28,530 matches
-
difereau, unii spuneau că e brazilian, alții american, cert e că absolut toți își ajustau comportamentul ca și cum ar fi fost permanent supravegheați. Deveniseră dintr-odată morali. Se comportau ca și cum erau extrem de preocupați de munca lor, își ajutau colegii și, sacrificiul suprem, nici măcar nu mai beau în curtea fabricii. Mergeau cu o sticlă de rachiu undeva într-un canal unde, ochiul vigilent al investitorului nu putea să ajungă. Pe scurt, deveniseră morali. Și, alt fapt important, nimeni nu a cutezat vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o clipă ușa pe care intrase, avea timp suficient să o închidă pe dinafară. Dar Simona îi prinse mâna și continuă: Doctore dragă, de când te-am cunoscut, te-am simțit mereu în camera de alături și atunci am luat hotărârea supremă să te zidesc în sufletul meu, să te aduc în patul meu, să mă cunoști, să ne cunoaștem. Pentru tine poate fi un enorm semn de întrebare, vopsit în negru. În schimb eu nu văd decât lumina, un drum însorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o lase să-și vadă băiatul, dragul ei băiat, puiul ei frumos, neprețuita ei comoară. I s-a spus că va veni și timpul acela, dar deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de consolare. Fiecare trăia tragedia întâmplată colegei lor ca pe propria lor tragedie. La cimitir Simona părea a fi străină de tot ce se întâmpla în jurul ei. Rostea necontenit numele copilului cu mâinile ridicate spre cer, ca într-o rugăciune supremă, implorându-i pe toți să-i dea voie lui Răducu să vină la ea. * Din întregul ei comportament se vedea că Simona ieșise din timp. Trecuse dincolo de granițele normalului, făcând primii ei pași spre o lume fără nume și margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
marcat, nu călcă pe la serviciu o săptâmână întreagă. Chiar în ziua celor întâmplate, soția lui, care auzise despre accident veni acasă într-o goană. Cu toate fibrele sufletului, vibrând de o răscolire fără egal, se gândi tot drumul: ,,Un justițiar suprem găsise că aceasta ar fi unica soluționare a unei situații care părea a fi fără nici o ieșire." Doina nu se așteptase niciodată la o asemenea rezolvare. Există, cu sau fără voia noastră, un Tribunal deasupra tuturor tribunalelor pământești care desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care nu erau ale lui. Sentința era fără drept de apel. Dar câtă durere adusese în sufletul unei mame această sentință! Despre greșelile Simonei, în care, vrând-nevrând, fusese implicat și Teo, acum orice discuție de incriminare era de prisos. Hotărârea supremă depășea judecata tuturor instanțelor omenești. * Doina îl găsi pe soțul ei stors de putere, absent, chinuit de gânduri, fără vlagă. Ședea pe marginea patului susținându-și capul cu mâinile, împovărat de sfârșitul tragic al unui copil nevinovat. Tu nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vor să mi-l arate. Nu cumva l-a răpit Teo? Simona, fii pe pace! Doctorul știe că băiețelul acesta este al tău! Cum, nu recunoaște că e și al lui? Ba da, ba da, dar tu știi că dreptul suprem aparține întotdeauna mamei... Într-o clipă scurtă de limpezire, o întrebă pe Margo: Băiețelul meu a murit, nu-i așa? Da, Mona, așa e... Un timp se așternu tăcerea. Apoi, intră în transă. Se putea intui din fizionomia ei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi(Rațiunea supremă pe lume (în limba latină).) a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre care am făcut vorbire, nu mai semnifica demult acea ființă perfectă, inaccesibilă, complicată, misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
motus animi continuus(Frământare continuă a sufletului (în limba latină). ), ce începe îndată să ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru rușinos și neplăcut, pentru inimă poate fi însăși fericirea supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se petrece într-un suflet uman, atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi la el puternic, dar nu te ascultă. Nu este surd, dar a auzi este un dat, a asculta-i o calitate. Îți întoarce spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt. Din acest moment, fu reconfirmat că în el era cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pesimistă, păstrând, totuși, în tine o rezervă de speranță că va fi mai bine, precum nu poți să fii nici optimistă, știind, în sinea ta, că lucrurile s-ar putea să se sfârșească prost. Pesimismul și optimismul sunt două noțiuni supreme prin sine însele, antonime și care se exclud natural una pe cealaltă. Așa încât, nai de ales, hotărăște-te: sau ești pesimistă cu totul, sau ești optimistă cu totul. Asta este ceea ce nu înțeleg oamenii niciodată. Și apoi, se mai întreabă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de imprudențe nebunești, dar consideră că se comportă perfect firesc, și de nimic altceva nu le mai pasă. Am petrecut, astfel, mult timp (poate prea mult, dar nu mai mult decât tine!), văzând în mine pe realista și pe lucida supremă, omul cel mai bine luminat de rațiune. Totuși, după aceea, mi-am dat singură seama (spre deosebire de tine, prostule!), încetul cu încetul, că lucrurile nu stau întocmai așa. M-am educat singură, învățând să privesc totul cu multă îngăduință și bunăvoință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acasă, am dus la bun sfârșit scoaterea poeziilor la imprimantă (câte două-trei strofe pe fiecare foaie , astfel ca fiecare elev să aibă poezia În față ). De asemenea, am scos câteva citate despre poezie din care voi reda: „poezia este terapia supremă a sufletului.” „Poezia. Un testament În versuri, fără timbre fiscale” “ Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har.” “Poezia este arta de a face să intre marea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bun rămas. Pe drum, m-am tot gândit ce-o să se aleagă de viitorul aceste fetișoare. Oare alegerile pe care le facem În viață sunt totdeauna cele mai bune? Nu putem ști, necunoscând și cealaltă variantă. Cu certitudine, nu Inteligența supremă este cea care aduce supliciu În viața noastră. Nu s-au inventat cuvinte și expresii pentru Întreaga mea răzvrătire. Către cine să strigi? Doar În pustie... Despre ziua de mâine ce să spun? „Doamne ajută!”, expresie Învățată de curând. Mare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această țară, curge lapte și miere, numai că dușmanii poporului ne împiedică să le vedem", spunea cu vehemență, la televizor, Comunistul cu Față Umană. Atunci, după Marea Revoluție Mondială, s-a declanșat un mare hohot de plâns, eliberator, la comanda supremă a Comunistului cu Față Umană, a televiziunii naționale și a zvonurilor lansate de securitate. Toată lumea a aflat că "moșierii vor să vândă țara", deși în țară nu era picior de moșier, atunci Poporul a strigat într-un glas: Nu ne
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Și-om fi dezamăgiți de propriul trai, Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism, fiind o edulcorată speranță iluzorie, până la confruntarea supremă cu Dumnezeu în paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul” lor. Ca și frumusețile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cadouri din străinătate pentru rudele și vecinii curioși. Păcat că din Primăria Vama nu s-a gândit cineva să-1 propună, înainte de anul 1989, pentru a i se conferi titlul de cetățean de onoare al comunei, căci după Revoluție acest titlu suprem a devenit ridicol, prin acordarea lui unor persoane destul de modeste, fără origine în Vama. La fel de bine puteau să se gândească superiorii săi de la Ministerul Apărării Naționale, pentru avansarea sa, de la gradul de colonel la cel de general, recompensă pentru descoperirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și mi se îndeplineau toate poftele. Probabil pentru a nu pierde printre degete poziția de privilegiat, i-am făcut cu generozitate, fără a fi misogin, multe șicane surioarei, întreținându-i un plâns continuu, care o înfățișa cam mofturoasă. Plăcerea mea supremă era să-i ascund păpușile în locuri mai greu accesibile, cum erau stufoasele tufe de coacăze și păltinei din grădină, ea rugându-mă, de multe ori cu lacrimi în ochi: Nelu, dă-mi paputa, te ‘og dă-mi paputa! Nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
licurici jucător”, recomanda tinerilor studioși: „hă-hă, voi din țară să plecați!”. Să fie singura alternativă viabilă emigrarea, în timp ce alții recurg la soluția finală, sinuciderea, a cărei rată este de peste trei mii pe an, detronând țări cu tradiție în suicid? Scopul suprem al omului este acela de a-și găsi fericirea. Dacă ridici vălul acestui mister, observi că fericirea mult dorită stă doar în sufletul individului și o cunoști mai bine atunci când îți dai seama că ai pierdut ce ai avut mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nimic din acuzațiile aduse, și suna astfel: „Cotlarciuc Vladimir este condamnat prin sentința penală nr. 18 din 12 martie 1962 a Tribunalului Militar București, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin decizia finală nr. 124/1962 a Colegiului Militar al Tribunalului Suprem, la: 16 ani muncă silnică 5 ani degradare civică confiscarea totală a averii personale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 209, pct. 2, al. 1 cod penal, infracțiune de uneltire contra ordinii sociale. Aceste condamnări și sancțiuni atât de dure s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
JOHN, ROD STEWART, JACK BRUCE, IAN DYLAN, DONOVAN , GARY GLITTER, GILBERT O’SULLIVAN, DAVID BOWIE, NEIL YOUNG, ALBERT HAMMOND, DON MC LEAN, DAVID CASSIDY, CAROLE KING, ALICE COOPER, CARLY SIMON, GLORIA GAYNOR, MADONA - regina muzicii pop - și JANIS JOPLIN - cântăreața supremă. Milităria, datorie de onoare Luatul la oaste pe vremea mea era obligatoriu după majorat, dacă nu erai implicat într-o formă de învățământ profesional, tehnic, mediu sau superior, sau dacă nu erai căsătorit având și copii sau părinți în vârstă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se părea nefiresc era că se căuta, în primul rând, pe el. Ajuns la un punct terminus, voia ca înainte de a porni la drum, să întreprindă o discuție cu fiecare fată în parte și abia după aceea să ia hotărârea supremă. Chibzui că prima întâlnire trebuia s-o aibă cu Olga. Ca o primă cerință. Era vorba doar de cimentarea unor relații trainice și de durată. În ultimul timp însă, vehiculau o serie de zvonuri ce o situau pe fata în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]