2,234 matches
-
nimeni să ne judece. În afară de Schneiderhahn. Dar cine era el? Un ins singuratic într-o haină de ploaie ridicolă și cu cizme mari de cauciuc care ne privea părăsind debarcaderul. Un străin. Aș fi vrut să fim înapoi la antrenament. Tînjeam după singurătatea pe apă, după cercul plăcut de lumină din vremea cînd lucram cu greutățile în adăpostul bărcilor. Nimic nu a mers în felul pe care-l exersaserăm, toate lucrurile asupra cărora conveniserăm s-au evaporat. Chiar de la pocnetul de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fără lumină. Știam că, la mică distanță, voi afla clubul părăsit. Zilele de dinaintea campionatului au fost ciudate. Schneiderhahn ne-a interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a îngăduit trei zile fără antrenament. Trebuia să fim hămesiți după apă, să tînjim după bătăile puternice. M-am plimbat prin oraș, fără țintă și mulțumit, dar în același timp, pradă unei ațîțări febrile. Acea ațîțare nu era cea obișnuită care consista în primul rînd din frică și durere. Era altceva, în legătură cu umbra pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai era necunoscută. Orientare corectă. Steag alb. Steag roșu. Mîinile căutînd locul potrivit pe mîner. Liniște. "Pe locuri..." Din nou frica aceea rigidă. Liniștea e atît de adîncă că încep să-ți țiuie urechile. Soare pătrunzător. "Fiți gata..." Întreaga lume tînjește după sunet. Pentru a elibera aerul după ce și-a ținut suflarea. "Start!" Sînt cinci sute de metri de la podul cu felinarele pînă la ușa din față a clubului, pînă la locul în care era ușa clubului. De cîte ori am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
punctul culminant. După ce desena sau se cufunda mohorît în meditație, era chemat la masă sau își făcea temele sau ieșea la plimbare și se întorcea ca triumfătorul prim-ministru al republicii lui. După ce medita la mină cîteva minute, penisul lui tînjea să atingă ceva, și dacă i se refuza ajutorul, exploda de unul singur, lăsînd o pată umedă pe pantaloni și un dispreț atît de mare, că înghițea toate lumile lui imaginare. Se simțea străin atît față de realitate, cît și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult. Nu mă pot gîndi la nimeni, tati, Ruth, Robert Coulter, a cărui moarte m-ar tulbura sau m-ar schimba. Totuși, cînd am citit un poem de Poe săptămîna trecută: Tu, iubire, ești singura după care sufletul meu a tînjit etc, am simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul stîng și două cu ochiul drept. Mami n-o să moară, bineînțeles, dar această răceală a mea este puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că un lucru bun, foarte bun se întîmplase de curînd. Poate că nu era vorba de iubire, dar îl lăsase într-o stare gata de îndrăgostire. Un sentiment de încîntare îl deschidea, îl pregătea pentru cineva care nu era acolo. Tînjea și era neliniștit de absența unei persoane pe care s-o țină în brațe și căreia să-i șoptească afectuos, a unei persoane care să-l îmbrățișeze la rîndul ei și să-i vorbească drăgăstos. Plecă din cameră și merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți ca noi nu trebuie să le fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo sapiens a trăit atît de mult fără prea multe roade? Lipsește surplusul - acel surplus de hrană, timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cărți. Mi-au spus că ar fi periculos de scump să riște să publice o carte atît de mare scrisă de un romancier necunoscut. Dar prima mea căsătorie se destrămase într-o manieră amiabilă, nu aveam nevoie de bani, dar tînjeam după glorie, așa că i-am refuzat. Cartea a doua și a patra au fost scrise umăr la umăr - treceam de la un capitol terminat în prima la un alt capitol în cealaltă, cu un sentiment acut de prăbușire. în 1975 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
câte...“ când auzi ușurat zvon de glasuri de pe coridor și, într-adevăr, intră domnul Neculai Procopiu. Avea un cilindru prea elegant pentru o zi obișnuită de lucru. Poate că de aici se duce direct la operă, se gândi Peppin, care tânjea mereu după muzică. — Bună ziua, dumneavoastră trebuie să fiți... apucă să spună primul redactor, apoi rămase cu ochii pironiți la pălăria de pe capul străinului. — Dânsul e domnul Dan Kretzu. Sunteți cumva rudă cu Kretzu spițerul? întrebă Peppin. Văzând privirea primului redactor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu trăsura redacției pe care scria cu litere albe UNIVERSUL către căsuța lui din strada Vișinelor. DUMINICĂ 28 DECEMBRIE Revista presei 1 S criu în pat, pe genunchi, așa că scriu urât. Măsimt somnoroasă și răsfățată, și îngrijorată, și cugândurile vraiște. Tânjesc. Azi-noapte m-am visat nici mai mult nici mai puțin decât în grădina raiului, semăna puțin cu grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și alte prostii... ― Hm, exact asta m-a pus pe gânduri, surâse Cristescu. Ceea ce dumneavoastră considerați imbecilitate sânt poate simple refulări, excrescențe ale unei existențe neînsemnate în contradicție dramatică cu temperamentul, cu vocația Melaniei Lupu. Caută cu tot dinadinsul neobișnuitul, tânjește după ceva deosebit, își garnisește viața, așa cum aplici broderii pe o suprafață a cărei netezime te supără. ― Și din plictiseală s-a apucat să dea cu barda în români... E ilar! ― N-am afirmat că ca a dat cu barda
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
AȘTEPTASE EL LA ACEST RĂSPUNS, DAR ORICUM FU UN ADEVĂRAT ȘOC. CONTRĂ: ― Nu prea văd cum v-ați putea aștepta să colaborez pe o asemenea bază. \ TE VOM INFORMA ÎN PRIVINȚA MOMENTULUI MORȚII. ASTA ÎȚI VA OFERI PUTERNICA EMOȚIE DUPĂ CARE TÎNJEȘTI ȘI ASTFEL VA CORESPUNDE CERINȚELOR TALE. O clipă Hedrock nu spuse nimic. Era fascinat. Monștrii aceștia credeau că vor avea grijă de cerințele nervoase ale omului dacă-i vor spune cînd urmează să moară. Atît de departe ajunseseră ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost decât o succesiune de clipe care se scurg îngrozitor de lent. Privirea lui Tintin trecea mai departe de grădina din castel, dincolo de paharul lui Haddock, dincolo de laboratorul năzdrăvan al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în gură. Dodo tânjea după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ospeție și pe acești pribegi și urmași de pribegi lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină cernită. Astăzi codrul urcă tot mai în munți, apele curate urcă tot mai spre izvoare... ca o pedeapsă împotriva lăcomiei... Și tare mă tem că pedeapsa va crește și va coborî în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care roiesc în jurul ei, dar concluzia ce se desprinde ar fi ca ea să meargă la un azil de bătrâni, unde ar avea condiții excelente. De acord cu această părere, dar acolo nu va avea stropul de dragoste după care tânjește orice ființă omenească ajunsă la capătul drumului prin această lume vremelnică. Oare aceasta să fie soluția finală, să nu se găsească cineva care să-și asume o asemenea sarcină? Omul e o dată om și de două ori copil, cu deosebirea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în arheologia biblică - mai exista și alt fel? -, dar și-au dezvoltat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici sau în celălalt capăt al aleii. Își pierduse cu totul simțul orientării. Stătea acum ghemuită în colțul canapelei, în timp ce salvatoarea ei aprindea ochiul mic al aragazului pentru a-i face un ceai de mentă, când singurul lucru după care tânjea Maggie era o cană de Typhoo pregătită de mama ei cum îi plăcea tatălui său, cu trei cubulețe de zahăr. Își privi mâinile, care tremurau, și își dădu seama cât de mult se îndepărtase de casă. Trecuseră aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost atribuit discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ar fi trebuit să renunțe la toate astea, la această rătăcire în jurul globului, și să prindă rădăcini alături de Edward la Washington. Totuși, iat-o acolo, în lumina albastră a unui centru de afaceri dintr-un hotel, la aproape trei dimineața, tânjind după orașul ei natal mulțumită unui atât de lăudat joc pe calculator. Se lăsă pe spate în scaun, întrebându-se de ce planul ei de a se stabili undeva eșuase. Fusese orașul nepotrivit? Timpul nepotrivit? Sau bărbatul nepotrivit? Închise calculatorul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vorbiseră despre „încheierea înțelegerii“. Maggie zâmbi cu amărăciune. Se întoarse spre stânga, îndepărtându-se de hotel. Toate o dureau; mai ales brațele și gâtul. Își închipui ce vânătăi trebuia să aibă pe tot corpul, chiar și în acele locuri ascunse. Tânjea după o baie lungă, într-o cadă fierbinte, și un somn adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]