6,493 matches
-
soția, v-aș ruga și pe dumneavoastră să... - Laura?! Vocea gâtuită de emoție a lui Iustin a întrerupt-o și a făcut ca toate privirile să se îndrepte spre el. - Laura? Tu ești aici?! a întrebat el, ridicând tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe scaun. O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
ceva probleme congenitale, probleme, care, foarte posibil, să nu fi dat semne până în acest moment, dar care acum au debutat foarte violent, putând fi fatale, dacă nu erau acești doi îngeri păzitori. - Este nevoie de ajutor, afarăă!! s-a auzit strigătul cuiva din capătul holului! A fost trăsnit teiul cel mareee...! S-a prăbușit pe mașini. Se pare că sunt și persoane... Evenimentele desfășurate, care captaseră atenția tuturor în interiorul pavilionului, făcuseră ca starea vremii de afară să fie ignorată total, deși
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
Mă-ntreb cum s-ar fi desfășurat o întâlnire între noi, aici, dacă... Dar Pictorul lipsește. E doar aerul lui, lumina lui diferită și specială, sunt în aer liniile lui drepte, rotunde, ori contorsionat împletite, sunt idei și șoapte, ori strigăte neauzite... Ele sunt pe aici, prin cameră, unde ... Citește mai mult Convorbire cu doamna avocat LIDIA ELRON, soția marelui pictor BARUCH ELRON.Prin fereastra din salon se vede un măslin. În jur păsări ciudate. Și niște scoici. Niște case de
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Mă-ntreb cum s-ar fi desfășurat o întâlnire între noi, aici, dacă... Dar Pictorul lipsește. E doar aerul lui, lumina lui diferită și specială, sunt în aer liniile lui drepte, rotunde, ori contorsionat împletite, sunt idei și șoapte, ori strigăte neauzite... Ele sunt pe aici, prin cameră, unde ... XXIII. RONI CĂCIULARU - UMORISTUL DOREL SCHOR ȘI VIRTUȚILE PĂCATULUI SĂU, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. „Și virtutea are păcatele ei, precum și păcatul are virtuțile sale
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > STRIGĂTUL DE LUPTĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului STRIGĂTUL DE LUPTĂ La ceasul când vipia se mai ascunde pe sub pietre gonită de umbrele înserării, domnul Picu Melesteu își târa existența
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > STRIGĂTUL DE LUPTĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului STRIGĂTUL DE LUPTĂ La ceasul când vipia se mai ascunde pe sub pietre gonită de umbrele înserării, domnul Picu Melesteu își târa existența prin praful drumului motivat de un singur scop: să hăpăie o harașpincă înainte de a muri. Intelectual, pensionat din învățământ
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
aminte. De exemplu, că înaintea luptelor cu grad mare de risc asumat, trupele răcneau cu toată convingerea un fel de slogan care îi supramotiva și băga groaza în inamici, adjudecându-și astfel victoria. Păi, nu cuceriseră romanii o lume cu strigăte și bătăi în scut, iar ienicerii turci cu al lor iallaaa, iallaaa, nu băgaseră groaza în toată creștinătatea, samuraii care strigau „banzai, banzai”, sau rușii care își vărsau plămânii răcnind ura prelung, la vremea când, drogați cu votcă din cartofi
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
mai mare dragul: - Băi, nea Titi, bagă una mare-n nafura ei dă viață! Numitul nea Titi, patronul cârciumii, pe numele lui de familie Cataroiu zis și Fleașcă, un om cu nebănuite resurse de psiholog, nu se lăsă intimidat de strigătul de luptă al profesorului, mai ales că acesta, trecea cu destulă indulgență, de cinci zeci de kilograme. Își suflă liniștit mucii în cârpa cu care ștergea paharele, se uită destul de critic la sacoșa de plastic din mâna solicitantului și, aparent
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
fie mândru! Iată, cultura se dovedea a fi cât se poate de folositoare în planul atât de spinos al problematicii zilnice. Nici nu mai conta că va sări iarăși peste masa de seară, devenită, de la o vreme, singura. Referință Bibliografică: STRIGĂTUL DE LUPTĂ / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în tufărișuri, lăstărișuri sau spărturi de stâncă. Primăvara se cutremură când văzu din înaltul cerului cum arăta țara lui Mărțișor: - Nu m-așteptam, zise ea, să fiu primită cu urale sau strigăte de bucurie, dar ce-au făcut vestitorii mei? Ce s-a întâmplat cu ei? Căpitanul Zefir alergă la trăsura Primăverii și-i spuse: - Vedeți, prințesă, cum arată cumplita împărăție a Iernii? Eu zic să rămâneți aici, în paza oștilor maestrului
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în vreun fel. Am simulat din umeri o mișcare de atac, iar el a ridicat pumnalul în față, să mă spintece. În acel moment, lovitura mea de picior s-a înfipt direct între picioarele lui. Se cocoșă imediat, cu un strigăt ascuțit, expunându-și moalele capului. Nu l-am terminat, pentru că nu fac parte din tagma ucigașilor cu sânge rece. L-am amețit doar pentru destul timp încât să mă asigur că sunt declarată câștigătoare și la cea de-a patra
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt vrășmaș vrea să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și este amenințat cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucnește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când vrășmașul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la masă, pe cale
PARINTELE PETRONIU TANASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367325_a_368654]
-
în evidență și totul pe fondul albastru al cerului, pe care pluteau câțiva nori albi rătăciți. De o parte și alta a șoselei - pădurile verzi, verdele matur al verii, sugerându-ne forța vieții, cu toate că dinspre pământ se putea auzi un strigăt de sete al rădăcinilor! Nu plouase de multe zile. Spectacolul programat în această zi era SHEN WEI DANS ARTS, al cărui director artistic este coregraful Shen Wei, despre care unii ziariști au afirmat că ar fi „Unul dintre marii artiști
ULTIMUL SPECTACOL DE DANS MODERN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367356_a_368685]
-
munților, Noaptea,sub bolta înstelată, Sau în bătaia vânturilor, Se-aude chemarea-i curată. Lupul Alb,din nou astîzi cheamă La luptă, pe-ai dacilor urmași, Prin al său mesaj îi îndeamnă, Să-nvingă pe ai țării vrăjmași. Doar prin strigătul său de luptă, Se bucură suflete curate. Pe trădători îi înspăimântă, și-n suflet au frica de moarte. Când va răsări blândul soare Peste al dacilor liber regat, Atunci din munți o să coboare Lupul Alb ce-odat i-a apărat.. Gabriela
MARELE LUP ALB de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367466_a_368795]
-
papei cu pastorii protestanți și stareții ortodocși: aceștia refuză propunerea ”supraomului”, în alianță cu evreii, și-l demască pe președintele Statelor Unite a Europei ca Antichristul, cel ce vrea să stăpânească lumea cu puterile necuratului și cu ajutorul ateilor. Doar un singur strigăt de ”Hristos a Înviat” îl demască și-l distruge până la urmă pe Antichrist în revolta populației trezite de credință. Credința duce la trezvie, iar Apocalipsa poate fi „anihilată” prin unitatea popoarelor întru Hristos în așteptarea celei de-a doua veniri
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
capătul imperiului, cu două milenii în urmă. Pietrele vorbesc singure despre istoria asediului și fiecare arbore ce se leagănă în vânturile timpului de astăzi cunoaște povestea sângeroasă a cetățiilor dace, la care strămoșii săi vegheați au fost martori muți, ecoul. Strigătelor de luptă și zăngănitul armelor a așternut amintirea câtorva zeci de generații, vuietul de ieri nu a ajuns până azi decât tăcerea muntelui și foșnetul adânc al codrilor. Am avut prilejul să ascult în acea liniște zguduitoare a unei după-amiezi
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
Acasa > Poezie > Cantec > O PALMĂ DE GÂND DEASUPRA LUI SUNT Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului am înțeles că desenul unui strigăt are forma întâmplării am înțeles că dilema e chiar lacrima că domină noaptea visul că avem amănunt în destin vinovat cu noi și vântul se închină ploii doar praful rămâne să ducă în pământ amprente de oameni și de nevoi
O PALMĂ DE GÂND DEASUPRA LUI SUNT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366801_a_368130]
-
care mai cumpără și bilete. Cred că și lui i se făcuse dor de felul în care mai arăta un bilet de tren. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută, în sfârșit: zgomotul cleștelui de compostare mi s-a părut ca un strigăt în pustiu sau ultimul cântec al lebedei! M-am așezat confortabil, mai degrabă pe mușchii picioarelor mele decât pe scaunele cu tentativă de canapele. În glasul roților de tren, m-am lăsat furat de gânduri, retrăind anii copilăriei când, cu
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
care face ce vrea: te papă! S-a ridicat brusc. A zvârlit paharul cu forță. Un zgomot cristalalin s-a rostogolit pe gresia adusă din Spania. Am zis că-i țâșnește sângele pe ochi. - Tot aici ești? A fost un strigăt sau un urlet? Am înlemnit. Fata era tot acolo, lângă ușă. S-a dus înspre ea, ca un leu asupra unui pui de căprioară. M-am gândit că fata va fugi pe ușă. - Fugi! am strigat eu. Nu, nu se
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
de căprioară. M-am gândit că fata va fugi pe ușă. - Fugi! am strigat eu. Nu, nu se poate! Fata a făcut doi pași în întâmpinarea „ leului”. „Mielul vine la jertfire!” mi-am zis. Într-o fracțiune de secundă un strigăt ascuțit a făcut să se cutremure tot biroul. Am avut impresia că și geamurile de la vitrine au început să vibreze, amplificând vocea fetei într-un tremolo de soprană. - Ți-am spus că mama are nevoie, urgent, de o sută de
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
lumea ca să lărgească cercul. Și-a scos cascheta de pe cap și i-a întins-o unuia dintre spectatori. A cerut un hârleț, care i-a fost adus în câteva secunde. A vrut să lovească țeasta cu pana metalică, dar un strigăt asemănător celui de cocor când pleacă toamna spre țările calde, l-a oprit taman la fix. - Nu, nu face asta! Era soția celui care a putrezit în groapă, primărița. Polițistul s-a oprit, a aruncat cazmaua și acum stătea răsuflând
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
de netăgăduit într-o vreme când toată cultura și îndeletnicirea oamenilor sunt întoarse spre aici, spre pământ, spre gătirea și pregătirea lui mai bună, mai justă, mai omenească, chemarea la însingurare are, prin urmare, toți sorții să apară ca un strigăt de nebunie, sau, cel puțin, ca ceva foarte neactual. La acest deznădăjduitor impas să se reducă oare toată problematica însingurării? Există însă și o altă fașă a lucrurilor, care merită să fie tot atât de bine cunoscută. Viața sihaștrilor și a marilor
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
granit și marmură, reci, zidiți între oameni și oameni, între oameni și natură, între iubire și eternitate, între cântec și pieptul de os, sub care inima înfierbântată trebuie sărutată și iubirea vaporoasă trebuie ajunsă. Cântecele ei sunt rugă și edict, strigăt și șoaptă, foc și ger, furtună și zefir... Cântă magnific Adriana Antoni, solemn, impozant! Are un ceva de aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
înțeleagă altceva în afara propriilor temeri și necesități. Serafim (poetul resemnat): Eu am ajuns la limitele unei realități ultime, parcă îmi doresc un cântec duios, în infinit... glasul dulce al îngerilor, voi sunteți înrobiți pe veci unui absolut al cunoașterii, unui strigăt al pescărușilor, răniți de propriul lor avânt. Sofia (scriitoare religioasă): Egoiștilor, voi nu înțelegeți că umanitatea are probleme mult mai grave decât infirmele voastre drame personale?! Înțelegeți, că din rău se poate naște și mai rău. Depășiți-vă marginile înguste
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
ea, că noul suflet se produce... XVI. ÎMI VĂRS O LACRIMA PE VENE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013. În infinitul temporal, secundă moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreaga și umplu spații din trecut dar clipă rece ce urmeaza îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrima pe vene să pot opri pulsul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]