1,599 matches
-
strigau mesenii. - Nenea Cristache Cuțu, de la Tramvaie, cincizeci de lei și o oală de noapte smălțuită! Muierea sună piesele de metal din ea și o dădu lui Grigore. - ...De la Stanică Cepeleag, șaptezeci de lei, o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar fi dat mai mult, dar a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse și banii. Intrară în casă și statură pe pat. Unul la un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui, adăugase de urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta negustorului. Vorbeau și se mirau de ce neamuri are. Gazda o chemase și pe Aglaia de ajutor. Aceasta glumea cu oaspeții, așeza tacâmurile pe masă, fura câte un rachiu, u era mai mare dragul de belșugul altuia. Lina, înzdrăvenită, golise circiuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul. Brutarul o pupase la venire, o privise - frumoasă fină își luase, n-avea ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedea: toți la fel. Seamănă. Și-i întreb: "Ei, Popescule, câți ai băgat la gherlă, câți ai vindecat, tăticule? Câți ai înșelat?" Ei nu zic nimic. Ce 190 să mai zică? Și mă uit că au rânza la fel, același tacâm de mate. Da-ntr-unele fluieră vântul și-n altele mustește grăsimea. Și-mi spun: "Asta nu e bine, Fane! Nu e bine, Popescule! Te-oi vedea eu pe lumea ailaltă, că acolo nu mai e ca pe lumea asta: toți cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frate, că v-aude frații lui și ne dă afară, că bem vinul răposatului! - Mai tare, că nu-nțeleg! se ruga Lixandra. - Pagubă-n ciuperci! După vreun ceas, a plecat fiecare acasă. Aglaia a ajutat-o pe văduvă să strângă tacâmurile, a îmbărbătat-o, s-a uitat la rudele mortului și-a întrebat-o: - Da ăștia ce mai vor? - §tiu eu? Partea lor. - Ce parte? Care parte? Să nu le dai nimic, auzi tu? Că Gogu te-a avut cu cununie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
1. Lui i se datorează numele de „Silver Fork Society”, găsit cum nu se poate mai bine pentru high life din perioada regenței și a domniei lui George al IV-lea. Furculița de argint e mai mult decât un simplu tacâm de mâncat peștele ca la carte; ea devine emblema unei lumi care se distanțează indiferent și disprețuitor de restul muritorilor. Ceea ce, pentru Însetatul de dreptate socială William Hazlitt, este cu totul demn de ocară. O Lady În Clublandtc "O Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Florin Feifer În Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, a făcut foarte mult pentru teatrul românesc), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage equestre»), era membru al mai multor cluburi selecte și, mă rog, tot tacâmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara la Veneția sau la Constanța, iarna la Paris ori la Sinaia...”1. Așa ne-ar plăcea să Îl ținem minte, nu cum Îl ridiculizează Caragiale În două dintre Momentele intitulate High life. O dată, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Nici ducele de Brunswick nu face o figură mai bună atunci când năvălește ca un nebun la Horace Viel-Castel Îmbrăcat În husar, pomădat, fardat, Împopoțonat ca o marionetă. Și nici lordul Egerton, când pune zi de zi o masă cu 12 tacâmuri pentru cei 12 câini ai săi. Sau marchizul d’Anglesey, care organizează funeraliile propriului picior pierdut la Waterloo. Dar nici unul dintre aceștia nu figurează În marea paradă a dandy-lor pe care am imaginat-o. Pe bună dreptate, deoarece, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
începuseră cu ceva timp în urmă, ca urmare directă a unei încăierări puternice, dar, la momentul respectiv, nu ne-ar fi scos dintr-ale noastre ceva mai puțin grav decât o revoltă pe cinste, ca-n Brixton 1, cu tot tacâmul de mașini care vin să devasteze foișorul. La un moment dat, avusesem vaga impresie că aud niște țipete, dar, cum nu mi se păruseră a fi decât proiecții ale sunetelor pe care le-aș fi scos chiar eu dacă Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Washington. Îi răspunse. —Maggie. Nu o întrebare sau un salut. O afirmație. —Bună, Edward. —Cum e la Ierusalim? Pauză. Apoi: —Ai salvat deja lumea? —Vreau să vorbim. Păi, nu e un moment foarte potrivit acum, Maggie. Auzi zăngănit de tacâmuri și muzică de vioară în surdină pe fundal. Prânzul la La Colline, își închipui. —Acordă-mi două minute. Îl auzi pe Edward scuzându-se că trebuie să se ridice de la masă, trăgându-și scaunul și găsind un colț liniștit. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Sudan. Cât timp am stat acolo, a izbucnit un război civil. Într-o zi ne întorceam spre coastă cu mașina și am văzut un sat care fusese ras de pe fața pământului. Erau cadavre pe marginea drumului, fragmente umane, tot tacâmul. Dar cea mai îngrozitoare imagine era aceea a unor copii, vii, dar care se plimbau fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice lucruri, cum fuseseră uciși părinții lor, mamele violate. Și erau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
instrucțiuni de bază: intră ca fiind eu... apropo, trebuie să vorbim despre aniversarea de 70 de ani a tatei. Îmi închipui ceva major, știi tu, să-i ducem pe el și pe mama cu avionul la Vegas, stripperi și tot tacâmul. Ce zici? Glumesc și eu, xx L Sora ei încheiase cu o „față zâmbitoare“ care, în clipa asta, o făcu pe Maggie să zâmbească. Următorul era de la Robert Sanchez. Subiect: Update. Înăuntru, fără nici un mesaj, era un rezumat al ultimelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au spus cumva cine sunt? — Nu a fost nevoie, mi-am dat singur seama. —Ți-ai dat seama? — Mi-am dat seama chiar înainte să vorbească în engleză. Discutau între ei în arabă. Îl numeau pe șeful lor Daoud, tot tacâmul. Nu aveau accente foarte rele. Dar erau ca al meu. Încercă să zâmbească. Aveau o arabă de ofițer de securitate. Știi, un accent dobândit în sala de clasă. Al meu e la fel. M-am întrebat la început dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În Franța, unde istoria adevăratului abate Saunière - sau, dacă preferați, adevărata istorie a abatelui Saunière - era destul de cunoscută, au apărut numeroase cărți pe tema asta sau pe altele adiacente, s-a scris În ziare, au fost emisiuni de televiziune - tot tacâmul. Probabil că sunteți În cunoștință de cauză cu Întreg tămbălăul... Eram, sigur că eram, deși interesul meu nu se datora subiectului În sine, ci unui detaliu colateral, survenit la un moment dat În desfășurarea, Într-adevăr halucinantă, a evenimentelor. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nicolae Corbu s-a dedicat cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect și l-a dus la ureche. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani târându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub mână! Astfel ne îmbrobodeau cu asemenea zoaie de alcooluri până și în Sfânta Zi de Paște. Eram în disperare de conștiință și a trebuit să iau totuși o sticloanță de jumătate. Am intrat în parc și, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hoție și românu’ a uitat meseria. Atenție, am zis românu’, nu alte specialități. Românu’ încă a rămas cu sufletu’ pă muncă. Intosicat, dar a rămas la munca care face omu’ om. Cine să stea să-l mai învețe acu’ tot tacâmul hoțiilor? Alfabetizarea aia, de-am făcut-o și io, a fost atunci, când încă mai era posibile lucrurile cu furatu’ la liber. Acu’... Ai să vezi ce jale vine peste noi, că n-au pregătit psihiologia poporului la evenimente.“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui un sutar bine și te duci sus, la florăria de la biserica lu’ Krețulescu, și vorbești cu dom’ Riciard. Spui că vii din partea mea și el te rezolvă cu tot tacâmul.“ Florăria cu fetițe fusese, într-adevăr, prin fostul pasaj de pe locul actualului magazin „Muzica“. Nu mai exista când am venit eu în București. Richard își deschisese un alt vad și tot într-o florărie de pe-acolo. Mai avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în mână. Dar acum o văd intrând. Ducându-se, parcă dezorientată, într-o direcție aiurea, apoi revenindu-și, găsind în cele din urmă drumul bun, adevărat, așezând tortul pe masă, în timp ce femeia aceea de lângă mine face ordine între farfurii și tacâmuri, iar Veturia împarte feliile de tort în farfurioare, albastre parcă. ...Am intrat la Karanphilou și am început să scriu din nou povestea de demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte. Timpul trecu, cina luă sfîrșit, cineva cîntă la prova, prost acompaniat de o lăută veche, și, după puțină vreme, atmosfera fu cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine. Și eu eram disperată după ceva de băut. N-am primit nici un fel de mulțumiri, de fapt și de drept. Nici măcar un mormăit de data asta. Am încercat să nu mă enervez: bucuria constă în a da, și tot tacâmul. Dar m-a făcut să ezit o clipă - fie pentru că mă gândeam serios să-i cert, fie pentru că făcea parte din efortul meu de a amâna plecarea, nu-mi dau seama exact. Sunt gata să cred orice despre subconștientul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
țin acolo toate vedetele. Cică Oprah a pierdut în trei zile juma’ din greutatea corpului. Sau oare în șase săptămâni? În orice caz, tre’ să fie bună, dacă oamenii ca ea o țin. Ei își permit antrenori personali și tot tacâmul, așa că, dacă aleg dieta, tre’ să fie chiar ușoară. Toate se bazează pe proteine, asta-i ideea. I-am zis lu’ mama să ia un pachet din ăla de piept de pui când se duce mâine la Iceland. Fără piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]