1,727 matches
-
restul predărilor. M-a Însărcinat să-ți spun că În seara asta merge la Tiana ca să prețăluiască biblioteca privată a unei văduve. Tatăl dumitale e un mare fățarnic. A zis să nu-l aștepți și să Închizi. — Era supărat? Fermín tăgădui, coborînd de pe scară cu o agilitate pisicească. — Haida-de. Doar tatăl dumitale e un sfînt. În plus, era foarte bucuros să vadă că ți-ai tras iubită. — Ce? Fermín mi-a făcut cu ochiul, lingîndu-se pe buze. Ce hoțoman mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
privea reprobator. — Omul ăsta are să vă vîre Într-o Încurcătură pe nepusă masă, ascultați-mă pe mine. E cel puțin anarhist, mason, ba chiar evreu. Cu năsoiul ăla... — Nu-l băga În seamă. Face totul ca să se dea potrivnic. Merceditas tăgădui În tăcere, mînioasă. — Ei bine, eu vă las, că am o grămadă de munci și n-am vreme. Ziua bună. Am răspuns politicos și am văzut-o Îndepărtîndu-se, țanțoșă, izbind trotuarul cu tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iau la goană după orice pereche de pantaloni, ca o cățea În călduri. Sinceritatea și dezinvoltura acelei femei mă lăsau fără cuvinte. Am Întîrziat prea mult pînă să urzesc un răspuns. În timpul ăsta, Nuria Monfort zîmbea ca pentru sine și tăgăduia din cap. — Nu-l băgați În seamă. Tata a scos ideea asta dintr-o călătorie pe care a trebuit s-o fac la Paris În 1933 ca să rezolv cîteva chestiuni de-ale domnului Cabestany cu Gallimard. Am rămas În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
exemplarele care ar rămăseseră din romanele lui Julián. Eu m-am gîndit că era vorba de o glumă de prost-gust. Laín Coubert era un personaj din Umbra vîntului. — Diavolul. Nuria Monfort Încuviință. — Ați apucat să-l vedeți pe Laín Coubert? Tăgădui și Își aprinse o a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd s-ar fi temut s-o Încheie sau n-ar fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cumpărătură cum i-au vândut și i-au dăruit și au fostu arătat acel zapis”. Apostol însă - îndreptățit să cumpere - „De iznoavă au ieșit la Divan și au arătat jalobă mare pre Măricuța...pentru acel zapis mincinos...iar ea a tăgăduit și au arătat altu zapis numai de danie. Deci domniia mea o am aflat că au fost îmblîndu cu...cuvinte mincinoase...Și deacă am vădzut...acel zapis o am scos de la Divan cu mare rușine”. De bine ce ai isprăvit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acestea, doar cățelele flămânde, abandonate de stăpâni. Cu toate că era cuprins de focul unei pasiuni misterioase, care distrage orice dram de atenție față de realitatea înconjurătoare, lui Vladimir i se revelă că frumoasele picioare ale Melaniei erau acum de o netezime de netăgăduit în zona coapselor, la fel ca și pe pulpele ei atrăgătoare de priviri. Fu tot așa de surprins de această descoperire, așa cum fusese, cu al șaselea simț, la primele atingeri, care-i arătaseră că femeia cu picioare lucii, precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După pașnicul Ieremia Movilă, ajunge în Moldova viforosul Mihai Viteazul, care se intitula Domn al Țării Românești, Ungrovlahiei, al Ardealului și al Țării Moldovei.” Apoi nu este el cel dintâi care a înfăptuit și prima unire a țărilor românești? „ Nu tăgăduiesc fiule, dar aș vrea să aud ce danii a făcut marele Mihai” - mi-a răspuns bătrânul îndată. Ascultă, sfințite părinte: „Io Mihail voievod,... am dat și am întărit și am miluit de la noi sfânta mănăstire...Sfântul Sava...cu acele case
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i strejui până a treia zi și să-i îngroape”. Iarăși mă întorc la spusa pe care am tot repetat-o: așa erau vremurile, fiule, și nu le putem schimba noi astăzi.” Dacă sfinția ta spune așa, eu nu pot tăgădui aceasta. „Hai mai bine să citim ispisocul din 22 noiembrie 1676 (7175), prin care Antonie Ruset voievod întărește fostului domn Gheorghe Duca stăpânirea unor case. Uite ce spune Antonie Ruset voievod: <...Despa, fămeia lui Enachie blănariul cel domnescu...au arătatu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
judecătorii îi condamnau la moarte și vedea cum bărbați solizi, puternici, care bătuseră sau înjunghiaseră alți oameni, se transformau în niște copii mici, speriați și se văicăreau că le pare rău pentru toate faptele lor rele, pe care mai înainte tăgăduiseră că le-ar fi înfăptuit. Cu o asemenea ocupație, nici nu-i de mirare că tata și-a învățat fiii să fie cinstiți și să spună întotdeauna adevărul. Așa că n-am ezitat să-i denunț pe angajații necinstiți, iar șefii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
punctul în care au ajuns galaxiile în expansiunea lor, acolo unde spațiul-timp nu a ajuns încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu ultrasunete, puneai receptorul la ureche și... gata! Nu putea să scape nimeni; Încă era un monopol, susținea anticarul, doar americanii puteau face asta. Da, ei aruncaseră și bomba la Hiroșima, ajunseseră pe Lună Ătot anticarul venise cu argumente de netăgăduit că era vorba doar de un bluf, rușii ajunseseră acolo, dar nu mai putuseră să se Întoarcă). Asta cu telefonul era epocală, zicea: ieftin, curat; sigur, mai era ceva de pus la punct, Berg explicase ce, dar Thomas nu fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
studiezi filmul ăsta. Nu glumesc. Poate că Charlie era oarecum drăgălaș. Vreau să spun, auzise de Azzedine Alaia, ceea ce-i o mare bilă albă. Să nu mă-nțelegeți greșit, nu era din categoria Jude Law, dar nu i se putea tăgădui faptul că avea un zâmbet grozav. Părul negru îi era cam ciufulit, avea ochi de un albastru neobișnuit și se îmbrăcase oarecum neglijent, în blugi, un tricou rock’n’roll și niște adidași vechi. Dar arăta cool, ca majoritatea băieților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mamoș, se vede bine înrudirea intimă dintre ambele profesii și cum filozofia e în mare și bună măsură proxenetism, iar proxenetismul e, la rându-i, filozofie. Și dacă toate astea nu sunt cum spun eu, nu mi se va putea tăgădui cel puțin că sunt ingenioase, și cu asta, basta. Nu-mi e necunoscut însă nici faptul că preaiubitul meu maestru, don Fulgencio Entrambosmares del Aquilón, despre care don Miguel a oferit informații atât de amănunțite în romanul sau rimanul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puțin onorabile, și cea la care te refereai e cum nu se poate mai onorabilă, ei, din fiecare o sută de legături între un bărbat și o femeie, în peste nouăzeci seducătoarea este ea și cel sedus el. — Cum adică, tăgăduiești că tu ai cucerit-o pe pianistă, pe Eugenia? — Da, tăgăduiesc: nu eu am cucerit-o pe ea, ci ea m-a cucerit pe mine. — Seducătorule! — Cum vrei... Ea, ea a fost. N-am putut rezista. — Aici e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se poate mai onorabilă, ei, din fiecare o sută de legături între un bărbat și o femeie, în peste nouăzeci seducătoarea este ea și cel sedus el. — Cum adică, tăgăduiești că tu ai cucerit-o pe pianistă, pe Eugenia? — Da, tăgăduiesc: nu eu am cucerit-o pe ea, ci ea m-a cucerit pe mine. — Seducătorule! — Cum vrei... Ea, ea a fost. N-am putut rezista. — Aici e de fapt totuna. Mi se pare însă că o să se termine și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-l facă gelos pe celălalt și să-l vadă iar făcându-i sluj... Dar eu am caracter, cum să nu, eu sunt eu! Da, eu sunt eu! Eu sunt eu! Eugeniei, da, îi sunt îndatorat, cum aș putea s-o tăgăduiesc, pentru faptul că mi-a trezit facultatea amoroasă; odată însă ce mi-a trezit-o și stârnit-o, nu mai am nevoie de ea; femei, câte vrei.“ Ajuns aici, nu-și putu reține un zâmbet, căci își aminti de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a romanului meu Ceață, care acolo, în Italia, nu a părut nici atât de straniu, nici atât de enigmatic cum a părut aici. Neliniștile lui Augusto Pérez al meu - nu oare ale mele despre el? -, văzând că eu, presupusul său autor, îi tăgăduiam existența reală și independentă, și eforturile sale de supraviețuire, le-am văzut comentate în legătură cu unele idei ale lui Pirandello, care constituie o întreagă filozofie estetică. Nu lipsea, desigur, inevitabilul calificativ de paradox. Pentru că afirmația noastră, foarte serioasă și cu seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din cine știe ce cauză. Nu te Înțeleg, dar, dintr-odată, sunt nețărmurit de tristă. Omar Încearcă s-o tragă spre el, ea se Îndepărtată cu grăbire. Nu așa mă liniștești! Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot Înlocui, nici tăgădui. Ce se Întâmplă, spune-mi? — Djahane! Dacă am hotărî să nu vorbim despre nimic până mâine? Mâine n-am să mai fiu aici, hanul părăsește Samarkandul În zori. — Unde se duce? — Kish, Buhara, Termez, nu știu. Întreaga curte Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Khayyam și-a plâns ucenicul, așa cum Își plânsese alți prieteni, cu aceeași demnitate, cu aceeași resemnare, cu aceeași durere cuviincioasă. „Băuserăm același vin, numai că ei s-au Îmbătat cu două-trei rânduri Înainte de mine.” Cu toate acestea, de ce să tăgăduiască, pierderea manuscrisului l-a mâhnit cel mai profund. Ar fi putut, desigur, să-l refacă; și-ar fi amintit cea mai măruntă inflexiune. Se pare că, n-a dorit-o; În orice caz, dintr-o asemenea retranscriere nu dăinuie nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seara zilei de 19 se găsea la Paris - războiul fusese declarat la amiază. Retragere, derută, invazie, foamete, Comună, masacre, tatăl meu n-avea să trăiască niciodată un an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce se Înalță baricadele, iar bărbați și femei regăsesc desfătările comunității primitive. De câte ori, la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceea ce ar fi putut compune Khayyam. În privința catrenelor Înseși, unii autori citau aproape o mie, Nicolas tradusese mai bine de patru sute din ele, specialiștii riguroși nu recunoșteau decât circa o sută ca „probabil autentice”. Unii orientaliști eminenți mergeau până la a tăgădui că ar exista printre ele măcar unul care să poată fi atribuit cu certitudine lui Omar. Se presupunea că ar fi putut exista o carte originară, care ar fi Îngăduit să se deosebească, o dată pentru totdeauna, adevărul de fals, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celor zece pagini scrise de mână care alcătuiau interogatoriul lui Mirza Reza. M-aș fi plictisit, neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea misiune unui nebun pe care mii de oameni l-au putut Întâlni aici, chiar În casa mea? Am vrut să mă arăt sincer. Nu sunteți vinovat de crima care vi se atribuie, dar răspunderea dumneavoastră morală nu poate fi tăgăduită. Franchețea mea Îl mișcă. — Asta o recunosc. Așa cum recunosc că mi-am dorit, În fiecare zi, moartea șahului. Dar la ce bun să mă apăr, sunt deja condamnat. S-a Îndreptat spre un cufăraș și a scos din el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. 4. Căci sau strecurat printre voi unii oameni, scriși de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn și Domn Isus Hristos. 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]