2,206 matches
-
tâmplărie, dar m am descurcat foarte greu, în primul rând pentru că eram stângaci din născare , și barda care mi s a dat să cioplesc era și acționa pe dreapta, în al doilea rând nici nu-mi plăcea această meserie. Maiștrii tâmplari erau nemulțumiți de ceea ce făceam , și, după doar câteva luni, au și scăpat de mine. Și eu de e i. Am fost repartizat la fierărie. În localul fierări ei era o vatră lungă, lungă, astfel o vedeam eu, de 12
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ZĂSTROIU, Remus (18.I.1936, București), istoric literar. Este fiul Virginiei (n. Iosif) și al lui Alexandru Zăstroiu, tâmplar. Urmează în orașul natal primele clase, iar din 1950 Gimnaziul „C. Dobrogeanu-Gherea”, apoi, la Galați, Liceul Militar de Marină, după care îmbracă uniforma Școlii Superioare Militare de Marină din Constanța (1954-1957). Dificultățile experienței îl conving să își caute în altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
se îngrijesc să-i facă viitoarei lor nore o pereche de încălțări din cele mai frumoase cât mai pe gustul acesteia. Concomitent se făcea și lada de zestre a miresei. Aceasta era confecționată de meșteri artizani de aci din sat, tâmplari recunoscuți sau țigani rudari ca de-alde Jiga sau Ștefucă, cu încrustații sau pictate de recunoscuții artiști iconari Matei și fiul său Ioan ai Țimforii. În ladă se punea o parte din zestrea miresei, care în ziua nunții va fi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nici acum nu a fost expediat pentru că încă de anul trecut îl rog pe tata să-i facă o ramă de protecție, dar nu se mai apucă de ea. Dacă nu i-o face în zilele următoare, caut eu un tâmplar care să înjghebe ceva din scândură, și tabloul va ajunge, în sfârșit, la destinație. Exprimându-și părerea că întâmplarea cu tabloul ne expediat de un an, ar merita însăși intervenția „Reflectorului”, în așteptarea căruia rămân ambele părți, se declară ea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
spus el. De-atunci, în fiecare miercuri pleca cu trenul în satul vecin să joace șah. Deseori mă lua cu el. Așa cum în satul nostru trăiau numai germani, în satul vecin trăiau numai unguri. Bărbatul surorii bunicului era ungur și tâmplar. Iar partenerul serios de șah era și el ungur. Așa încât, jucând șah, bunicul își putea acum trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine mă lăsa să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Așa încât, jucând șah, bunicul își putea acum trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine mă lăsa să-l însoțesc ca să-nvăț ungurește în timp ce juca șah. Cumnatul bunicului, tâmplarul, purta un halat de lucru, iar halatul ăsta era cu totul din rumeguș- doar ce mai zăreai pe la subțiori un petec de pânză maro. și purta o bască de rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o mustață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual: „elemente-de-făcut-semne“ț, iar prăvăliile cu băuturi - „Getränkestützpunkte“ ștextual: „baze-de-aprovizionare-cu-băuturi“ț. Totuși, două dintre aceste cuvinte est-germane îmi păreau familiare, amintindu-mi de vizitele făcute la nenea tâmplarul. Unul era sicriul, care în germana RDG se numea „Erdmöbel“ ștextual: „mobilă-de-pământ“, așa cum ai zice: mobilă de bucătărieț. Celălaltera denumirea unei secții a poliției secrete Stasi care se ocupa de aniversările și decesele ștabilor și se chema „Secția Bucurie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Așa stând lucrurile, e cât se poate de logic că lui Lenin îmbălsămat i se cuvine în Piața Roșie o vilă, în vreme ce omul obișnuit trebuie să se descurce la cimitir cu o garsonieră. Fără să aibă habar de germana RDG, tâmplarul ungur cu halat de rumeguș transpunea în practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
umil, în jur zăceau risipite obiecte ce i se înfățișau ochiului cu o mai mare claritate decât exprimat în cuvinte. N-aveau nevoie de nici o vorbărie despre viață și moarte - erau ceea ce-ți trebuie ca să trăiești și ca să mori. Tâmplarul era pentru mine un meșter atoatefăcător. În ochii mei, era cel ce făcea lumea. Mi-a devenit limpede că lumea nu-i alcătuită din ceruri călătoare și porumbiști ierboase, ci veșnic din unul și același lemn. Tâmplarul se pricepea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ca să mori. Tâmplarul era pentru mine un meșter atoatefăcător. În ochii mei, era cel ce făcea lumea. Mi-a devenit limpede că lumea nu-i alcătuită din ceruri călătoare și porumbiști ierboase, ci veșnic din unul și același lemn. Tâmplarul se pricepea să-și așeze lemnul în calea anotimpurilor fugare - atât a anotimpurilor golașe, cât și a celor ierboase ale pământului. Aici, panopticul zilelor de deces ți se-nfățișa sub formă de material bine lustruit și cu canturi. O claritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină de cusut, cosea și pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți înțepa nasul. Tâmplarul alcătuia din ele numele morților, lipindu-le apoi pe capacul sicriului. Iar eu îmi făceam inele, lănțișoare și cercei. Astăzi, umbrișul de rindea și literele acelea m-ar speria. Pe-atunci însă văzusem tare mulți morți pe care-i cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă din care-i alcătuise, ținutul îi devorase și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții să-și primească fiecare patul său cu capac și nume de aur și perne de damasc cu umbriș de rindea și să fie cărați de-acolo. O parte din sicrie se aliniau vertical unul lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
O parte din sicrie se aliniau vertical unul lângă celălalt la perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
, Aurel (25.IV. 1909, București - 16.V.1944, Roman), poet. Este fiul Mariei (n. Spiroiu) și al lui Apostol Marin, tâmplar. Urmează cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București. Imediat după absolvire (1928) devine student al Facultății de Litere și Filosofie din aceeași localitate, pentru ca doi ani mai târziu să se retragă din motive financiare; se înscrie la Școala Militară de Ofițeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
finală), de o simplitate cvasifolclorică. O anumită ingenuitate se manifestă, cu grație jucată, argheziană, și în poemele cu tematică religioasă: „A venit la mine și mi-a spus:/ «Lasă-mă să-ți zic Isus»./ M-a luat deoparte-apoi: «Ai fost tâmplar,/ Fă-mi până mâine-o cruce de stejar»./ Văzând că nu-l refuz, mi-a mai cerut,/ Mieros, și-un pumn de cuie cu-mprumut./ A doua zi, când era gata tot, / Ca o femeie m-a luat de cot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri niciodată sătule, să le spele și să le cârpească hainele lor sărăcăcioase. Și alte persoane generoase s-au oferit să găzduiască temporar vreun copil; dintre aceștia amintim: surorile Trevisan și un tâmplar, domnul Trivellin, care a devenit mai târziu primul profesor de artă în Casa San Zeno in Monte (Verona). Dificultatea găsirii unei sistemări pe lângă Institute a crescut. Don Calabria ne povestea, zâmbind, răspunsul unui director de Institut: « Oh, ascultă un pic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și cu aparaturi moderne. Din această școală a ieșit un croitor genial care a reușit să înființeze o întreprindere renumită în toată lumea. Tâmplăria: în timpul lucrărilor de restaurare a Casei de la San Zeno in Monte, s-a instalat stabil un meșter tâmplar, vechi prieten al lui don Calabria: domnul Trivellin. Munca de restaurare pretindea angajarea pentru câțiva ani: uși, ferestre, mese, dulapuri etc. Domnul Trivellin a ales un grupuleț de băieți și a început să-i învețe să folosească ferestrăul, rindeaua și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unde s-a căsătorit cu doctorul Lupu. De când s-a căsătorit n-am mai văzut-o niciodată. Unchiul Cristea ? Un fel de Emil Cioran ! UNCHIUL GHEORGHE Nenea Gheorghe, a absolvit școala de arte și meserii din comuna Șuțu. Era un tâmplar foarte nervos. Când era cavaler era primul și apoi singurul om cu bicicletă din satul Boarca și din această cauză era foarte mândru. Îmi amintesc că odată i s-a dezumflat un cauciuc de la bicicletă. A desfăcut roata, a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat la confecționarea bărcilor cu ajutorul cărora se demontau minele marine, fără a se folosi vreun cui de metal în construcția bărcii. A avut patru copii. O fiică foarte inteligentă a făcut meningită
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că voi fi primit de autoritățile nou alese, ceea ce s-a și întâmplat. Luni, 26 octombrie îmi reluam activitățile conform agendei, unde erau notate toate persoanele care mă căutaseră în cele trei săptămâni de concediu. În aceeași zi, un muncitor, tâmplar, mă ruga cu insistență să îl primesc, împreună cu cei doi colegi ai lui, într-o problemă foarte urgentă. Colaboratorul meu îmi spusese că cei trei "pocăiți" mă sunaseră sâmbătă și duminică. Nu știam despre cei trei decât că făceau parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
n-are legătură cu restul, dar îmi place marea și de-aia. Foarte frumos tabloul tău, păcat că nu poate fi atârnat pe perete." Deocamdată. Tocmai "studia" posibilitatea de a lipi cu ipsos pietricelele pe un panou de lemn. Un tâmplar primise deja comanda, același care-i făcuse și cutia pentru păstrarea pietricelelor. Fetița se aplecă și scoase de sub pat o ladă mare. Înăuntru era împărțită în mai multe compartimente, permițând aranjarea pietricelelor după culori, dimensiuni și forme. Pe cele mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la închisoare, iar tot ce era de preț, ca aur, bijuterii și bani, s-a confiscat în favoarea Statului român. (...)”. „Ne anunța că nu mai este mult și ne va tăia și pe noi...” Avram Bercu, născut în 1884, strada Arapu, tâmplar „Nu mai era chip de ieșit în stradă, în special pentru că ne recunoșteau de la kilometri distanța, purtând semne distinctive. Cum ieșeam în stradă eram scuipat, lovit pe la spate de cel mai mic copil, iar dacă spuneam un cuvânt săreau părinții
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Gimnaziului Industrial din Bacău: Ion Borcea, Gavril Rusu și Grigore Bârgăoanu care făcea și sculptură. Introducerea tâmplăriei în Lunca este legată de numele învățătorului Gh. Postoiu, care a organizat pentru elevii cursului complementar un atelier școlar de tâmplărie condusă de tâmplarul Gavril Rusu. Tot la școală, s-a organizat și un atelier de esătorie, condusă de către Irodia Iacobeanu. Acești meșteri făceau și unelte necesare în gospodărie, greble, țăpoaie, lopeți (de vânturat cerealele), dar și de pusă pâinea în cuptor, deși acestea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]