, se gândi ea, nu văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumii cu susu-n jos, În care doctorul fusese cel care zăcea dedesubt, având nevoie de compasiunea și grija ei, făcuseră imaginea reală a lucrurilor mai distinctă prin stranietate, dar cuvintele adăstară În urma intuiției și când Îi zise „Nu-l deranjați“, străinul era deja prea departe ca s-o mai audă. — Ce crezi? Întrebă Myatt. O fi așa cum zice? Suntem În fața vreunui mister? — Toți avem anumite secrete, spuse ea. — Poate că fuge de poliție. Ea spuse cu deplină convingere: — Este un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dură, se gândi ea. Își aminti că și casierul feribotului Îi vorbise cu blândețe și strigase după ea „Să vă aduceți aminte de mine!“. Acum, cu tânărul acesta dormind În fața ușii, gata să suporte câteva ore de disconfort pentru cineva străin, i se părea că acel casier s-ar putea să-și amintească de ea. Se gândi pentru prima oară fericită: Poate că trăiesc În mințile altora când nu sunt de față ca să mă vadă sau să-mi vorbească. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În care nu-s decât o groază de străini. Poți să ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și o prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care trebuia cusută puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apelor? Aceea era stânca lui Lorelei. Heine. — Ce vrei să spui cu Heine? El zise cu plăcere: — Un evreu. Ea Începu să uite decizia pe care fusese obligată s-o ia și-l privi cu interes, Încercând să vadă un străin sub trăsăturile familiare: ochii mici, nasul mare, părul negru și dat cu ulei. Îl văzuse pe bărbatul acesta mult prea des: În chip de chelner În smoching stând În rândul din față al teatrelor de provincie, după pupitrele birourilor agenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment, fata se ridică. Ea și tânărul schimbaseră atât de puține cuvinte, că domnișoara Warren nu se putea decide dacă se cunoșteau; spera să fi fost străini unul de celălalt, pentru că punea la cale un plan care nu doar că o va pune În contact verbal cu fata, dar o va și ajuta să-l țintuiască pe Czinner, odată pentru totdeauna, În prima pagină a ziarului, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își premeditase fiecare gest: străinul cu care Împărțea compartimentul era la micul dejun, iar doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de excitat, că ți-am cumpărat biletul. — Vrei să spui c-ai crezut... că voiai... Cămătarul ridică din umeri. Cămătarul se așeză la loc, În spatele tejghelei, și sună după un servitor care s-o conducă afară, până În stradă, Între străini, la libertatea de-a fi necunoscută. — Tocmai ți-am spus-o, zise el, așa că nu trebuie să simți că mi-ai fi datoare cu ceva. A fost efectul unui vis și, când am cumpărat biletul, m-am gândit că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
proastă În nenumărate ziare, suna fals. Am dat greș până și aici. Era singur și unica lumânare care-i rămăsese pâlpâia slab și ar fi fost bucuros de orice tovărășie. Când ajunse În propriul său compartiment și găsi acolo un străin, se simți bucuros. Omul era cu spatele, dar se Întoarse repede pe picioarele lui scurte și Îndesate. Primul lucru pe care l-a remarcat doctorul Czinner a fost o cruce de argint la lanțul ceasului, iar următorul că geamantanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bărbaților cu armuri, lănci și cai și bărbatului torturat și obosit. Acesta nu murise pentru a-i face pe săraci fericiți, să strângă lanțurile și mai tare. Cuvintele Îi fuseseră răstălmăcite. Nu sunt spion al poliției. Dr. Czinner Îi acordă străinului prea puțină atenție În timp ce cântărea posibilitatea ca unele din cuvintele bărbatului să fi fost totuși adevărate, chiar dacă ele Îi fuseseră răstălmăcite. Apoi se contracată singur, spunându-și că Îndoiala vine doar din apropierea morții, pentru că atunci când povara eșecului era aproape excesiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
excesiv de grea pentru a fi purtată, omul se Întorcea inevitabil spre cele mai neîntemeiate promisiuni. „Și vă voi da liniștea“. Moartea nu dă liniștea, pentru că liniștea nu există fără conștientizarea liniștii. — M-ați Înțeles greșit, Herr... — Czinner. Îl lăsă pe străin să-i afle numele adevărat fără să ezite. Trecuse timpul deghizărilor și, În noul suflu al autenticității, trebuia să-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]