10,586 matches
-
la orizont și odată cu el se treziră vietățile lacului, de la păsările mici și mari, la peștii zglobii și la gâzele felurite ce strălucesc în ninsoarea de lumină pe care o răspândește soarele. Ziua a trecut repede și fiorul amurgului se strecura prin frunzișul cenușiu. Soarele își pierduse din putere acum, trimițând rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe de nedescris să vezi cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu, tu nu m-ai supărat niciodată. Dar mă gândesc la câte se întâmplă între oameni și între tineri în lume. Și toate, pentru că se ascund multe între părinți și copii. Pe masă, caietele deschise pentru lucru. Din bucătărie se strecoară mirosul unei plăcinte pe care numai ea știe s-o facă. M-am așezat la masa de lucru și am început compoziția: Mama, ființa cea mai dragă. Cum să las lacrimile să cadă pe foaie? Îmi murdăresc scrisul, căci se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bucătărie. Mai avea de făcut un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vedea zdruncinată credința În virtuțile curative ale apei de Borsec. Atunci totul e Într-adevăr pierdut, recunoscu În sfârșit și Brândușă. Am cel puțin mulțumirea de a fi făcut totul ca să... mă-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În sufletul omului Îndoiala. Și, când ai ajuns aici, nimic nu te mai Întoarce... Petru tocmai se pregătea să se replieze, să se disocieze de o asemenea atitudine fatalistă nu doar lehamite simțea față de sine În acest viraj În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai era nevoie, că nu poți alege nimic din ce zice șeful. Dacă nu ești om cu carte! Ceea ce el, recunoștea acest lucru, nu era. Luă geamantanul din mâna șefului, Îndoit din șale, cum cerea respectul față de superiori, și se strecură În vagon ca să privească de aproape pe cetățeana cu asasinatul și cu chestia ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu. Atunci plec singur. Nu e nevoie să mă conduceți. Am fi Împărțit o taină. V-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa e bine să o iei din loc. Se ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din pricina damigenei dar și a unei arsuri inexplicabile pe care o simțea Între omoplați și care nu avea să Îl mai părăsească vreodată. V. Pregătiri de Anul Nou cu câteva analepse 1. Minus 20o. Piața Carolina. Oamenii și mașinile se strecurau printre nămeții de zăpadă În lumina rece a după-amiezii. Magazinele de tot felul primeau ultimii cumpărători. Ceasul din turn arăta ora 16. În case, agitația creștea o dată cu presiunea gazului la aragazuri și consumul de apă În băi. Câțiva cerșetori Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avertisment sau ca o dojană amicală adresată peste timp Mariei Magdalena care a lăsat să-i scape printre degete șansa vieții ei. După cum văd, nu ocolești subiectele tari, zise el. Dimpotrivă, pe cât pot mi le Însușesc, fără licitație, răspunse ea, strecurându-și mâna dreapta În buzunarul cu tăietură oblică a jeansului său pensat. El era incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Ea Însă avea puterea să privească În jur și să Îndrepte lucrurile pe făgașul dorit: Gazdele și Brândușă pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ai o leziune, asta ai. Oamenii suferă în fiecare zi mii de feluri de leziuni. S-a întâmplat doar ca leziunea pe care ai suferit-o tu să nu fie una... de natură fizică. A ocolit cuvântul mentală. S-a strecurat pe lângă el, de fapt. — Bine, am zis. — Vestea cu adevărat bună e că tu nu ai nici un fel de stare degenerativă sau boală care ar putea provoca traume cerebrale permanente. Ești sănătos din punct de vedere fizic și asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a vieții mele de-a doua, un motan mare și roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul tuturor lucrurilor, asta era o simplă și perfectă stare de fapt. Brațul lui Clio se strecură sub mine și degetele ei se strânseră pe umărul meu. În cele din urmă, când vorbi, am simțit aerul ce ieșea din ființa ei și dădea naștere cuvintelor. — Promite-mi că o să mă părăsești dacă o să simți vreodată nevoia. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Acum spune-mi ce s-a mai întâmplat în EastEnders. Și asta am și făcut. Eram cam pe la jumătatea unei complexe și incredibile intrigi care însoțea întoarcerea unuia dintre personajele negative ale serialului când Clio se aplecă în față, își strecură mâna pe după ceafa mea și mă sărută, la început tandru și apoi intens și sincer. Stai așa, am zis încet când ne-am depărtat unul de celălalt. Nu ți-am spus că aia proastă, cu ochi triști a rămas iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lanternelor, în trecere, descoperiră gâturile ruginite ale mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei ore. Scout verifica într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din gură și mă privi la rândul lui. — Eric Sanderson. Era ceva dur în felul în care-mi rosti numele, ceva care mă făcu să tresar. — Ce cauți aici? — Nu-și amintește nimic, interveni Scout și mă cuprinse cu brațul, strecurându-și degetul mare pe sub talia pantalonilor mei și trăgându-mă spre ea. — Chiar așa? Serios? — L-am găsit încercând să urmeze Dâra de Text de la Est la Vest, dar n-a mai rămas nimic din ea și nici în ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine. N-am putut decât să ridic palmele într-un gest de spune-mi ce să fac. Cu o expresie serioasă, Scout păru să ajungă la o concluzie. Încuviință din cap spre doctor, apoi se întoarse spre mine și își strecură mâna pe după mijlocul meu. Din nou întunecimea din ea. Ești bine? am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i cu totul în păr și perciuni. Se îndreptă ușor de spate și reuși să vorbească din nou pe tonul acela politicos de educator. — Toate aparatele astea interceptează e-mailuri, website-uri, mesaje de mesagerie vocală, chiar și programe radio. Îmi strecor virușii în ele și le trimit înapoi ca să monitorizez efectele. „La sfârșitul zilei.“ Asta-i unul din virușii mei, care-i deosebit de agresiv în Anglia la momentul ăsta. — Adică, inventezi expresii? — Expresii, cuvinte, ortografii alternative, abrevieri, coruperi. Și nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
râzând ca nebunii. Credeam că ai murit, am spus, când în sfârșit mi-am găsit răsuflarea. O, Doamne, am crezut că ai murit. — Rechinul a făcut o gaură în cușcă, zise ea. Când s-a încâlcit, eu, nu știu cum, m-am strecurat afară. — Nu știi cum te-ai strecurat afară, am repetat, uitându-mă neîncrezător la ea, clătinând din cap. Atunci ne-am sărutat. Ne-am sărutat lângă epava plutitoare, strâns îmbrățișați, ca și când ar fi fost sfârșitul și începutul lumii, ca și când altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am spus, când în sfârșit mi-am găsit răsuflarea. O, Doamne, am crezut că ai murit. — Rechinul a făcut o gaură în cușcă, zise ea. Când s-a încâlcit, eu, nu știu cum, m-am strecurat afară. — Nu știi cum te-ai strecurat afară, am repetat, uitându-mă neîncrezător la ea, clătinând din cap. Atunci ne-am sărutat. Ne-am sărutat lângă epava plutitoare, strâns îmbrățișați, ca și când ar fi fost sfârșitul și începutul lumii, ca și când altceva n-ar mai fi existat și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și ei fugeau desculț cu pantalonii suflecați pîné deasupra genunchiului. S-au oprit apoi În némol și, mișcîndu-și Încet picioarele, se afundau. Își rîdeau unul altuia Îngropați În némol, că doi copaci tineri, care Își urméresc frunzele crescînd. 14 Se strecurase boală că un puf alb de pe copacii mari din fața școlii, care le intra În nas și În ochi. VÎntul ușor Îl purta peste tot și-l așeza, jos În pér și pe haine. Îl respirau amîndoi și ea Își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]