5,048 matches
-
ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el își concentrează toate eforturile asupra moralei. Aceasta și nimic altceva. Așadar, în concepția
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
subtilă, mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. -4Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitiv: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validății acestei propoziții. într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi incapabili să-și plătească jubilarea cu o bucurie răutăcioasă ori cu o pasiune rea. Eudoxiu hedonist și Aristotel eudemonist luptă în două tabere învecinate. Nu chiar prieteni, desigur, dar nicidecum dușmani. Oricum, de aceeași parte a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de moarte? Cum să trăim de vreme ce, într-o zi, trebuie să murim? Banchetul servește filosofia, filosofia servește banchetul. Cele două își dau sens în mod reciproc. Nu mâncăm numai pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Pavel, și Petru, și plăcerea, reputația sa, scrierile sale, teoria sa, și trupul, și Vasilide, VALENTIN și elecțiunea, și materia, și metafizica, și trupul, Secte gnostice barbeliți, barbelognostici, berboriți, coddieni, eușiți, fibioniți, levitici, nicolaiți, ofiți, stratiotici, zaheeni HEDONISM ataraxie binele suveran, creștină, epicuriană, plăcere adevărată, bucurie, - contract hedonist, creștin, dorințe consumate, detestate, naturale și necesare, fericire a apropierii de Dumnezeu, și asceză, și ataraxie, creștină, la Erasmus, și înțelepciunea, la Montaigne, și lumea din umbră, și sexualitate, și lumea de apoi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
naturale și necesare, fericire a apropierii de Dumnezeu, și asceză, și ataraxie, creștină, la Erasmus, și înțelepciunea, la Montaigne, și lumea din umbră, și sexualitate, și lumea de apoi medieval, plăcere în acord cu natura, aritmetica plăcerilor, și asceză, binele suveran, carnală, călăuza virtuților, căutată, celestă, creștină, a lui Dumnezeu, și durere, și edificarea sinelui, eternă, evitarea durerii, evitarea neplăcerii, de a exista, finalitatea existenței, ierarhie, infinită, și libertate, în lumea de dincolo, și mântuire, un mijloc, moderată, și nebunie, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul, în om, și creștinismul, și culpabilitatea, și gnosticismul, triumfător, venit de la Dumnezeu, virtutea, binele suveran, și bucuria, disociată de orice transcendență, motivată de plăcere, de neatins, PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului, POLITICĂ cetățenie păgână, Constantin, convertire, și Eusebiu din Cezareea, lovitură de stat, democrație ateniană, Imperiu convertire, Donația lui Constantin, religia imperiului, Iustinian, justiție, lege
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spiritului neoliberal al anilor ’80 (Zamfir, 2004, p. 158). Critica asupra procesului de elaborare al acordurilor vizează metodele de negociere și formulările din acordurile cu instituțiile internaționale. Formulări repetitive de genul „satisfăcătoare pentru Bancă” desconsideră interesul împrumutatului, respectiv un stat suveran. În fapt, condiționalitățile și termenii împrumuturilor, chiar dacă, folosind o formulă mai diplomatică, ar fi „convenite”, au efecte ultimative, care denotă o relație de inegalitate între partenerii acordurilor (Văcărel, 2001, pp. 334-335; Zamfir, 2004, pp. 159-160). Critica pe rezultate caută să
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a urmărit, pentru un plus de coerență și claritate, prezentarea celor mai influente curente teoretice, discutarea acestor dezbateri făcându-se în subsidiar. Relațiile internaționale își datorează numele faptului că, cel puțin inițial, s-au concentrat asupra raporturilor dintre entitățile politice suverane care sunt statele. Doar statele poartă războaie, încheie păci, semnează tratate, doar statele acționează ca și cum ar fi nemuritoare. Ca și celelalte domenii ale științei politicului, relațiile internaționale au constatat o puternică presiune a altor actori asupra mediului în care evoluează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al XV-lea. Este adevărat că în cazul acestor orașe-state antice sau al imperiilor medievale putem vorbi despre o politică interstatală - totuși, despre politica internațională putem vorbi doar din momentul în care principalul, dacă nu unicul actor internațional devine statul suveran modern, cel mai adesea constituit pe un teritoriu locuit de un anumit grup național. Din această perspectivă, cadrele teoretice care vor ghida această analiză sunt cuprinse în două mari teorii structurale ale sistemului internațional. Prima este teoria lui George Modelski
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și sfera externă a politicii. Pentru Morgenthau, de exemplu, principiile internaționalismului pot opera în sfera politicii interne tocmai datorită existenței unei autorități supreme însărcinate cu implementarea legislației, în vreme ce persistența politicii de putere caracteristice sferei internaționale se datorează absenței unei autorități suverane la scară globală: astfel, în domeniul relațiilor internaționale, pacea derivă nu atât din exploatarea principiilor internaționalismului liberal (raționalitate, justiție/drept, organizații internaționale și securitate colectivă), cât din respectarea principiilor perene ale balanței de putere (Ashworth, 2002, p. 37). Împotriva acestei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
determină în mod fundamental relațiile între statele-națiune, este lipsa unei autorități superioare recunoscută de state. Cu alte cuvinte, sistemul internațional este anarhic. Acest principiu de ordonare a sistemului internațional conferă statelor din interiorul său libertatea de a decide în mod suveran și autonom care le sunt interesele și care sunt cele mai bune metode și căi de urmare și promovare a acestora. Tensiunea existentă la nivelul sistemului - impusă de caracteristica sa de a fi anarhic - este amplificată de faptul că puterea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
grupate în subdomeniul studiilor de securitate. Prin importanța consecințelor, conflictele interstatale a obligat fiecare dintre curentele teoretice majore din relațiile internaționale să propună o explicație generică pentru apariția acestora. Se poate spune că explicația oferită pentru confruntările armate dintre actorii suverani a fost unul dintre criteriile de diferențiere cele mai importante între marile perspective. Pentru realiști, războiul este inevitabil, cauzat fiind de agresivitatea naturală a statelor. Tradiția liberală afirmă că războaiele apar ca urmare a nedezvoltării mecanismelor democratice sau din cauza neînțelegerilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este, afirmă realiștii, o lume hobbesiană, a competiției, în care nu există o autoritate centrală de natură să impună ordinea. Acest fapt face ca fiecare dintre unitățile componente ale sistemului - statele - să-și urmărească pe cont propriu supraviețuirea ca entitate suverană sau, mai larg, apărarea valorilor ori intereselor, în primul rând a celor considerate fundamentale (independența, integritatea teritorială etc.). Ca termen generic, „securitatea” unui stat se referă în primul rând la lipsa amenințărilor la adresa acestor valori și interese, precum și la capacitatea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu mult mai sigură, evenimente dramatice impunându-se atenției. Doar în ceea ce privește Europa, se pot aminti prăbușirea regimurilor comuniste din partea răsăriteană a continentului, colapsul statului sovietic sau tragedia iugoslavă, lucruri inimaginabile cu câțiva ani mai înainte. Probleme considerate „interne” ale statului suveran nu mai puteau fi pur și simplu ignorate de relațiile internaționale - în particular, de studiile de securitate - pur și simplu datorită neliniștii pe care o generau liderilor politici și opiniei publice. Concluzia se impunea de la sine: nivelurile sistemic și statal
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relațiile internaționale etc. În ceea ce privește definirea alianțelor, aceasta se află încă în centrul unei dispute între autorii din relațiile internaționale. Pe de o parte, Arnold Wolfers definește alianța ca fiind promisiunea unei asistențe militare mutuale între două sau mai multe state suverane (Wolfers, apud Snyder, 1997, p. 35), accentuând importanța angajamentului reciproc al statelor în cadrul alianței prin intermediul promisiunilor pe care și le fac, deci caracterului lor comunicativ. Glen Snyder, pe de altă parte, consideră alianța ca fiind o asociație formală de state
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internațional, de capacitățile lor militare relative, gravitatea amenințărilor la adresa lor sau chiar absența acestora, polaritatea sistemică etc. Pentru Stephen M. Walt, alianța reprezintă relația de cooperare în materie de securitate formală sau informală deopotrivă între două sau mai multe state suverane (Walt, 1987, p. 1). În cele din urmă, spre deosebire de ceilalți autori, S.M. Walt accentuează importanța alianței ca angajament formal sau informal de un anumit nivel, ce presupune beneficii împărtășite de toți aliații și a cărei dezintegrare aduce tuturor aliaților costuri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sa istorică, pentru ca în final să se formuleze câteva concluzii. Definirea securității colective Pentru realiști, lumea este un mediu anarhic și competitiv, în care relațiile dintre state sunt fundamentate pe neîncrederea reciprocă. Supraviețuirea este principala preocupare a fiecărei entități politice suverane, iar urmărirea individuală a acesteia dă naștere dilemei securității. La nivel internațional, suspiciunea față de intențiile celorlalți face ca modul cel mai potrivit de menținere a securității să fie o permanentă contracare a acelor actori care pot deveni prea puternici și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cazul balanței de putere, ci cu o forță net superioară. Un al doilea argument vine din convingerea că instituțiile contribuie la promovarea cooperării internaționale. Securitatea colectivă nu se reduce la adoptarea unui principiu de comportament în relații dintre entități politice suverane. Interacțiunea presupune inclusiv formarea unor regimuri - seturi de principii, norme, reguli și proceduri ale interacțiunii - de natură să reglementeze relațiile dintre actori și prin care, în timp, statele își modifică așteptările unul față de altul și, totdodată, comportamentele, având loc astfel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mare măsură, de condițiile în care această instituție trebuie transpusă în practică. Modul în care statele (în special Marile Puteri) definesc agresiunea ori identifică victima și atacatorul, structurarea pe moment a sistemului internațional, dreptul pe care și-l rezervă statele suverane în a hotărî felul în care sunt dispuse să acționeze etc. - toate acestea slăbesc forța aplicării principiului „toți pentru unul”. Dintr-o perspectivă mai largă, chiar dacă este departe de a fi soluția universală împotriva conflictelor armate interstatale, securitatea colectivă se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]