1,751 matches
-
Carlina pierduse legătura cu Alin. Din cauză că se mutase din Solnok în Abony, nu mai reușise să ia legătura cu Alin, ajungând într-o situație nedorită. Abony era un orășel mai mic decât Solnok, dar cu străzile foarte largi, bine îngrijite, străjuite de pajiști înmiresmate cu flori umbroase de diferite mărimi și culori, iar locuințele semănau cu niște perle luminoase și atrăgătoare. Chiar în perioada când Carlina se mutase, se declarase oraș, iar comerțul era mult mai avantajos pentru ea. În prima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și asigurarea unui viitor sigur pentru copiii din orașul Huși și satele fălciene, dar nu numai. Hușenii nu și-au uitat fiii care au marcat evoluția istorică a României moderne, anume Anastasie Panu și Alexandru Ioan Cuza, a căror nume străjuiește cu cinste edificiul de învățământ din urbea lor. Caracterul agricol și viticol al zonei nu oferea și nu oferă mari perspective tineretului studios, care prin urmărea cursurilor liceale își asigură proiecția către învățământul superior sau un post bine plătit din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
l-a păstrat până acum”. Printr un fals patriotism conducerea Gimnaziului „Anastasie Panu” (Școală primară nr. 3) încearcă să lege astăzi începuturile școlii de Gimnaziul înființat la 1889. Școală nr. 3 și-a avut sediul pe strada Melchisedec Ștefănescu, unde străjuiește și astăzi vechiul local, care îi aparține. De altfel localul Școlii este cedat Școlii Normale din Huși, înființată în 1919, care îl păstrează până la desființarea să din 19300. Evoluția Liceului de băieți „Cuza Vodă” este influențată și de evenimentele politice
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria altora (e și bucuria mea), pulsul de viață nobilă, pe care tu o înnobilezi, toate m’au buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta, îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire. Ai populat casa întreagă cu nume, ființe vii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unde sub conducerea inginerului Tancred Constantinescu a proiectat și construit un model original de obuzier în atelierele Wolff, evacuate la NicolinaIași. Acesta a fost Obuzierul de 210 mm model Iași, care, după încheierea păcii și până în jurul anului 1960, a străjuit Mormântul Soldatului Necunoscut din Parcul Carol din București. În 1919 Tancred Constantinescu, ajuns secretar general al Ministerului Industriei și Comerțului, a propus și a obținut numirea lui Mihail Manoilescu ca subdirector al Refacerii Industriale. În anul următor, i-a încredințat
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
caraibiană, Cahuita. Cahuita este un fel de Caye Caulker, cu deosebirea că acțiunea decurge în spaniolă în loc de engleză. Sunt două plaje enorme în Cahuita, Plaja Albă și Plaja Neagră, denumite astfel din cauza culorii nisipului și, drept urmare, a apei. Ambele sunt străjuite de palmieri languroși și Plaja Neagră în special este foarte populară pentru surfing, din cauza curenților puternici. Plaja Albă se extinde în Parcul Național Cahuita, faimos atât pentru numărul de specii de pești și varietatea coralilor în apă, cât și pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dă tot felul de detalii despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de minute ajungem prin zone din ce în ce mai lăturalnice, apoi pe o potecă la dreapta străjuită de un semn mare, colorat: Alfonso Aguavil curandero de fama internacional (vindecător???? Revizuiesc informațiile de la Maximilian care mi-a explicat că gazda se ocupă cu turismul). Oprim în fața unei case din lemn, cu acoperiș dintr-un fel de stuf, în mijlocul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare, colorat: Alfonso Aguavil curandero de fama internacional (vindecător???? Revizuiesc informațiile de la Maximilian care mi-a explicat că gazda se ocupă cu turismul). Oprim în fața unei case din lemn, cu acoperiș dintr-un fel de stuf, în mijlocul unei pajiști largi, străjuită de copaci înalți. La dreapta casei, un bananier plin cu banane ademenitoare, în fața casei, un tufiș cu flori de un roșu-aprins, și, atârnând de acoperiș, tot în fața casei, niște borcane cu șerpi morți făcuți ghem într-un lichid transparent (alcool
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
alții și privesc din canoe cum lăsăm malul în spate. Pecariul, cu siguranță, va fi fericit că am plecat, în sfârșit... Canoea deranjează cu zgomotul motorului seninătatea dimineții. În ciuda faptului că am vrut să plec, contemplu râul închis la culoare străjuit de junglă pe ambele părți și văd o lume fascinantă pe care o las în spate... De fapt, asta este problema principală sau, mai exact, singura mea problemă în călătorii: ajung într-un loc, îmi fac prieteni, mă simt ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mare plină cu cărnuri și sticle de vin (fripturile argentiniene sunt, cu adevărat, divine, iar podgoriile sunt atât de numeroase încât ar fi de-a dreptul un păcat să nu acompaniezi friptura cu vin roșu). Merg pe o cărare largă, străjuită de un gărduleț de lemn pe partea stângă și o plasă înaltă de sârmă pe partea dreaptă. În spatele gardului de lemn, o casă mare cam cât o vilă dar fără etaj, de asemenea din lemn, cu ferestre largi și o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ayahuasca „între prieteni”. Mergem cu barca vreo douăzeci de minute, urcăm un mal noroios și ajungem într-un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri, cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu noi. Îi aduc vești proaspete de acasă, îi spun că are o fetiță de aproape două luni, că eu i-am fost naș de botez și alte vești din sat. Ajungem la prima zi de Paști. În acea seară străjuiam la hotar și ne gândeam la ce ni se putea întâmpla în viitorul cât mai apropiat! Ostașii mei erau cu gândul la ai lor, la lumânările din noaptea Învierii de altădată. Obiectau că acum doar pușca era lumânarea fiecăruia din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
probleme concrete din școală conform intereselor lui. Face propuneri peste propuneri, pe care le accept tacit. Îmi propune ca să facem în clasa de lângă cancelarie sediul căminului cultural și să ridicăm chiar o scenă trainică folosind niște grinzi de lemn care străjuiau nu de mult pe lângă magazia școlii. Tac - și peste două zile sunt chemat la Comitetul orășenesc de partid de tov. B.B. Mă primește extrem de cordial, mă poftește pe un fotoliu capitonat, confortabil, întrebându-mă despre activitatea generală din școală. Mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cele pe care le văzuserăm în muzeele Athenei - scuturi antice, statuete metalice, lăncii, Hermes al lui Praxiteles și timpanele (singurele văzute) templului lui Zeus. Ceva impresionant care ne-a fascinat definitiv. Ieșind din muzeu, am luat-o agale pe aleea străjuită de arbori într-o atmosferă calmă care anunța un apus spectaculos. Ne-am cumpărat pâine, conserve de pește, vin și am mers la hotel, unde era curat, alb pe pat și aer condiționat în cameră. Am făcut duș și am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
roșii, brânză și pâine, am străbătut un drum mai puțin frecventat, foarte îngust și prăpăstios dar care ne-a oferit priveliști minunate. Voiam să ne întoarcem, dar am descoperit acest camping într-un golf bântuit de un vânt năpraznic și străjuit de stânci curioase și clar conturate pe cerul albastru. Aici marea este mai rece și cu valuri mari. Am stat pe plajă sub umbrelă până la 14.00. Apoi am mâncat la micul restaurant cu scaune albastre și fețe de masă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ca să-ți încălzești oasele. În sfârșit... marea este limpede ca o apă de izvor, caldă și deocamdată liniștită. Pare un loc uitat de lume, deși lume există și aici. Ne salutăm unii cu alții, indiferent de ce nație suntem. Totul este străjuit de un lanț de munți, golași și stâncoși. Cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri receptate de sufletul meu până acum. Este ora 21.00, stăm la una din mesele de pe laturi, am mâncat pâine cu margarină, bem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fără să stăm la obișnuita coadă de sute de oameni, care se formează zilnic, am ajuns la renumita Madona Negra (La Moreneta), Statuia Fecioarei făcătoare de minuni. După ce-am trecut prin spatele altarelor sfinților catedralei, am urcat niște trepte, străjuite de o parte și de alta de pereții decorați, cu o măiestrie rară, cu mozaicuri fine reprezentând doisprezece sfinți pe o parte și încă pe atâția pe partea cealaltă. Madona aflată într-un cilindru de sticlă, din care-i iese
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dumnezeu. Dacă nu păcătuiesc prin bucurie vreau să spun că sunt fericită că mă aflu acum aici. 1 iulie 2002 - Rm. Vâlcea Azi a fost prima zi de tabără. Pentru că ne aflăm la poalele Cetățuiei - biserica din vârful dealului care străjuiește intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care să ne amintească vecinătatea apropiată. Am căzut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prin altcineva că nu trebuie să ne naștem pe pământ pentru a trăi pur și simplu, ci trăim pentru a renaște în fiecare clipă, asta făcându-ne de fapt nemuritori. Joi, 4 iulie 2002 În fundul curții, lângă fântâna cu roată, străjuit de pruni și umbrit de nuc și-a așezat Liviu cele două șevalete și umbrela de soare, iar micul radio și l-a atârnat în copacul cu mături. Întreaga curte a fost prelucrată de criticul de artă Corneliu Antim care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am luat primul "dejun" ca atașat cultural, era de nerecunoscut. Am luat-o pe Unter den Linden, trecând pe lângă noile magazine, Domul renovat, Rathaus. Ne-am oprit la două puncte obligatorii, de maxim interes istoric și arheologic, Poarta Brandemburg, ce străjuia orașul de peste două secole (construită între 1789 și 1791, după modelul propyleelor de pe Acropole) și Reichstagul, de la 1871 sediu al Parlamentului, scenă a marelui proces al lui Gheorghi Dimitrov și altor comuniști acuzați de incendierea clădirii... Mergeam însă către o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
clasă și alta drept oficiu poștal, prezintă multe obiecte personale, cărți, documente și fotografii ale poetei. În apropiere, mormântul unde odihnește Gabriela, conform testamentului: "voința mea este ca trupul meu să fie îngropat în iubitul meu sat Montegrande". Piatra care străjuiește mormântul are însemnate câteva cuvinte ale poetei: "Ceea ce sufletul face pentru trup face și artistul pentru poporul său"! Emoția de a fi lângă marea poetă era accentuată de gândul că în urmă cu doar 20 de ani se reculeseseră aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național, care a funcționat între Copiapo și Calderas (port la Pacific) între 1851 și 1858, catedrala orașului și Piața centrală, admirând casele vechi și străzile străjuite de arbori cu mii de flori de culoare violet ( întâlnisem la Santiago aceiași arbori cu flori galbene sau roșii, o splendoare!). A doua zi dimineață am făcut o vizită la Universidad de Atacama, creată la 1857 (de reținut că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Santiago cu autobuzul la ora 22,00 (autobuzele prin Atacama circulau, din cauza temperaturii, doar noaptea, pe "răcoare", și erau dotate cu aer condiționat, scaune-pat, bar...), amabilele noastre gazde ne-au oferit o excursie în afara orașului. Am vizitat Salar de Maricunga, străjuit de vulcanul cel mai înalt din lume, Ojos del Salado (6893 metri, intrat în erupție ultima oară în 1956), Laguna verde, cu superbii ei flamingo, Bahia Inglesa, despre care se spune că este plaja cea mai frumoasă a nordului Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gradul 4". Ceea ce aveam să văd acolo întrecea scenele din celebrul film SF american! La aeroport, lângă pista de decolare-aterizare câțiva copii își pășteau oile și caprele, și la aterizarea avionului nostru au început să arunce cu pietre, pomii care străjuiau drumul de la aeroport în oraș erau fie carbonizați, fie tăiați la diferite înălțimi, iar cele câteva autobuze din "capitală" scăpaseră de la incendiere cu vopseaua arsă, geamurile sparte și scaunele distruse, continuând totuși să fie în slujba "poporului revoluționar albanez". Comunismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]