6,959 matches
-
al propagandei României comuniste, până târziu, după preluarea frâielor de către Ceaușescu; pe de altă parte, intelectual dedublat la sânge între dogmatismul stalinist, vehement și intolerant, și o mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
șaptea arte, chiar dacă și în acest caz, regizorul american nu mi s-a părut prea coerent. Și arta la care trimite, conștient sau nu, Scorsese, are profunde legături cu magia, dar nu cea a unui Houdini, ci aceea, infinit mai subtilă, a unui Giordano Bruno.
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
Răul de bibliotecă”, „amestecul de frenezie și de frustrare”, lectura intensivă și participativă sunt doar câteva simptome ale cititorului român în stare de urgență interioară. Corect interpretate, aceste „complexe” aruncă o lumină nouă asupra temelor recurente ale epocii. Cel mai subtil fragment al cărții se oprește însă asupra abisului tot mai evident dintre comandamentele Partidului și dorințele intime ale scriitorului. Atât de reprimat e acesta din urmă, insistă Sanda Cordoș într-o metaforă pe cât de frumoasă pe atât de amară, încât
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
mai presus de cele lumești și chiar să răspândească această revelație. În căutarea locului petru sihăstrie, tânărul călător e însoțit de diferite virtuți personaje precum Credința, Adevărul, Devoțiunea ș.a..și e încercat de diferite ispitiri, între care unele cu adevărat subtile, precum râvna studiului, sau gloria deșartă. Cartea a treia, Despre prelatură (în care Blaquerna ajunge episcop) și cea de a patra, Despre demnitatea pontificală (în care Blaquerna, ajuns Papă, face rânduială la Curtea Pontificală) contină lămurirea celor ascunse sub nume
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
declară autorul, că propice marii arte e tocmai regimul dictatorial care forțează pe oameni să trăiască în pure convenții și prin aceasta să dea un conținut și o valoare convențiilor”. Să remarcăm că această tăioasă disociere, chiar sub chipul persiflării subtile, de realul epocal l-a costat și-l costă încă pe Radu Petrescu. Cu nimic mai prejos de Petru Dumitriu, de Marin Preda, de Nicolae Breban, acest suveran al autoscopiei estetic distilate nu și-a dobîndit încă locul meritat în
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
în anii 90. Scenele și portretele sunt deopotrivă de remarcabile. Styron l-a întâlnit pe JFK și a fost sufocat de fumul havanelor lui, a luat masa cu Mitterrand în ziua învestiturii acestuia ca președinte și i-a remarcat gustul subtil, care făcea din el, nu un gourmand, ci un gourmet, după distincția pe care o face limba franceză între un mâncău și un cunoscător în materie. Nu lipsește un iubit american al Simonei de Beauvoir, încă tulburat de a fi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
Mika Myllyaho. Pe scenă, îi veți putea vedea pe Vlad Zamfirescu, Alexandru Jitea, Gabriel Răuță, care fac din dialogul scenic un tur de forță actoricească. Cu subtitlul „trei bărbați pe punctul de a ceda psihic”, textul dramaturgului finlandez este o subtilă comedie psihologică, cu personaje foarte bine conturate. Acești bărbați - prieteni din copilărie - vorbesc despre criza vârstei mijlocii, problemele profesionale, dar și despre sentimentale care îi macină. Timpul petrecut împreună îi ajută să își regăsească liniștea. În ciuda titlului, montarea este încărcată
Panică! Premieră la Nottarra () [Corola-journal/Journalistic/47917_a_49242]
-
cu literatura Europei de Est. Autorul este măcinat de introspecție, grotescul nu este niciodată departe, spațiile și chipurile descrise abia dacă maschează deșertul absurdității. (...) Întoarcerea huliganului este o carte curajoasă și stimulatoare, cu un relief puternic și cu trimiteri literare subtile la Shakespeare, Ovidiu, Kafka, Proust, Cioran și mulți alții.” În aceeași direcție merg și aprecierile din „Aftonbladet”: „Deși nu cuprinde elemente de ficțiune, Întoarcerea huliganului este un roman în adevăratul sens al cuvântului. Țelul lui Manea nu este neapărat acela
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
adevărată, de supunere pasivă la comandamente exterioare, la „eveniment”. Cărțile lui 2011 enumerate mai sus au în comun „indiferența la eveniment” (înțeles, acesta, ca non-eveniment, ca simplu accident istoric), pentru a accede la esență. Sunt construcții echilibrate care fac efortul subtil și expresiv de a înțelege universul literaturii/culturii. Multiversul literar se lasă interpretat, ba chiar există prin intermediul lecturii. Cititorii neavizați, cum ne-am obișnuit, cam grăbit, să-i numim, creează zumzetul de fundal al nevoii de literatură. Cititorul avizat face
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
între sufletul personajelor și acela al spectatorului. Acesta din urmă vede figurile ce aparțin naturii exterioare, dar în interior cugetă asupra adevăratei gândiri, comună tuturor oamenilor, căreia unii îi dau un corp așternând-o pe hârtie, alterându-i însă execuția subtilă; așa încât spiritele grosiere sunt mai mișcate de scriitori decât de muzicieni și de pictori” (8 octombrie 1822, tr. ns.). Îi compătimește deci pe cei ce deplâng condiția artistului, care, pictând, nu ar actualiza, chipurile, vreun gând. Cât se înșală aceștia
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
controversa anilor ’70, cînd multe voci avizate anunțau solemn „moartea autorului”, de la Ernst Jünger pînă la Foucault? Tema a revenit de curînd în actualitate, odată cu disputa privind drepturile autorului în epoca internetului. Tehnica digitală permite tertipuri de plagiere atît de subtile încît ideea de creație în sens tradițional cade sub deriziune. Și la mijloc nu sînt doar tezele de doctorat și lucrările de licență pe care le poți întocmi fără să pui un rînd de la tine, dar o rețea planetară în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
întruchipat în Dama cu camelii, de astă dată regizorul nu i-a încredințat mai multe momente de exprimare prin mișcare, căci, ținând cont de reușita de atunci, existau toate șansele ca să aflăm mai multe despre Isadora Duncan și pe această subtilă cale, a gestului inefabil, O întruchipare a spiritului Isadorei i-a fost încredințată chiar unei dansatoare, Monica Petrică, o excelentă interpretă a altor partituri, alături de Răzvan Mazilu sau alături de alți parteneri (spre exemplu în spectacolul Nijinski, cealaltă față a geniului
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
poate, în destule cazuri, de unde și rezistența lor. Dar prejudecăți. Aș fi așteptat, de la Lucian Boia, la capătul unui asemenea tur de forță, o serie de concluzii în adevăratul sens al cuvântului. Or, între cele trei sute de pagini de investigație subtilă și cele trei, explicite, ale încheierii, eu unul observ o cezură logică. Metafora din titlu se justifică până aproape de final. Unde, din nefericire, devine o banală catacreză. De fapt, Capcanele istoriei e o carte mult mai interesantă decât poate lăsa
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
mod exemplar reunind numele cele mai importante de regizori, scenariști și operatori ai perioadei. O calitate în plus a acestei cărți se relevă prin intermediul discernământul autorului ei, Cristian Tudor Popescu desface cu o finețe remarcabilă, ca un ceasornicar abil, mecanismul subtil al filmului, prinde toate acele infinitezimale și imponderabile care țin de inefabilul acestei arte. Filme precum Reconstituirea, Pădurea spânzuraților, De ce trag clopotele, Mitică?, Faleze de nisip fac obiectul unei analize lipsite de orice parti-pris, care pune în evidență acele articulații
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
Springs și sîntem purtați, într-un du-te vino stufos dramaturgic, dar bine controlat regizoral, în Londra din 1950, 1980, înainte și înapoi, în succesiuni ce nu urmează cronologia întîmplărilor, ci conexiunile ce aduc împreună amintiri, ce declanșează anumite legături subtile și periculoase, decodări, emoții, detalii. Cred că țesătura aduce un grad în plus de dificultate în structurarea dramaturgică a piesei și, pe urmă, a punerii în scenă. Plecînd dinspre prezent spre trecut, lumea se desface, ușor, ușor, scoțînd la lumină
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
din fundalul scenei, semiopac, va fi bătut de ploaie, pe parcursul spectacolului. Am crezut că el este semnul „apocalipsei” la care se face trimitere mereu, în orice timp-cheie. Că stă acolo mare, încărcat de apă, ca o amenințare prezentă concret și subtil. N-a fost să fie așa... Poate mai puțin în jocul actorilor Tom Radisch (Gabriel Law) și Katharina Schmidt (Gabrielle York tînără), personajele lui Andrew Bovell citite de Radu Afrim își găsesc în acest spectacol, în convenția stabilită de regizor
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
și stridență actoricească, la graniță fragilă dintre profesioniști și amatori i-am întîlnit pe cei doi actori. Din fericire, performanțele celorlalți actori șlefuiesc aceste asperități. Un moment aparte este monologul de la început al lui Gotz Schulte, Gabriel York, un actor subtil, cu multe mijloace la îndemînă. E foarte viu și puternic ce se petrece pe scenă două ore și ceva, așa încît chiar și neîmplinirile se estompează. Scene întregi se refac în amintirea mea. Cimitirul, vîntul, praful uitării, supa pe care
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
care să facă față unor mîncăruri noi, lucrul care mă sperie cel mai mult cînd e vorba de străinătate. Mi-e dor de ceruri, de colțuri, de perspective, de culori ale apei, de canale și canalete și de acele mirosuri subtile, putrede în care - spun cei care au fost - se stinge Veneția. Dintre cele văzute, întotdeauna îmi va fi dor de Paris, care, atunci cînd l-am vizitat ultima oară, era la fel de frumos, și avea copacii intacți. Dar, așa cum am scris
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
care deschide drumul „cireșarilor” către orizonul aventurii. Miștocărindu-se la tot pasul, cântând - repertoriul se întinde de la manele la bellcanto -, cei cinci protagoniști ajung pe țărmul mării, unde nu lipsesc nici sirenele adolescente. Pentru unul dintre ei există o chemare mai subtilă, un sunet inaudibil pentru ceilalți, o lucoare aparte, o invizibilă chemare. Abia când acest tânăr va muri înecat, fără ca trupul să-i fie adus la mal, poți reface firul călătoriei și devin sesizabile punctele de inflexiune, momentele unde printr-un
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
Othello a auzit toată lumea. Fedra, care s-a sacrificat pe ea însăși, după ce l-a lăsat pe nevinovatul ei ginere pradă răzbunării zeilor, fiindcă iubea o altă femeie, i-a inspirat pe Sofocle și pe Racine. Dintre romancieri, cei mai subtili analiști ai geloziei rămân Proust și Svevo. Pentru cel dintâi, gelozia este „un demon care nu poate fi exorcizat” și care „ia de fiecare dată o altă înfățișare”. Dintre români, Anton Holban este cel mai preocupat de gelozie, mai ales
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4443_a_5768]
-
normativ să fie gata „cât se poate de repede”, termenul avansat fiind de două-trei săptămâni. „Chestiunea este delicată pentru că decizia CCR lovește serios principiul lustrației pe legea respinsă ca fiind neconstituțională și va trebui să găsim formulele juridice cele mai subtile pentru a pune în acord spiritul acestei legi cu exigențele Curții. Deci va fi o perioadă de lucru. Probabil că în două-trei săptămâni discuțiile acestea juridice se vor încheia”, a explicat Voinescu, precizând că o dată încheiate aceste etape, legea va
Voinescu: Legea lustraţiei va intra în Parlament în maxim trei săptămâni () [Corola-journal/Journalistic/45926_a_47251]
-
ne-am decis ca în spațiul acestei pagini să găzduim textul unui articol semnat de criticul de artă și profesorul Alexandra Titu, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Cu mențiunea că îi apreciem decența tonului, dar și moderația evaluării, cu subtilele sale trimiteri culturale! (Petre Tănăsoaica) ... Am putea saluta un scandal, a cărui importanță rămâne într-o perspectivă gravă, mai curând minoră, ca strategie eficientă de a solicita atenția unui public altfel inert, în mare majoritate lipsit de cultura care permite
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
lumină care nu mai e una crepusculară - sugerează Franco Fortini -, ci diurnă, încă eficientă, chiar dacă susceptibilă de automistuire. Dincolo de această tendință aptă să fixeze lumea exterioară într-o condiție vizualobiectivă, la Saba se anunță totuși o alta, înclinată spre o subtilă și afectuoasă rememorare a timpului și a aventurilor eului profund. Rămâne vie și incoruptibilă credința că poetul poate oferi prin poezie, direct și fără simboluri intelectualiste, un dar al inimii sale. Saba este una dintre puținele excepții de erezie în
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
există un climax evident. Rugendas, ignorând avertismentele prietenului și însoțitorului său Krause, se aventurează în mijlocul unei furtuni violente din care abia scapă cu viață, complet mutilat. Înfruntarea dintre om și natură este redată perfect, în tușe fine, autorul apelând la subtile figuri de stil pentru a scoate în evidență imposibilitatea depășirii anumitor limite și condiționări. „Calul rămăsese în genunchi. Călărețul dădea nebunește cu călcâiele în el, ridicând picioarele aproape vertical și strângându-le, clănțănind, ca pe niște foarfeci. Animalul emana același
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
ca mijloace pentru a recompensa susținătorii politici. Politicienii nu oferă politici publice pragmatice, ci beneficii individuale, precum o slujbă la poștă, o intervenție în numele unei rude care are probleme cu autoritățile sau chiar o plată directă în bani sau bunuri”. Subtila analiză se ocupă apoi de două cazuri concrete, Grecia și Italia, unde „statul modern nu a reușit niciodată să îl împingă la o parte pe cel clientelar”. În opinia lui Fukuyama, uniunea fiscală a Europei este „o poveste cu zâne
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]