5,786 matches
-
pridvorul luminat al Dorului său, unde filosoful Constantin Noica, istoricul Vasile Netea și alți români de bună și dreaptă credință, asemenea lor, rosteau cuvinte de întemeiere, sub cupola unui timp ostil mereu, acolo, lângă Statuia de bronz a Maestrului, cea târâtă în lanțuri, abandonată la periferia neputinței noastre, în Mai sătenii lui și toți oamenii de bine ai acestei Patrii de pământ și de Cer, își mai aduc aminte de el. Mi-a fost dat, în desele mele peregrinări la mormântul
LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366849_a_368178]
-
și puradeii după tine, că-mi vin nervii la creier și acu' vă golesc! Pastramă vă las, dacă mă mai enervați! De pe un fotoliu roșu se ridică cu greu o doamnă grasă, buhăită, cu mișcări șovăitoare. Se îndreptă spre ieșire târând după ea vreo cinci copii de vârste diferite, fiecare dintre ei sugând frenetic, din recipiente de plastic, ketchup hot, spre scârba tuturor participanților. Doamna se mai lovi de câteva ori de pereți și, până la urmă, nimeri ieșirea din criptă. Vizibil
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
ți rupea sufletul. “Lasă, mamă, că așa s-o liniști și el!” o calma mama-soacră pe nora ei. Mă uit acum “în ograda lor”. Olteanca, e șefa asistentelor. Soacra, pensionară, dar tot maestră la gătit. Văru, tot leneș, l-a târât toată viața nevasta, cu angajări fictive. Doar când a fost cu embargoul a mai tras și el niște tunuri și-a umplut sacul...apoi, în timp...s-a golit și ăla, că doar nu ține o veșnicie. Au un băiat
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
omului... îl respectă și Se respectă. Este riscul rănirii unei Iubiri care, după cum am mai spus, nu avea nevoie de om. Și este riscul deja împlinit ca Iubirea să ajungă în iad. De ce? Pentru că omul a dus-o acolo. A târât-o după sine cu lanțurile libertății sale prost înțelese. Căci Dumnezeu S-a pogorât printre oameni. S-a făcut Om. Iisus Hristos însuși a venit să caute pe om. Să-i arate în inima sa locul în care se află
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
SE ÎNDOIESC” (Dr. în Drept, Traian Trifan) Istoria Rezistenței Anticomuniste Române, deși este în mare parte ignorată și la fel de interzisă, este destul de bine cunoscută prin lungul șir al mărturisitorilor, care după 1989, au depus mărturie cu propria lor biografie frântă, târâtă în lanțuri, încătușată, încarcerată, torturată, însângerată, mutilată, profanată, interzisă, permanent supravegheată, continuu defăimată. Rezistența anticomunistă română în cadrul Istoriei postbelice europene, prin modul de desfășurare efectiv, prin durata confruntărilor și prin eroismul ei de după eroism, poate fi numită pe drept cuvânt
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
rugăciune mă rog să le păstrez integre În lumea plină de secunde minutul lung își cere dreptul Penultimă clipă contează căci ultima învinge sigur Bătăi de timp neregulate îmi strică inima și pieptul Înconjurat de ieri și mâine, prezentul se târaște singur ... Citește mai mult Pe cruci de viață inegale, mi-e răstignita suferință Organele din trupu-mi palid mă ceartă așteptându-și rândulCapturi de timp din mintea treaza îmi maltratează conștiințaPrin clipe lungi de rugăciune îmi odihnesc trupul și gândulîn echilibrul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
sentința Celulele de rugăciune mă rog să le păstrez integreîn lumea plină de secunde minutul lung își cere dreptulPenultima clipă contează căci ultima învinge sigurBătăi de timp neregulate îmi strică inima și pieptul înconjurat de ieri și mâine, prezentul se târaște singur... XII. TREZEȘTE-TE BĂRBATE, FEMEIE ȘI COPILE!, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1083 din 18 decembrie 2013. Măicuța mea, iubita Românie, Nici sângele de veacuri nu-ți este închegat, Dar știu că viitorul îți e sortit
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
s-a întins treptat, Mă simt debusolat când țara mea suspina Și mă gândesc la mâine când azi este ratat. Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul, Din interes meschin am fost amanetați Și ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul, Dușmani de moarte sunt, desi credeam că-s frați. Citește mai mult Măicuța mea, iubita Românie,Nici sângele de veacuri nu-ți este închegat,Dar știu că viitorul îți e sortit să
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
cancer ce s-a întins treptat,Mă simt debusolat când țara mea suspinaȘi mă gândesc la mâine când azi este ratat.Pentru un colț de pâine ei ne-au vândut cu totul,Din interes meschin am fost amanetatiSi ne-au târât în mlaștini și ne-au mințit cu votul,Dușmani de moarte sunt, desi credeam că-s frați.... XIII. PRIN REȚINĂ VIEȚII..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013. "Prin rețină vieții, văd umbrele morții
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
să meargă imediat să se spele pe mâini. Nici nu și-a dat seama când s-a dezbrăcat de robă. Claxonul unei mașini îl readuse la realitate. Era în cămașă și afară bătea un vânt rece de toamnă. Frunzele se târau pe asfalt. Nu aveau curajul să se ridice, oricum s-ar fi gasit o rafală neîndurătoare să le salte în văzduh și de acolo cine știe unde avea să le risipească, departe de copacul cu care au trăit într-o simbioză perfectă
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
aproape de diguri vom încerca să o luăm spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
partid puternic, domnule... - Mie nu-mi place, coane... Altul, nu mai ai? - Am, domnule! Cum să nu am? Îți propun să votezi cu... cu cei mai grozavi, adică cei de la PSD. Cei mai buni, cu experiență în toate, târșiți și târâți prin toate... Ei, ce zici? - Cum ai zis, coane? - Pe-Se-De, am zis, domnule... - Păi... nu ai zis complet sau corect, coane. De ce și pe ce anume șed ăștia? Cum adică? - Cum adică, ce? - Pe ce șed ei, am întrebat. - Nu
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
ce avea să o aștepte la Istanbul, dacă acolo îi va fi locul. Așa cum ședea pe butucul de odihnă al Doamnei, până atunci a Țării Moldovei, mama voievodului Alexandru Movilă, cu părul ciuntit, cu privirile pierdute, vedeai pe martira catolică târâtă pe pământurile unei alte religii mult mai păgâne decât cea ortodoxă cu care își împăcase gândul, ca fiind a soțului și a copiilor săi. Pădurile se întindeau de o parte și de alta a drumului. Verdele lor strălucea viu sub
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de brațe, târându-l spre locul unde, cu trabucul în gură, marele demnitar turc privea. În fața pașei ienicerii îl aplecară cu fața la pământ. Acesta se smulse ridicându-se mândru. Își întoarse pe jumătate corpul spre cei din carul prizonierilor domnești, aplecându-și capul către
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
înceta să se audă: "Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum..." Capul i se rostogoli, înroșind pământul. Ochii îi deschise, clipind repede de câteva ori, limba și-o trase în gura năclăită de sânge, rămânând așa, nemișcat. Tobele tăcură. Trupul târât prin fața carului din care, timp de aproape cinci ore, Principele Alexandru împreună cu mama sa și fratele său mai mic priviseră chinul celor ce-și jertfiseră viața pentru ei, se zdrobea de bolovănișurile locului, înroșindu-le cu sângele ce nu contenea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
calea spre prosperitate. Pe când locuia în California îi plăcea să participe la licitațiile de mărfuri de tot felul, cunoscute aici în America sub denumirea de „auction”. După una din aceste licitații, plecând spre casă a văzut un bătrân de-abia târându-se sub greutatea unui un covor imens pe care îl avea în spate. Săritor ca de obicei, nea Mitică s-a oferit să-l ajute și l-a eliberat pe bietul om de povară. Deși aflase că până la casa omului
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
ăsta, în timp ce eu mă duc cu bicicleta s-o chem pe bunica de la vale! Fără să-i dau timp de gândire, am apucat-o cu hotărâre de mână și am tras-o neînduplecată afară la aer curat. Abia se mai târa biata de ea și tremura din toate încheieturile. Am silit-o să se așeze pe iarbă sub cireș și am constatat cu uimire că afară nu era nici urmă de muște. Nici măcar pereții externi ai casei nu erau atinși de
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
nu vă apropiați cu păcate; căci este rușine nu a te schimba în mai bine, ci a rămâne la certarea permanentă și scandalul inoportun; fiindcă acest lucru i-a pierdut pe iudei, care, căutând întotdeauna obiceiul cel vechi, au fost târâți spre necredință". Și iarăși zice: Știi că mulți aleargă la această sfințită masă din pricina obiceiului sărbătorii. Deși s-ar cădea, cum v-am spus de multe ori, să nu păziți doar sărbătorile pentru ca să vă cuminecați, ci să vă curățiți conștiința
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
că împărtașirea dumnezeieștilor Taine se face spre curațirea de asemenea păcate; dacă însă facem lucruri grele, rele, trupești și necurate și avem ranchiuna pe aproapele, să nu ne atingem nicidecum de dumnezeieștile Taine. Dar întrucat suntem oameni trupești și neputincioși, târâți de multe păcate, Dumnezeu ne-a dat felurite jertfe spre iertarea păcatelor, pe care dacă I le aducem, ne curăță spre apropierea de Sfintele Taine; căci milostenia este o jertfă curățitoare de păcate; căci zice prorocul David: "Jertfa lui Dumnezeu
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
că regimul disciplinar era atât de draconic, și totuși... Timp de 19 luni, mai mult de un an si jumătate, între 1969 și 1971 insula a fost ocupată efectiv de indieni, care au plecat în acțiunea lor hotărâtă și nu „târâtă” sau manipulată - premiză capitală și logică pentru comunitățile tribale. marcate de tendințe puternice de autonomie și consevare a modului de viață și de de origine, care au văzut-o singură, fără apă și resurse agricole minimale sau electrice, condiții naturale
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii și capriciile muntelui, pe care dacă nu-l
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea, iubirea, rătăcitor, cu fiecare pas, adânc călci și-ntuneci lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul, tot mai străin te târăști cu fiece gând, în urmă răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață, privind în oglindă de ieri trece gârbova ta umbră, bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopții, cu o muta strigare tot mai singur în cercul durerii ziduri
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi ne târam încet pe zidul lunecos al amintirilor într-un balet nesfârșit. Referință Bibliografică: pe zidul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
gumă aromată. Zâmbesc! În câțiva ani o să le văd ștergând năsucuri mucoase...la același colț de stradă, cu cărucioare „din Spania” sau „din Italia”...că la noi sunt „ numai chinezisme, fată”! Tinerii aceștia tatuați, parfumați în exces...or să se târască spre casele lor sau spre prima crâșmă...după încă câteva toamne. Pe o bancă, în Parcul de la Poliție, îl văd pe “Isus, salvarea României!” Nu știu cum îl cheamă, dar pe toate tricourile lui scrie asta. E un om al străzii...cam
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]