1,489 matches
-
reparațiile: pr. Stelian Marinescu (†1978), continuate de către pr. Dumitru Popescu, paroh (1950-1970), care înlătura molozul, rezidește turlele, planșeul central și sânurile laterale. Pictură în frescă și mozaic a fost executată de maeștrii Gheorghe Răducanu și Iosif Vass (1972-1976), pr. paroh suplinitor Ion Surubaru (1973) și pr. Paroh Ion Cristache (1974-1976). Până în 1971 s-a slujit numai în pronaos. 1977: După cutremurul din 1977, reparații parțiale pr. Tănase Niculescu (paroh 1977-1991) și pr. Dumitru Popescu (†1990). 1992 - 2008: Revenit din Melbourne, Australia
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
chirurgiei și se formează în această specialitate sub direcția profesorului Iacob Iacobovici la Clinica I-a Chirurgicală alături de alte personalități medicale clujene (Aurel Nana, O. Filipescu, M. Albu, Emil Țeposu). Devine asistent (1 mai 1927 - 31 ianuarie 1928) și Conferențiar suplinitor de Semiologie chirurgicală (1 februarie 1928 - 1930) la această clinică. Din octombrie 1928 și până în aprilie 1929 a făcut studii de specializare în străinătate (Berlin, Paris, Viena, Dijon, Strasbourg și München). În 1933, după plecarea profesorului Iacobovici la București, a
Alexandru Pop (chirurg) () [Corola-website/Science/321601_a_322930]
-
1948, la Iași. În paralel, în perioada 1942 - 1947 deține funcția de paleograf la Arhivele Statului din Iași, apoi, în anii 1947 - 1948, este profesor și director la Liceul din Trușești. În perioada 1948 - 1951 activează ca asistent și conferențiar suplinitor la Facultatea de Istorie din Iași, iar între anii 1951 - 1952, ca cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”. În toamna lui 1952 se transferă la București, unde devine colaborator al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, în cadrul căruia
Alexandru I. Gonța () [Corola-website/Science/320837_a_322166]
-
1935. Și-a continuat studiile la Institutul Teologic Oradea unde a fost susținut cu o bursă de P.S. Valeriu Traian Frențiu care l-a "acceptat ca pe propriul lui fiu". În anul școlar 1936-1937, studentul Borz Ilie a fost învățător suplinitor în satul Marin. Era descris ca având o ținută demnă, dar caldă în relația cu elevii. A predat și ore de religie pe care elevii le agreau foarte mult, câstigându-și simpatia atât a elevilor cât si a părinților lor. După
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
și în străinătate. În total, i-a consacrat lui Eminescu 16 studii și articole, dintre care cităm câteva: „"Mihai Eminescu — gânditor de seamă al economiei românești"” (publicat în Iugoslavia, Revista „"Lumina"”); „ "Mihai Eminescu - preocupări economice și statistice"”; „"Mihai Eminescu - profesor suplinitor de geografie și statistică la Iași"”. Profesorul Ioan Burduja a trecut în neființă în ziua de 12 noiembrie 1985 și a fost înmormântat la Cimitirul "Eternitatea" din Iași. Profesorul Ioan Burduja a format o serie de studenți care au făcut
Ioan Burduja () [Corola-website/Science/321804_a_323133]
-
elev favorit a devenit. După absolvire, în 1905 s-a înscris la Conservatorul din București, pentru studiul muzicii românești sub îndrumarea lui Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi. De la București a revenit la Sibiu, ca profesor de muzică și cântare ajutător (suplinitor) la Teologia din Sibiu, apoi profesor la Școala de Fete a Astrei, Școala de Gospodărie, directorul Uniunii de Cântări din Sibiu și Econom la Teologia din Sibiu. În 1909 a devenit profesor de muzică și cântări și profesor de religie
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
galeriile bucureștene, pictura lui Mișu Popp reprezenta deja un stadiu depășit în pictura românească. În anul 1890, catedra de desen a liceului român din Brașov a devenit vacantă prin decesul profesorului Gheorghe Vlădăreanu. Ca urmare, Mișu Popp a preluat ca suplinitor această catedră la vârsta de 63 de ani. După doi ani, în 1892, pe data de 6 martie, Mișu Popp a încetat din viață fără a fi fost căsătorit vreodată. El a fost înmormântat în cimitirul capelei române din Groavăr
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
român de teologie. A urmat studiile gimnaziale în Orașul Cernăuți (1842-1850), după care a urmat studiile teologice la Institutul Teologic Cernăuți (1850-1854) și studii de specializare la Facultatea de Teologie din Viena (1854-1856) își începe cariera ca preot și profesor suplinitor de Teologie practică la lnstitutul teologic din Cernăuți (din 1856), profesor agregat (1861), apoi titular (1864), administrator parohial în Vicovu de Sus (1859-1861). La înființarea Facultății la Teologie din Cernăuți (1875), rămâne profesor la aceeași catedră, lucrând până la moarte. A
Vasile Mitrofanovici () [Corola-website/Science/326012_a_327341]
-
teologic din Cernăuți (din 1856), profesor agregat (1861), apoi titular (1864), administrator parohial în Vicovu de Sus (1859-1861). La înființarea Facultății la Teologie din Cernăuți (1875), rămâne profesor la aceeași catedră, lucrând până la moarte. A mai avut și atribuțiile de suplinitor al catedrei de Morală (1866-1869 și 1875 -1877), decan al Facultății (1875/76 și 1882/83), rector al Universității din Cernăuți (1877-78), arhipresbiter stavrofor(1880), deputat în Parlamentul Austriei (1880 - 1885), redactor al revistei „Candela” de la Cernăuți (1882- 1883), membru
Vasile Mitrofanovici () [Corola-website/Science/326012_a_327341]
-
devine absolvent al școlii medii „Dinicu Golescu” din orașul Câmpulung-Muscel; S. I. Georgescu a obținut „Diploma de Maturitate” în urma susținerii examenului de maturitate dat la șapte materii de învățământ, media generală fiind 9.85. În intervalul 1963-1964 activează ca profesor suplinitor de matematică la clasele V-VII în cadrul Școlii Pedagogice, iar ulterior se mută în București pentru a urma cursurile de zi ale Facultății de Fizică și simultan cursurile F.F. ale Facultății de Matematică din cadrul Universității București. În anul 1969 Georgescu
Sever Iosif Georgescu () [Corola-website/Science/327007_a_328336]
-
1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978. După revoltele Watts din 1965, pe atunci membru în Adunarea Statului California, Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă. În 1970, a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis, sub pseudonim, în închisoarea Folsom, pe când era președinte al unei comisii a Adunării, însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor. În perioada
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
ori. Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială”. După revoltele Watts din 1965, parlamentarul Ryan s-a dus la fața locului și s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a investiga și a documenta situația din zonă. În 1970, sub pseudonim, Ryan a aranjat să fie arestat, deținut și percheziționat pentru a investiga condițiile din închisorile Californiei. A fost închis timp de zece zile în închisoarea Folsom, în timp ce
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
Crisp. Se crede că Rachel a furat milioane de dolari de la Crisp înainte de a fugi. Detectivii plănuiesc să încheie un acord prin care ea să depună mărturie împotriva lui Cullen, în schimbul imunității. O'Hara trebuie să se angajeze ca profesor suplinitor la grădiniță unde învăța fiul lui Crisp de la Școala Elementară Astoria, în timp ce Kimble trebuie să descopere identitatea mamei. Din păcate, O'Hara, care este hipoglicemică, se îmbolnăvește de o intoxicație alimentară în ultimul moment, astfel încât Kimble trebuia să-i ia
Polițist de grădiniță () [Corola-website/Science/326640_a_327969]
-
18 iulie 1899, Brăila) a fost un pictor român. A urmat Școala Centrală din Craiova unde l-a avut profesor pe pictorul Constantin Lecca. Domnitorul Barbu Știrbei l-a remarcat pe tânărul Petre Alexandrescu, care la numai 17 ani era suplinitor la o catedră de desen din orașul lui natal. Domnitorul, impresionat de talentul acestuia a hotărât în 1851 să-l trimită în străinătate pentru aprofundarea studiilor. A plecat întâi în Italia, unde s-a înscris la "Accademia di San Luca
Petre Alexandrescu (pictor) () [Corola-website/Science/326731_a_328060]
-
elemente de originalitate. Între anii 1944-1947 predă cursul “Aparate și Instalații în Industriile Alimentare” la Facultatea de Agronomie din București, demonstrându-se astfel că noțiunile fundamentale și metodele Ingineriei Chimice sunt comune tuturor industriilor de proces. În 1948 devine profesor suplinitor, fiind titularizat în 1951 și atestat în 1955. În 1951 profesorul Bratu publică, prin Institutul de Documentare Tehnică, manualul “ Coroziune în Industria Chimică”. În 1953 primește "Premiul de Stat" și editează “Manualul Inginerului Chimist”, vol. III, iar în 1954 vol
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
în luna mai a aceluiași an și Seminarul Pedagogic Universitar din Iași. După ce-și satisface stagiul militar la unități de artilerie din Tecuci și Iași (în invervalul septembrie 1933-august 1934),tânărul Ion Gugiuman își începe carieră didactica ca profesor suplinitor în orașul natal,la liceul pe care l-a absolvit. Se căsătorește la Galați la 18 decembrie 1937 cu o fostă colega de facultate și prietena,Lidia N. Cojemeaco „cu care a înjghebat (expresia îi aparține)o familie în care
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
Liceul Comercial.La Galați a primit și titularizarea definitivă în învățământul mediu(la 1 aprilie 1939). Urmează doi ani de învătământ(1939-1941),în care Ion Gugiuman își va desfășura activitatea la Chișinău. În anul 1941,la 1 aprilie,este numit suplinitor la Catedră de Geografie generală și Geografie umană de la Universitatea Mihăileană din Iași,catedră condusă de ilustrul profesor Gh. Nastase. Motive independente de voință să,au făcut ca să ocupe acest post abia la 8 ianuarie 1942,în baza Ordinului Ministerului
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
asistent titular (la 12 dec. 1943),la aceeași catedră. În perioada refugiului Universității din Iași la Albă Iulia și Zlatna,asistentul Ion Gugiuman este promovat șef de lucrări definitiv la 15 februarie 1945. În anul universitar 1948/1949 este profesor suplinitor la Catedră de Geografie fizicăă și Geografia României de la Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din Iași.La 1 octombrie 1948 este încadrat conferențiar,iar la 1 ianuarie 1961 este numit-prin concurs-profesor titular de Geografie fizică la Universităaătea din Iași. La
Ion Gugiuman () [Corola-website/Science/325168_a_326497]
-
Cluj-Napoca, sub îndrumarea Prof. Dr. Doc. Tiberiu Morariu. Această splendidă lucrare nu a fost publicată integral;doar câteva capitole au reușit să vadă lumina tiparului, sub forma unor studii de geomorfologie și hidrologie. Activitatea de profesor de geografie o începe ca suplinitor la Gimnaziile „Ștefan Vodă” și „Alexandru cel Bun” din Iași. Din 1938 este numit profesor la cel mai renumit liceu din Moldova, Liceul Internat, până în 1940. Între 1940 și 1943 predă la Seminarul Pedagogic Universitar dar după război revine la
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
își va susține teza de doctorat, publicată cu titlul "Peuce - contribuții la cunoașterea fizică și omeneasă a Deltei Dunării în antichitate". Datorită capacităților sale intelectuale deosebite, și-a început activitatea didactică încă din anul II de studenție (1920), în calitate de asistent suplinitor în cadrul "Catedrei de Geografie a Secției Geografie-Istorie a Facultății de Litere și Filosofie", Univerisitatea Al.I.Cuza, Iași, în 1925 devenind conferențiar suplinitor la "Antropogeografie". Tot în acest an a fost numit asistent provizoriu la "Laboratorul de Studii Geografice". Fiind
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
sale intelectuale deosebite, și-a început activitatea didactică încă din anul II de studenție (1920), în calitate de asistent suplinitor în cadrul "Catedrei de Geografie a Secției Geografie-Istorie a Facultății de Litere și Filosofie", Univerisitatea Al.I.Cuza, Iași, în 1925 devenind conferențiar suplinitor la "Antropogeografie". Tot în acest an a fost numit asistent provizoriu la "Laboratorul de Studii Geografice". Fiind primul geograf cu pregătire istorică din cadrul "Catedrei de Geografie", Gh. I Năstase a jucat un rol crucial în dezvoltarea învățământului superior geografic ieșean
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
în cartografie”, temă apropiată de preocupările studiilor sale. În 1912, susține examenul de capacitate în urma căruia este consacrat profesor de geografie ca specialitate principală și de istorie ca specialitate secundară. Debutează în activitate didactică în toamna anului 1911 ca profesor suplinitor la gimnaziul „D.A.Sturdza” din Tecuci. În 1912 va funcționa vremelnic în orașul Iași suplinindu-l pe Ștefan Popescu la Școala Comercială Inferioară și în 1917 la Liceul Național. După susținerea examenului de capacitate (în 1912) devine titularul catedrei de
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
care cu extraordinara sa personalitate deschisese încă din 1901, interesul pentru știința geografică. De la 3 februarie 1907, cursul de geografie devine obligatoriu pentru studenții Facultății de Științe, sarcina predării revenindu-i lui Ștefan Popescu care din 1908 fusese numit profesor suplinitor și apoi agregat la catedra de geografie a universității ieșene. El a predat lecții de Geografie matematică, Geografie fizică generală, Antropogeografie și Geografia continentelor. Nu a efectuat nici personal, nici cu studenții cercetări de teren, poate și datorită organismului său
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
unde cunoaște și viața de internat. Între 1958 și 1961 frecventează cursurile Liceului din Vidra, supranumit pe atunci, și "Universitatea Vrancei”. După absolvirea liceului de la Vidra, și-a satisfăcut stagiul militar (1961-1963), pentru ca, un timp, să fie și el profesor suplinitor pe meleaguri vrâncene: Păulești, Negrilești, Jariștea, Pădureni-Jariștea, Liceul Odobești și Școala nr. 4 din Focșani. Între 1964 și 1970 a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, cursuri fără frecvență. În data de 1969 devine redactor la Ziarul "Milcovul
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
devenit, peste ani, director. Între 1880 și 1890 a fost profesor la Institutul liceal de domnișoare Humpel, iar din 1898 la 1901 profesor de latină și greacă la Liceul Internat. Timp de un an, în 1875-1876, a funcționat ca profesor suplinitor la Universitatea din Iași. În 1889, s-a numărat printre fondatorii "Societății Științifice" din Iași, alături de Grigore Cobălcescu, Alexandru D. Xenopol, Constantin Meissner, Alexandru Grigore Suțu. În 1901 Vasile Burlă s-a pensionat și după nici cinci ani, a decedat
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]