1,487 matches
-
nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale: „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într-un ungher izolat, de parcă s-ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unghere“ s-a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn. Iar „scuipăturile“ despre care vorbește Lev Șestov sînt răspîndite prin toată opera și nu există un motiv real de a-l considera pe Omul din Subterană mai ticălos decît este. De pildă, acestuia i s-a imputat (la modul serios) episodul ceaiului dintr-o replică adresată Lizei: „Să se dărîme lumea sau eu să nu-mi beau ceaiul? Dacă-i pe-așa, zic: dărîme-se lumea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ochii lumii, am blasfemat chiar, au interzis în schimb concluzia trasă din toate astea privind necesitatea credinței și a lui Christos“2. Fraza citată există într-adevăr în scrisoarea respectivă. Dar ea nu se referă la finalul Însemnărilor din subterană, din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din subterană însuși Dostoievski este cenzorul impetuosului său erou, căruia îi întrerupe discursul delirant. Despre partea a doua, în legătură cu posibilele intervenții ale cenzurii, nu avem nici măcar informații colaterale. Oricum, un final în spirit creștin, cum crede Ion Ianoși, era imposibil pentru că, structural
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
semnal în această privință îl găsim în refuzul comparației oamenilor cu niște clape de pian, comparație care se găsește în Convorbirile între d’Alembert și Diderot. Tot în opera lui Diderot se poate găsi un text, cu care Însemnările din subterană ar putea fi puse în legătură, și anume Nepotul lui Rameau. Dostoievski îl plasa fără ezitare pe Diderot în rîndul ateilor: „Amintiți-vă de ateii din trecut: pierzîndu-și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți-vă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le-a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au aderat la noua ideologie, dar nici n-au părăsit țara). Să remarcăm că simulacrul de dialog este condus, despotic, de cel care se rostește. Și posibilele replici ale „celorlalți“ sînt scornite tot de el, sînt o emanație a aceleiași subterane: „Le-am inventat chiar eu, căci numai cuvintele se lasă inventate. Nu-i de-a mirării că mi-au intrat singure în cap și au luat formă literară“. Eroul încearcă mereu să scape de literatură, dar eșuează iremediabil pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere de inimă „ascuns“, „tenebros“, „oneros“. Poate că Subterana ar trebui luată drept un antonim al Zidului, ca o modalitate de subminare, de depășire a acestuia. Se știe că, înainte de apariția armelor de foc, cetățile medievale erau cucerite prin săparea de tuneluri pe sub ziduri. Guralivul din această scriere dostoievskiană
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încearcă să se plaseze într-o situație de vorbire care să-i asigure libertatea absolută. Această libertate, refuzînd lumea, plasîndu-se în afara ei, rezumîndu-se la rostire, nu poate s-o modifice, ea poate doar să modifice sensul existenței 3. Individul din subterană se ocupă copios cu așa ceva. Dar, pentru a fi total liber în lumea oamenilor, pentru a fi martor și judecător absolut, el trebuie să depășească Zidul. Or, acest lucru este posibil într-o formă de existență ne-umană; să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devină insectă, muscă, șoarece. Zidul, așa cum spune un exeget, împarte lumea în partea sus și cea de jos, „în universul practicii corporale normale, dirijat de conștiință și știință, de articulații clare și mișcare, și în universul practicii nenormative, amplasată în subterană, strivită, comprimată, unde se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-a văzut nevoit să-i pună el punctul. Testamentul Pentru Marianne Véron și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se fac presiuni ce vizează controlul colectiv asupra politicilor" (ACFAS, 2001, de pe www.unesco.org/most/urb.html). 1 Intervențiile de natură economică au vizat (re)inserția în lumea muncii a populațiilor excluse, pe cale a se desocializa și intra în subteranele economiei. Pentru aceasta s-a căutat: să se creeze locuri de muncă în interiorul sau în proximitatea cartierelor în dificultate, să se (re)dinamizeze economia locală, să se acționeze asupra comportamentelor populației neinformate, asupra tinerilor, pentru a-i învăța coduri și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
SR EN 1834-2:2003 EN 1834-2:2000 Motoare cu ardere internă cu mișcare �� alternativă. Cerințe de securitate pentru proiectarea și construcția motoarelor pentru utilizarea în atmosfere potențial explozive. Partea 2: Motoare din grupa I pentru utilizare în medii de lucru subterane susceptibile de a conține gaz de mină și/sau praf combustibil ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 286. SR EN 1834-3:2003 EN 1834-3:2000 Motoare cu ardere internă cu mișcare alternativă. Cerințe de securitate pentru proiectarea și construcția motoarelor pentru utilizarea în atmosfere potențial explozive
EUR-Lex () [Corola-website/Law/196249_a_197578]
-
față de istorie, de pildă), tipurile de intimitate - una nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc deschiderea altor și altor sertare ale subiectului. Ca și în cazul studiului de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă sumbră, el a reușit o carte fără tenebre. Nu prețuiește retorica lamentațiilor nevrotice, ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Dostoievski, Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare (1969), preocupare finalizată și în plan teoretic cu publicarea eseului Cartea proporțiilor (1981), altă lucrare, un dicționar de arhitectură, rămânând în manuscris. Editorial, debutează tălmăcind, în 1957, împreună cu Constantin Țoiu, romanul Subteranele libertății al brazilianului Jorge Amado. Prima traducere publicată independent e piesa Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, apărută în 1961 în revista „Secolul 20”, în volum în 1965 și pusă în scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
artistică, bunăoară masivul roman Toamna de Adalbert Stifter, ce constituie o încercare stilistică pentru oricare germanist. R. probează o mare disponibilitate pentru actul traducerii, adaptându-se oricărei culturi și oricărui gen - versuri, roman, dramă, eseu, studiu literar. Traduceri: Jorge Amado, Subteranele libertății, I-III, București, 1957 (în colaborare cu Constantin Țoiu); Theun de Vries, Fata cu părul roșu, București, 1962 (în colaborare cu Sergiu Dan); Friedrich Dürrenmatt, Vizita bătrânei doamne, în Romulus cel Mare, pref. Romul Munteanu, București, 1965; José Lins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
se infiltrează în scoarța terestră, unde , dacă întâlnește un strat impermeabil înclinat, se scurge prin porii rocilor de deasupra, în direcția pantei acestuia, constituind scurgerea subterană, ce poate ajunge uneori până în oceane și mari. Prin intermediul scurgerii superficiale și al celei subterane, apele se întorc astfel, din nou în oceanul din care s-au evaporat. Acest fenomen de ansamblu, constituie circuitul universal sau mare. El este mai complex decât cele locale, cuprinzându-le și pe acestea, și incluzând pe lângă evaporare, condensare, precipitație
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
azotat. În apa subterană, NO3 este modificat, transformat de microorganisme, reacționează cu fier, sulfați sau bicarbonați etc. Astfel solul este un "filtru" bun dar dacă i se depășește capacitatea, concentrația de azotat va crește brusc în apele de suprafață sau subterane sau nu va crește azotatul ci sulfatul pe care îl dezlocuiește din combinații azotatul! În plus nitrații pe care îi tot deversăm actualmente în sol vor ajunge în unele acvifere peste doar ani sau decenii, când ne putem trezi brusc
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
într-o închisoare populată de ființe bestiale, moartea mamei naturale și a celei adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
din centrul Romei. Scandalul Moro ilustra incompetența statului italian - ministrul de Interne a demisionat a doua zi după găsirea cadavrului. După opt ani de legislație antiteroristă frenetică și razii În toată țara, poliția nu reușise, evident, să se infiltreze În subteranele terorismului 11. Faptul că Brigăzile Roșii au reușit să comită asasinate politice În inima statului și În capitala țării a avut reverberații importante. Era clar acum pentru toată lumea că Italia se confrunta cu o amenințare reală la adresa regimului: la mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmează: identificarea națională este un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările din științele sociale istorice este modernitatea națiunii și implicit și a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]