2,072 matches
-
și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să ia o bucată acasă. Un nou fluturat de gene înspre Paterculus. Știți cum se zice: la război înapoi, la pomană înainte. Lui Tiberius vorbele ei îi sună strident. Vulgar chiar. Rostite pe un ton prea afectat. Se uită tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i procură pe bani grei, germanii nu importă cai. Îi dresează însă admirabil pe cei din zonele lor, robuști și iuți, dar nearătoși. Se îndreaptă către Livia pentru a-și lua rămas-bun în mod protocolar, când brusc se aude vocea stridentă a Agrippinei: — Și eu cu ce merg, că doar nu am venit umblând pe picioare? — Trăsura te așteaptă la ieșirea din Câmpul lui Marte, încearcă Germanicus să o liniștească. — Cum crezi că pot să ajung până la termele tatălui meu, așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pretos velhos emiteau sunete surde - hum hum hum -, mișcându-și trupul aplecat Înainte, ca niște bătrâni ce se sprijineau În bastoane, Împingându-și mandibula Înainte, luându-și fizionomii slabe și lipsite de dinți. Cei posedați de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Se apropie de un stîlp și privi spre stradă, strîngîndu-și mai mult pardesiul În jurul ei, pentru că i se făcuse frig pierzînd vremea acolo. Peste cîteva clipe, o mașină trase la bordură; se opri la cîțiva metri, mai departe de luminile stridente ale stației. În timp ce trecea, văzu șoferul plecîndu-și capul și Încercînd s-o repereze. Părea tensionat, frumos și neajutorat; se surprinse că nutrește față de el aceleași sentimente pe care le simțise față de Duncan ceva mai Înainte, același amestec de iubire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-și spună nimic ce nu-și spuseseră deja. Mai stătu cu capul În poala ei o clipă, apoi Îi sărută coapsa și se ridică. Întoarse cheia În contact și mașina reveni cu zgomot la viață. Sunetul părea Înfiorător de strident În mijlocul tăcerii depline - așa cum tăcerea li se păruse nefirească și nelalocul ei cînd veniseră acolo. Întoarse mașina și o porni Încet spre poteca plină de gropi, și o luă pe drumul pe care veniseră; trecură pe lîngă căsuța de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lăsa să sune suficient de mult, atunci Julia și-ar da seama și ar răspunde. ȚÎrr, țîrr, țîrr, țîrr. Zgomotul acela nesuferit continuă. În cele din urmă, după un minut, Helen puse receptorul jos, incapabilă să suporte imaginea telefonului sunînd strident, lăsat de izbeliște, abandonat În propria ei casă goală. — N-am prea mult timp, zise Viv scrutînd Oxford Street În sus și jos. — Ești foarte drăguță, Îi răspunse Fraser, că-mi acorzi chiar puținul timp pe care-l ai. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
punctul de a fi dărîmate și terenuri Împrejmuite, cluburi de noapte mizere, cîrciumi și cafenele italienești. Totul mirosea a legume putrezite, praf de cărămidă, usturoi și parmezan; ici și colo, prin cîte o ușă sau fereastră deschisă răzbătea o muzică stridentă. Cu o zi Înainte venise de una singură, și un bărbat o prinsese de braț și-i spusese cu-n accent newyorkez simulat: „Ei, bombă scumpă, cît face să-o punem?“ Parțial, intenționase să-i facă un compliment. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trebui să mă amețesc și eu. Nu-i plăcut să fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion Îl Îngînă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
holului cu fotografiile lui Amy, toate În alb și negru, realizate de profesioniști. Unele sînt cu Amy și Lisa, unele doar cu Lisa, În mărime naturală și Înrămate artistic În cadre negre și subțiri. Toate lucrurile din apartamentul Lisei sînt strident de pline de gust, stil și eleganță. La Început, asta m-a intimidat, ca și persoana ei, de altfel, dar știu că firea ei trece dincolo de aparanțele acestea și, de cînd a plecat Dan, m-am apropiat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dă drumul abia când sunt încărcate de polen. Dorințele musculițelor sunt manipulate cu cruzime pentru binele florii. Decadentă și frumoasă. Dar tu ești mai presus de toate, draga mea, atât de elegantă, deși o depravată. Jonathan aude un zgomot puternic, strident. Cineva a trântit un ghiveci cu flori. — Neîndemânatic, Bridgeman, zice Noble scuturând dojenitor din cap. Jonathan se așază în genunchi să strângă cioburile. Pe măsură ce le culege din jurul pantofilor uzați ai lui Noble realizează că nu lui îi fuseseră adresate vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o mustață falsă lipită pe buza de sus.Vrând să pară un om foarte important, rege sau politician, ține un discurs. Cineva râde. Altcineva îl bombardează cu întrebări. Se întoarce din nou, revine fără mustață. Are o voce subțire și stridentă, nesigur pe câteva cuvinte, cu un rictus. Jonathan nu înțelege ce spune omul, dar nu-și poate lua ochii de la el. Unul după altul, apar personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce profundă de bariton. Altul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la care e cel mai ușor să te gândești și nu-ți face nici un rău. Pentru cei mai mulți dintre noi, sexul merge ca o mănușă. Totuși plec fără să mai cumpăr nimic altceva și mă supără veselia vânzătorului. — Sun, țipă el strident, foarte bun, treizeci de penny. Asta mă dezgustă, căci nu sunt ca ceilalți gherțoi purulenți care citesc ziarul Sun. Sunt mai curând ca cineva care scrie În el sau chiar Îl editează. Să vezi diferența, tu, gherțoiule, mereu să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Gâții măsii! Pula aia subțire și roz Îmi sfâșâie și Împroașcă pantalonii. — Pantalonii mei noi n pula mea! — Scuze Bruce, ridică din umeri Hector și-l Înhață de zgardă pe animalul dement care chelălăie. Claire Începe să râdă, un hihăit strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai mulți cățeluși campioni decât ai halit tu mâncare caldă la cină, bodogăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
creierii de rahat... —... da cel mai mișto dintre toate pur și simplu să-i Împuști ca lumea pe bulangii și să-i omori, zâmbesc eu, făcând din mâna mea un pistol, lipindu-mi-o de cap și scoțând un sunet strident de explozie, În același timp În smucindu-mi violent mâna de lângă cap. Bună cocaina asta, ei Bruce? — Prea bună pentru bulangii ăia Ray. Prea bună pentru bulangii. Să mor io, scumpul meu prieten. Ray Lennox. Un tip meseriaș și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sunt ce Își Închipuie ei că sunt. Unul dintre ei, Ghostie Groman, face: — Bine, puțoiuăsta moare. Iol fac. — Hai săio tragem acu puțoiului și să nomai frecăm atâta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și râde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zâmbește el, punând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
central. Știi cui iau dato! Bip. — Alo... Bip. Gata. Îmi deconectez telefonul. Mai mult televizor, asta-mi trebuie. Mai mult televizor. Nu. Canalele, vocile, mereu vocile de rahat... Apoi o bătaie În ușă. Nu mă sinchisesc, dar ciocăniturile devin din ce În ce mai stridente și e de parcă oricine ar fi are de gând să intre dând cu piciorul În ușă, În stilul poliției. O deschid și el e aici, stând În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui, urmărind cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul sălii de recital, puternic tulburate în efortul lor mental de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
costumele sale de evadare: o rochie lungă de culoare albastră și o perucă albă. Își ridicase pantalonii sub rochie scoțând la iveală o pereche de dresuri negre, își înlăturase barba și aplicase un strat gros de ruj de culoare roșu strident. Se machiase apoi în exces în jurul ochilor și își desenase niște riduri foarte pronunțate pentru a avea un aspect septuagenar. Ultima schimbare fusese cea a pantofilor. În ceea ce privește inducerea în eroare, nu îi fusese prea greu să găsească o pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atunci începu să scadă adrenalina, lăsând locul euforiei. Nu s-a tras niciun foc. Pusese la pământ un adversar... Ce bine se simțise - aproape ca în urmă cu 12 ani, când reușise să-l placheze pe Chris Broderick, care țipase strident ca o femeie la contactul cu iarba. Fusese atât de aproape de glorie, după ce alergase întreaga lungime a terenului fără să știe că Picioroange Larry pornise pe urmele sale. - Hei, ești bine? Bell o atinse pe umăr pe Amelia Sachs. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor, rândunelele și cântecul prelung al privighetoarei încântă nespus inima grandioasă a copacului. Bufnițe, mii de insecte și felurite animale se întâlneau aici la chemarea stridentă a cucului și vorbeau în decursul micii lor ședințe, fiecare în limba sa, despre modul fiecăruia de viață, cu posibilitățile pe care le oferă ea și consecințele trăirii ei. Bătrânul frăgar îi asculta în liniște și integra în sufletul său
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Apostol Bologa trecu înainte prin șanțurile întortocheate, cu spatele încovoiat, cu ochii strălucitori, cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. 9 Pe la amiază, pe când Bologa dormea încă, un zbârnâit strident, la căpătâiul lui, îl făcu să sară drept în picioare, îngrozit, ca și cum s-ar fi prăbușit adăpostul. În telefon răcnea aghiotantul regimentului: ― Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu ești?... Ordin de la domnul colonel să pleci imediat să te prezinți excelenței-sale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răspunde în trei cuvinte vertiginoase. Apoi, lângă mescioara pretorului, cineva începu să citească ceva, câteva minute, cu glas ciudat, pronunțând vorbele ciudat. ― Acum spune motivele și împrejurările dezertării! zise deodată colonelul, țeapăn, mișcând buzele ca un automat. Bologa auzi întrebarea, strident, ca un cuțit ce cade pe o sticlă și o sparge. Și zgomotul acesta îi trezi toate gândurile și simțirile, ascuțindu-i-le ca niște brice gata să-i ciopârțească trupul și sufletul. Se uită spre fereastră și întîlni capul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu capul gol, cu părul asudat și lipit pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. "Uite groparul... Vidor..." se gândi dânsul cu bucurie și vru să-i facă un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și strident ca un scârțâit de ușă cu țâțâni ruginite, și Apostol își luă seama, întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma... Peste o clipă auzi, din spate, limpede, o voce șovăitoare: ― Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu că trebuie să se suie pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
facă definitiv locatara acestei case pe care o iubea atât de mult.. Desigur nu-și va folosi numele în român, nu vă spune nimic despre ea. Pe cine ar atrage oare un personaj că dansa? La capul ei, telefonul sună strident, făcând-o să tresară brusc din somn. Lăură, puțin cam adormita, întreba fericită: -Răspund eu, sau vorbiți voi? Tatăl iritat se ridică, ridică receptorul în timp ce comentează: -Ar trebui să-i las să sune. La ora asta e doar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]