2,123 matches
-
ca pe o foaie de salată./ Mai fumăm un mesteacăn, rupem o ciosvârtă de mistreț/ (Sunt bun? întreabă. Bunule, îi spunem, și-l bucurăm/ și pe el) apoi vorbim de amor, eu arăt o poză”. Disparate în versurile apărute înainte de Suav anapoda, modalitățile umoristice sau, în tot cazul, neobișnuite, bizare predomină aici și în Mașinării romantice, iar în majoritatea celor următoare - La lumina zăpezii (1974), Gloria ierbii (1975; Premiul Academiei Române), Ninive (1982), Prea târziu, prea devreme (1984) ș.a. ori în Ierbar
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
echinox, București, 1964; Poezii, București, 1966; Cântece de toamnă mică, București, 1967; Dacă treci râul Selenei... (Copilăria lui Eminescu), București, 1967; Patruzeci și șase de poezii de dragoste, București, 1967; Altaïr, București, 1967; Filigran, București, 1968; Dincolo de crizanteme, București, 1969; Suav anapoda, București, 1969; Miradoniz (Copilăria și tinerețea lui Eminescu), București, 1970; Poezii de dragoste, București, 1970; Târgoviște, București, 1970; Toamnă cu iepuri, București, 1970; Atlantis, pref. Nichita Stănescu, București, 1971; Misterul clepsidrei, București, 1971; Efigii, București, 1972; Moartea unui poet
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
și ai Renașterii, în versurile lui U. iubirea devine soluție soteriologică, numeroasele poeme construite în jurul acestui nucleu tematic venind să reducă anxietatea provocată de excesul imaginilor centrate pe reflectări ale cataclismelor (Stele albe se-aprind, Visul de aur, Atât de suavă, Bântuiam universul). Poezia Unde ești, glorie, rezultat al sintezei influențelor - mai evidente fiind cele preluate din Ecleziast și din Vita nuova a lui Dante -, se remarcă prin acuratețea adaptării la contextul modernist, poetul găsind actualizarea optimă a substanței lirice tradiționale
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care redescoperă teritoriile lirismului, ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei, ascunsă, de miracol. Pe măsură ce se maturizează, lirismul lui U. câștigă în substanță și se decantează. Acest fenomen se produce chiar și în poezia patriotică sau în aceea care tematizează
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară, / să nu mai zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt celebrate universul vegetal, anotimpurile, momentele zilei - toate având conotații de auroral. U. este un sensibil poet al mirărilor și al gesturilor suave, aproape inextricabile; de aceea el și evită să le gloseze, limitându-se la momentul prim, de luare la cunoștință și de încântare. E o poezie exclamativă, nu și retorică, ci discretă: o lirică a confesiunii șoptite. Poetul e cel ce
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
considerată „una neașteptat de originală, situată la intersecția vectorilor simbolisto-moderniști cu cei sui-generis tradiționaliști și - nu o dată - prevestitori ai unui postmodernism, atunci embrionar” (Mircea Zaciu). Versurile ultime, străbătute de nostalgii, inclusiv pariziene, punctate de vibrații pentru arta românească veche („albastrul suav” de Voroneț), accentuează nota meditativă. SCRIERI: Rostiri tari (în colaborare cu Arcadie Cerneanu), Rădăuți, 1933; Afania, pref. Vera Marian [Ghedeon Coca], Rădăuți, 1933; Apoteoz, Cernăuți, 1933; Eu-s virgină, Rădăuți, 1934; Minois, Rădăuți, 1934; Trestia Barcan, pref. George Demetru Pan
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
poezie în stil delicat tradiționalist (Fluierul, Florile cornului tânăr, 1961), recomandată cu căldură de Otilia Cazimir. Se văd numaidecât influențele din Tudor Arghezi (în poezia căminului și a paternității) și mai ales din Ion Pillat. Trece la o lirică neosimbolistă, suavă și ceremonioasă (o ceremonie a diafanului), cu o imagistică barocă, de priceput orfevru în ultimele cărți. Modelele sunt acum Ion Barbu și, într-o oarecare măsură, Dan Botta. Poetul tinde spre un lirism ermetizant, dar ermetismul este limitat la suprafața
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
porți, mai încolo un înger culege snopi, în preajmă zboară „îngerul luminător”. Este evident că aici se află o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Macedonia, Rusia, Turcia și Ucraina. În volumele Țărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârșit de mileniu (1987), Secunda care sunt eu (1993), Eterna Danemarcă (1995) S. cultivă o poezie ironic-sentimentală, narcisiac-senzuală, înclinată, cu timpul, spre parabolă. Deschis afectiv spre „foșnetele suave ale Pomului Vieții”, are sufletul vibratil, asemenea adolescentului rimbaldian, sensibilitatea fiindu-i pecetluită de lacrima copilului de suflet al secolului al XX-lea. În Arhivele Golgotei (1990) se produce o schimbare la față, o înscriere a viziunii în registrul dramatic
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
în gamă minoră, în genul prozelor poetice pentru cei mici de Marin Sorescu. În Kant Orient-Expres sau în Odă se observă cel mai bine amestecul (reușit) de asociații metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele sale imprevizibile, o semnificație mai mult sau mai puțin obscură: „Să mă scutur de simțuri cum/ evadatul adormit în zăpadă/ sub seara
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Analizând agresivitatea față de semeni, Karen Horney descrie un portret psihologic asemănător, al tipului de personalitate nevrotică la care predomină tendințele agresive. Pentru el viața este o luptă a tuturor Împotriva tuturor. Atitudinea sa adesea este acoperită de o fațadă de suavă politețe, de corectitudine și camaraderie. De regulă, Însă, este un amestec de prefăcătorii, sentimente autentice și trebuințe nevrotice care sunt inspirate de anxietatea fundamentală. La acest tip totul este axat pe a fi, a deveni sau cel puțin a părea
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Ca psychopompos, acesta știa de câte lucruri cumplite era în stare vrăjitoarea. El l-a prevenit pe Ulise și acesta a știut să le evite. Dar Ulise a asistat la metamorfozarea tovarășilor săi în porci; Circe i-a pocit râzând suav, cu subînțeles. Ulise a învățat, din această pățanie, că există metempsihoză, că după moarte sufletul supraviețuiește, putându-se întrupa în orice fel de viețuitoare. Circe era ucigașă și numeroasele fiare din jurul palatului erau, de fapt, victime umane reîncarnate. N-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
chemați la Securitate pentru a recunoaște portrete ale greviștilor (fotografiați clandestin). Toți greviștii care erau membri de partid au fost sancționați ori chiar excluși din PCR. O parte dintre mineri au fost trimiși în județele de origine, printr-o formă „suavă” de deportare. Unii au fost chemați în instanță (întrucât fuseseră considerați activ violenți în timpul grevei) și condamnați. Condamnările au vizat între 2 și 5 ani de închisoare prin muncă corecțională, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii publice și ultraj contra
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la munte (îndeosebi din regiunile Brașovului, Făgărașului, din defileul Rucăr-Bran). Deși uneori corodată de exigențele propagandistice ale ceaușismului, formula reportajului scris de P. rezistă cu succes la proba timpului, în special grație substanței sufletești a autoarei: romantică, frumoasă, pe cât de suavă, pe atât de energică, ziarista adoră drumețiile, peisajul viforos și amalgamat, știe să extragă ce e de preț în peisajul uman, stilul este cald, alert, proaspăt și franc, nerefuzându-și patetismul de calitate. O parte din această frenetică activitate va
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
I-am ars umbra de la geam/ și cum de zile mai am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin urmare, negațiile, dar se forjează și un limbaj
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie și Spectacol amânat, detașarea lucidă de care vorbea Gheorghe Grigurcu, ironia și distanțarea postmodernă formează „o speță de malefic minor, o descompunere asimilabilă, pe alocuri suavă”: după incendiile discursive ale începutului și combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul mic al ironiei”. Totul e punctat de vocabulele miniaturalului, ale derizoriului, ale fragmentarului: „câteva”, „mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa, Trei poeți: Aura Mușat, Mircea Dinescu, George Alboiu, TBR, 1978, 139; Alexandru Duțu, „Dicționarul literaturii române”, RL, 1979, 49; Ioan Constantinescu, Un dicționar tezaur, CL, 1980
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o predilecție vizibilă, sunt pătrunse de o senzualitate de circumstanță, oarecum mimată: „Răul de tine e mai rău ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide frecvent, în pofida unei
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
al unor tinerei. Unei văduve încă nurlii, Aglaia Cornea, i-ar surâde o picantă aventură cu flușturatecul Bob Floroiu. Numai că hazardul, cu logica lui ascunsă, aranjează altfel lucrurile, lui Bob căzându-i cu tronc copilița doamnei, cu un nume suav, Crina, fericita întorsătură ducând, se poate bănui, la logodnă. Substanța morală a „comediei” Anuța (1926) e tulburată de furtive pulsiuni feminine, chiar dacă mascate de încruntări mustrătoare. O cocotă, Lucy Morandi, mamă denaturată, se căznește să-și împingă fiica, pe candida
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
literară”, „Vitrina literară”, „Îndreptar” ș.a. A editat la Brăila revista „Relief dunărean” (1934). Lirică de confesiune șoptită, palidă la nivelul expresiei și la cel al substanței, poezia lui P. se așază la început în prelungirea simbolismului minor, sentimental, discret și suav, evoluând apoi către prețiozitate și alambicare, fără un spor sensibil de vigoare și calitate. Cel mai individualizat volum e Zogar (1936). Titlul e dat de numele unui cățel, iar poemele componente, așezate sub un moto lămuritor („Les chiens sont des
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul, cromaticul de sursă orientală și balcanică, barocul lingvistic, ce corelează onomastica bizară cu metaforismul delirant, sintagma suavă cu expresia groasă, suculentă, ca și duhul folcloric local, eresul, etnograficul regional, întrecând tot ceea ce se produce analog în opera prozatorului. Alte ambianțe individualizează lumea unui roman publicat după decembrie 1989, Amantul Marii Doamne Dracula. Apar și aici secvențe cârciumărești
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor textuale, în sensul unei aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger. Totuși poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile pe dealuri devin lapte/ În vocile suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
în sumar și Ion Iordăchescu (care semnează și I. Irion), și C. Vasiliu-Langa (sub pseudonimul C. Vaer) ș.a. În numărul 2, sub semnătura Geovas, Bacovia prezintă volumul de poezii Flori sacre al lui Al. Macedonski, „superbul poet, de o eleganță suavă, unită cu o putere masivă de marmoră și bronz”. În numărul următor, la invitația directorului revistei, Macedonski trimite câteva pagini din prefața romanului Thalassa (apărut la Paris cu titlul Le Calvaire de feu), împreună cu o scrisoare de apreciere a liricii
ORIZONTURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288586_a_289915]
-
poeți, TMS, 1981, 3 ; Laurențiu Ulici, Personalizarea discursului, RL, 1981, 14; Voicu Bugariu, Vuietul somnului, LCF, 1981, 15; Constanța Buzea, „Norul de marmură”, AFT, 1981, 6; Cristian Livescu, „Norul de marmură”, CRC, 1981, 25; M. N. Rusu, De la teluric la suav, AFT, 1981, 7; Lucian Vasiliu, „Norul de marmură”, CL, 1981, 7; Ion Cristofor, Volume de poezie, ST, 1981, 10; Cristian Livescu, „Versul cel mai inspirat se codește să se apropie”, CRC, 1986, 2; Aurel Ștefanachi, „Alergarea copacului roșu”, CL, 1987
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]