7,731 matches
-
fi contrapusă în mod productiv perspectivelor realiste, prin faptul că vine în întâmpinarea preocupării acestora față de fenomenul puterii, însă extinde calitatea de actor și înspre alte entități decât statele-națiune. Pentru realiștii clasici, calitatea de actor (etatic) depinde de trei criterii: suveranitate, recunoașterea statalității și controlul asupra teritoriului și populației (Ibidem). În privința unor entități precum organizațiile internaționale interguvernamentale sau corporațiile transnaționale, participarea lor la interacțiunile internaționale este uneori recunoscută, însă realiștii consideră că funcțiile lor se subordonează funcțiilor statelor (Ibidem, pp. 18-19
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale, precum și atenția reînnoită acordată legitimității principiului autodeterminării Reflectă, fiecare într-o manieră diferită, premisa de bază a principiului autodeterminării - indivizii sunt cei care contează -, așa cum este înscris în Punctul V: „Principiul confom căruia, în determinarea tuturor aspectelor legate de suveranitate, interesele populațiilor afectate trebuie avute în vedere în egală măsură ca și pretențiile rezonabile ale guvernelor respective” (Sursa: Kegley, 1993, pp. 135-138) Poate nici o altă perioadă nu ilustrează mai bine teza conform căreia „Relațiile internaționale au răspuns preocupărilor intelectuale ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
liberali internaționaliști” și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului al XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei relațiilor internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
reprezintă teza lui Thies privind relația dintre idealism și realism. Astfel, în „inventarea” Școlii idealiste, avocați ai tradiției realiste ignoră o importantă componentă a gândirii liberale interbelice în domeniul relațiilor internaționale - problematica anarhiei și a relației sale cu conceptul de suveranitate - numai pentru a deforma prin simplificare cealaltă componentă, problematica federalismului. Simultan, din această perspectivă, proiectul realist pare construit într-o manieră antitetică, prin „amplificarea dimensiunii anarhiei și suprimarea dimensiunii federale” (Thies, 2002, p. 169). În sfârșit, al treilea element al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în termeni de putere este o categorie obiectivă, universal valabilă, dar fără un înțeles fix și definitiv. Acesta este conceptul-cheie al realismului clasic și al politicii internaționale. Toate statele acționează în funcție de interesele pe care și le definesc singure în baza suveranității naționale, în termeni de putere. Astfel că interesul devine însăși parte a esenței politice și nu se alterează în timp sau spațiu. Așa cum susținea și George Washington, citat de Morgenthau, „interesul este principiul guvernant” al statelor și acțiunilor lor. Chiar dacă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care constituie tocmai factorii de menținere a coeziunii, de structurare a societății internaționale. Societatea internațională de astăzi și, prin urmare, ordinea existentă în cadrul ei vizează menținerea următoarelor scopuri (în ordinea descrescătoare a importanței): păstrarea sistemului în sine; păstrarea independenței statelor (suveranitate externă); pacea (definită ca absența războiului, o condiție firească a relațiilor interstatale); limitarea violenței; respectarea promisiunilor (pacta sunt servanda, în sens de acorduri, înțelegeri, tratate); stabilitatea posesiunilor. Din opera lui Bull nu reiese cu exactitate care sunt criteriile în baza
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
există ordine internațională, are două componente: limitarea recursului la violență (jus ad bellum) și reglementarea și restricționarea mijloacelor și modalităților de utilizare a violenței, odată declanșat conflictul deschis (jus în bello). În ceea ce privește al șaselea scop, el se referă la recunoașterea suveranității interne, adică la principiul neamestecului în treburile interne ale unui stat și la cel al reprezentării internaționale unice a tuturor cetățenilor și a întregului teritoriu de către un singur stat. Cele șase scopuri sunt identificate ca alcătuind interesul comun minim pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a generat multe perspective ce încearcă să provoace interpretările tradiționale. O temă precum războiul va fi studiată nu prin prisma statelor, ci din punctul de vedere al celor direct afectați, dar fără putere de decizie (de exemplu, victimele civile colaterale), suveranitatea statelor va fi chestionată prin prisma respectării drepturilor omului etc. În această direcție, emanciparea, în feluritele sale înțelesuri, este scopul ultim al oricărui demers, practic sau teoretic, din domeniul politicului, concepțiile marxiste fiind vizibile prin modul în care Habermas și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un competitor cu aceeași sursă de legitimitate (China comunistă) și care evoluează într-un sistem global în care există și alte Mari Puteri (mai ales Statele Unite). Intervenția hegemonului în sfera sa de influență este justificată de celebra „Doctrină Brejnev”, a suveranității limitate, formulată în 1968. Aceasta prevede dreptul țărilor comuniste (de fapt, al Uniunii Sovietice) de a interveni prin orice mijloace, inclusiv militare, în momentul în care în vreunul dintre statele surori este amenințată orânduirea politică și socială. În perioada postbelică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sfârșit, după cum afirma un neoliberal marcant precum Francis Fukuyama, după încetarea „războiului rece”. Politicul nu poate fi gândit ca un moment înghețat. În probleme precum relațiile Nord-Sud în condițiile globalizării sau relațiile cetățeanului cu un stat din ce în ce mai restrâns în manifestarea suveranității sale, marxismele se pot dovedi în continuare un teren fertil pentru formularea temelor de reflecție și a problemelor. Influența teoriilor marxiste în științele sociale este greu de estimat - dar împreună compun, în mod cert, una dintre cele mai bogate și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acordă o foarte mare importanță studiului modalității în care normele se conturează în spațiul internațional și se „umplu” de un conținut particular, prin procese de construcție socială. În același spirit, întâlnim în Școala constructivistă multe cercetări valoroase referitoare la construcția suveranității, identitatea instituțiilor internaționale precum ONU, NATO, UE, FMI, rolul rețelelor transnaționale militante în constituirea lumii internaționale contemporane ș.a. Se cuvine poate, acum, să aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o critice, tocmai prin rolul emancipator pe care și-l asumă. În consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, meta-nararea. El aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate și a ideii de stat. Există un potențial transformator al feminismului postmodern, diferit de la o autoare la alta, permanent suspicios și dispus să se auto-chestioneze și auto-deconstruiască. El aduce valorizarea pozitivă a punctelor de vedere ale celor mai excluși (și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
intelectuale realiste, ca și pentru alte curente centrate pe stat, entitățile politice suverane moderne, prin simpla lor existență, împart spațiul în două regiuni distincte. Înăutrul frontierelor, statul reglementează o parte a sferei relațiilor sociale, păstrarea monopolului asupra violenței legitime în virtutea suveranității fiind totodată scop și mijloc în atingerea acestui obiectiv. Pe de altă parte, statul se angajează, în regiunea delimitată prin granițe, să-și apere cetățenii în fața pericolelor „de afară”, inerente unui mediu anarhic și presupus ostil. Mediul internațional este, afirmă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
poate impune ordinea, statul preocupându-se de securitatea indivizilor. Controlul asupra violenței îi permite să împiedice sau măcar să pedepsească orice folosire neautorizată a forței împotriva cetățenilor săi. Mediul extern în care evoluează este însă împărțit cu alți actori înzestrați cu suveranitate, care își urmăresc, la rândul lor, propriile obiective. În momentul în care interacționează, participanții la sistemul internațional pot ajunge la conflict în urma intenției de acoperire egoistă a intereselor. În consecință, statul trebuie să se pregătească pentru a-și apăra/impune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
actori, valorile sau interesele, mai ales a celor pe care le consideră de importanță cardinală, astfel încât, în mod tradițional, securitatea este gândită mai ales în termeni militari. În această perspectivă devenită clasică, statul ocupă prim-planul discutării securității tocmai datorită suveranității sale. Prin faptul că oferă cadrul în care se exercită ordinea și este, totodată, cea mai înaltă sursă a autorității de guvernare, statul devine principalul obiect de referință al securității - în sensul că se vorbește mai ales despre securitatea statului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
studiile în domeniu și-au redefinit obiectul investigației prin lărgirea sferei noțiunii de „securitate”. Analiza sectorială prin obiectele de referință ale securității Abordarea academică tradițională a politicului face o distincție netă între spațiul intern și cel al statului, pe baza suveranității acestei entități politice în forma sa modernă. Prin punerea în discuție a acestui atribut, delimitările își pierd din claritatea inițială, devenind mult mai fluide. Studiile de securitate au respectat tendința, observată în mai multe domenii ale științei politice, de a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acesteia - a ceea ce se consideră că trebuie protejat, securizat. Sectorul militar are în vedere mai cu seamă statul, dar se poate referi de fapt la orice entitate politică. Pentru sectorul politic, amenințările se definesc în general prin prisma principiului constitutiv - suveranitatea, dar câteodată și ideologia, cum a fost cazul Uniunii Sovietice. Victime ale unor amenințări economice pot fi firme, economii naționale sau stabilitatea unor sisteme chiar mai largi - de exemplu, crizele financiare, care se pot propaga cu viteză în întreaga lume
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lumii. Andrei Miroiu, Simona Soare BALANȚA DE PUTERE Balanța de putere reprezintă unul dintre conceptele fundamentale ale relațiilor internaționale, în sensul în care aceasta are rolul de a conduce și reglementa relațiile dintre entități statele ce au ca principală caracteristică suveranitatea. Balanța de putere poate fi decrisă succinct în felul următor: într-un sistem internațional în care există o configurație bipolară sau multipolară, când una dintre Marile Puteri se dezvoltă, pe un fundal revizionist, devine o amenințare la adresa securității și statusului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se observă că mecanismul descris mai sus se bazează pe o concepere tradițională a securității. Amenințarea la care se face referire directă este cea de ordin militar, iar obiectul fundamental de referință este statul, ca singurul actor ce are atributul suveranității. Suveranitatea statului este limitată doar de renunțarea la instrumentele violenței în purtarea relațiilor internaționale, folosirea forței fiind permisă doar în cazurile în care statul trebuie să se apere sau să ofere asistență victimei unei agresiuni. Securitatea colectivă - principii, avantaje, forme
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
observă că mecanismul descris mai sus se bazează pe o concepere tradițională a securității. Amenințarea la care se face referire directă este cea de ordin militar, iar obiectul fundamental de referință este statul, ca singurul actor ce are atributul suveranității. Suveranitatea statului este limitată doar de renunțarea la instrumentele violenței în purtarea relațiilor internaționale, folosirea forței fiind permisă doar în cazurile în care statul trebuie să se apere sau să ofere asistență victimei unei agresiuni. Securitatea colectivă - principii, avantaje, forme Perspectiva
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în urma refuzului puterii de la Bagdad de a se supune, a hotărât o politică de sancțiuni, ce a culminat cu o intervenție militară la începutul anului 1991. Forțele Națiunilor Unite au zdrobit trupele irakiene într-un timp record, forțându-le retragerea. Suveranitatea kuweitiană a fost restabilită, iar ofensiva Națiunilor Unite a fost oprită la granița cu Irakul. Chiar dacă războiul s-a purtat până la frontierele de dinainte de conflict, sancțiunile împotriva Bagdadului au continuat prin măsuri precum embargoul comercial, având ca scop determinarea Irakului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oarecare de interes comun al statelor. Chiar dacă evoluează într-un mediu anarhic, statele interacționează în cele mai diverse moduri. Regulile stabilesc condițiile în care au loc toate formele de schimb internațional. Statele stabilesc împreună modul în care va fi exercitată suveranitatea într-un domeniu sau altul. De exemplu, pentru ca zborurile comerciale internaționale să poată fi posibile, statele vor defini condițiile - programare, culoare de zbor, aterizarea programată sau în caz de urgență, posibilitatea alimentării etc. - în care aeronavele vor putea folosi teritoriul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
două forme ale acesteia. În funcție de natura legăturilor dintre statele suverane membre, ei deosebesc comunități „slab conectate” și „strâns conectate”. Pentru existența celor slab conectate este nevoie doar de respectarea definiției de mai sus. Un exemplu ar fi respectarea neutralității și suveranității elvețiene în centrul unei Europe superinstituționalizate. În cazul celor strâns conctate trebuie îndeplinite două condiții suplimentare pentru a se putea vorbi despre ele: să existe atât forme ale întrajutorării în construirea unor aranjamente comune de securitate, cât și un sistem
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
despre ele: să existe atât forme ale întrajutorării în construirea unor aranjamente comune de securitate, cât și un sistem de reguli de natură să constituie o oarecare formă de guvernare comună, prin renunțarea, în beneficiul comun, la unele atribute ale suveranității. Cazul cel mai evident este Uniunea Europeană (Ibidem). Pentru identificarea unei asemenea comunități, Adler și Barnett folosesc trei condiții. Este nevoie, mai întâi, ca membrii acesteia să împărtășească identități, valori și înțelesuri; în al doilea rând, componenții ei trebuie să întrețină
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nu pot fi conectate la acest proces (Barnett și Gaffney, 2003). De asemenea, au fost elaborate o serie de clasificări care au luat ca punct de referință raportarea statelor la principiile westfalice și, cel mai important în ierarhia acestora, la suveranitate ca element central. Astfel, Robert Cooper vorbește despre un sistem internațional divizat în state premoderne, moderne și postmoderne (Cooper, 2002, p. 12). În aceeași tipologie se încadrează și clasificarea lui Tanaka Akihiko, pentru care sistemul internațional este compus din sfera
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]