2,764 matches
-
a înhămat caii, stă în car lângă Patrocles, ținând frâiele; prietenul lui Ahile avea în el o încredere nestrămutată, ca într-un luptător de mare rang. În cursul luptei dintre Patrocles și Sarpedon, al treilea cal, lăturașul Pedasos, lovit de sulița lui Sarpedon destinată lui Patrocles, cade, nechezând cumplit, în pulbere și moare. Ceilalți doi cai, caii nemuritori, se cabrează și li se încâlcesc hamurile. Automedon sare fulgerător și le taie cu sabia pe cele ale lui Pedasos, eliberându-i pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
doi cai, caii nemuritori, se cabrează și li se încâlcesc hamurile. Automedon sare fulgerător și le taie cu sabia pe cele ale lui Pedasos, eliberându-i pe ceilalți doi și, împreună cu Patrocles, reia lupta și măcelul. Patrocles moare, ucis de sulița lui Hector, care îl vrea și pe Automedon, dar acesta scapă în car, dus de cei doi cai fără moarte; până mai departe, unde se opresc să-l plângă pe Patrocles, iar Automedon îi îmbie și i amenință și-i
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
persanii, indienii). Marile bătălii navale de la Salamina, Actium, Lepanto, Gravelines, Trafalgar, Tsushima, Iutlanda și Midway implicau manevre de mișcare. La Salamina și la Actium tactica a fost aceea de spintecare a navei inamice cu pintenul etravei în timp ce săgețile, catapultele și sulițele semănau moartea. La Lepanto și Gravelines mișcarea s-a făcut în vederea abordajului. La Trafalgar și mai ales la Tsushima, Iutlanda și Midway, mișcarea o realizau proiectilele, nu neapărat vasele**. Războiul pozițional a apărut o dată cu ideea de "ofensivă" și "defensivă", atunci
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
rămas la post) fusese ucis în palatul guvernatorului de rebelii fanatici și sangvinari ai lui Mohammed el-Kheir, unul dintre locotenenții lui Mahdi, iar soldații și ofițerii egipteni din subordine, masacrați. Capul lui Gordon este adus lui Mahdi, înfipt într-o suliță și apoi depus într-un coș. Prestigiul britanic este terfelit. Gladstone este făcut responsabil de regină (într-o telegramă necifrată, en clair), de presă și de populație. Considerat un martir, lui Gordon i s-au ridicat statui la Londra și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
componentele s-tež-ar, cu sensul de stâlp înfipt în pământ sprijinind sau susținând ceva. Rădăcina o întâlnim în forme ca tijă, țeavă, toc (la ușă), iar cu prefixul s-: stog în română și slavă, visl. stakkr „stog de fân”, staki „prăjină, suliță”, lit. stógas „acoperiș”, rom. ștevie, vgr. στέγο „a respinge, a rezista, a suporta”. Sufixul -ar adaugă funcția de susținere, de sprijin: rom. steájăr „par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu caii”, rs. stóžar, stóžer „prăjină în stog
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule... c-o murit dimult
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca în mână, neaflându-și liniștea, se luă după urmele lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe carte, orice urmă de sălbăticiune... Pădurar încercat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din satele apropiate din ținuturile Fălciului și Tutovei, ca un zvon, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, ca niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut! Dar, glasul lor tremurat a continuat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povestit ce-a văzut în pădure, ori ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și Crăiasa Pădurii. Ca-ntr-o horă îi cuprinse pe cei doi bătrâni și pe nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de o putere nemaintâlnită. Trecând Dumnezeu pe acele locuri, nu mică i-a fost mirarea să găsească doar o baltă de sânge. Înduioșat de dorința arzătoare a bătrânului, a luat o picătură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care nu se termină niciodată. Vă veți duce în locul cu agave sălbatece pentru a ridica o locuință de agave și cactus, pentru a împleti rogojini de agave și cactus. Și vă veți duce în locul de unde provine lumina și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cactus. Și vă veți duce în locul de unde provine lumina și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur, iepure și cerb de azur Și când veți fi aruncat sulițele și veți fi atins zeii, galbenul, albastrul, albul și roșul, vultur, tigru, șarpe, iepure, cerb, așezați între
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur, iepure și cerb de azur Și când veți fi aruncat sulițele și veți fi atins zeii, galbenul, albastrul, albul și roșul, vultur, tigru, șarpe, iepure, cerb, așezați între mâinile zeului timpului, ale vechiului zeu, umbra care va veghea asupra lui. (Cîntec aztec pentru Zeița Mamă) păsări și arbori Se vede că
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lumină umedă. Din când în când, în marginea șoselei se văd locuințe modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu frunze de palmier sau din cărămidă nearsă, înecate în ploaie sau strivite de lumină, înconjurate cu suliți de cactus și izolate într-o liniște pe care n-o tulbură nimic. Din păcate, n-avem vreme să coborâm. Mă consolez cu gândul că, astfel, taina acestor locuri, cu pecețile intacte, ne va lăsa liberă "fericita capacitate de a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spre est pe 8th Street. Am văzut firmele de neon ale barurilor întinzându-se cale de doi kilometri și mi-am dat seama că într-acolo se îndreaptă Madeleine. Packardul opri în față la Zimba Room, o cârciumă cu două sulițe de neon încrucișate deasupra ușii de la intrare. Singurul loc de parcare era în spatele lui, așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Toamna, În care Plenara C.C. al P.C.U.S. Îl desărcinează pe Nikita Sergheevici Hrușciov din toate funcțiile și Îl alege pe Leonid Ilici Brejnev În funcția de prim secretar al C.C. al P.C.U.S., este toamna În care Mihaela Peneș Își Înfige sulița În recordul mondial la Olimpiada de la Tokio, e toamna În care alergi ca un nebun să-ți cauți o iubită, prietenul tău o sărută pe Vișinica acolo, pe câmpie, e toamna În care toți trei, tineri și frumoși, Începeți ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața casei era destul de puțin populată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe Route One. Era ceva ieșit din comun legat de seara aceea? întrebase doctorul. Totul, doctore, totul era ieșit din comun în acea seară și în seara de dinainte și în seara de dinaintea celei de dinainte și în seara aceasta. Sulițele soarelui strălucind pe capota mașinii ca diamantele; afișele tremurând în arșiță, făgăduindu-mi 26 DE CENȚI PE GALON și DOUĂ LA PREȚ DE UNA și PARCARE ÎN SPATE; șoferul încruntat care face manevre bruște în fața mea și cel care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-o deschizătură în peretele de metal. Era orbitoare. Era America. Mulțimea fremăta. Oamenii căutau coada potrivită. Funcționarii dădeau indicații, îndrumau oamenii și cereau interpreți. Voluntari de la peste o duzină de agenții încercau să ajute, își pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unde trenul trece ca o jucărie, ce, totuși nu se vede niciodată întreg, din cauza frontonului verde al arborilor laterali, cu ramuri clătinate de adieri. De sus de la casa lui Anton Peticilă, poți urmări leșinul unui arbore, atins la măduvă de sulița fierbinte a soarelui. Ceva mai târziu, norii din spate acoperă ca niște țâțe cenușii, coama peretelui împădurit din față. Ploaia vine, mai întâi pe furiș, apoi degenerează într-un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa... Vizibilitatea e proastă sub un metru și jumătate. Se pare că... sedimentele de pe fund au fost agitate și... foarte negru, Întunecat. Bâjbâim pe lângă habitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
năpustesc spre oamenii pădurii și-i fac chiseliță. Asta mi-a plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pauza de masă dar nu și dubița cu mîncare, și-atunci oamenii s-au gîndit să dea o fugă pînă În satul cel mai apropiat, ca să ia prînzul acolo. Au pornit așa cum erau, pe cai, echipați de luptă, cu scuturi, sulițe și iatagane. CÎnd au ajuns, după vreun sfert de oră, satul era complet pustiu, au intrat prin case, mămăliga fumega În ceaune, pîinea era pe masă, dar prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]