2,444 matches
-
transformare în contrariu care antrenează o modificare a caracterului. Freud (1926/1995) explică diferența dintre cele două descriind, la o femeie isterică, urmările unei transformări a pulsiunii de ură față de copiii săi. Prin reacție, ea îi va trata cu o tandrețe excesivă, fără „a deveni totuși, în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o dispoziție generală a eului” cum ar fi, de pildă, altruismul. Identificarea cu agresorul este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși devine laitmotiv, surdinizând și „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul și alura reculeasă, tandrețea, ce-și asociază vestigii de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspirația e circumscrisă sferei tradiționale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic sau autopersiflant, prin care mai adesea își asumă sau înfruntă lumea
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
erau depășite de adevărul acelei clipe smulse nebuniei oamenilor. N-am îndrăznit, oricum nu m-aș fi priceput, să te întreb care era sensul cuvintelor tale. Te-am sărutat pe ceafă, pe gât, la rădăcina fragilului șir de vertebre - cu tandrețea aceea intensă pe care o trezește trupul unei femei dezarmate de o ocupație pe care n-o poate întrerupe. Și, ca un simplu ecou al dorinței tale de adevăr, am început atunci să-ți povestesc nașterea lumii în ochii acelui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o zi insolație și a fost adusă la noi, la spital... M-am simțit util, cunoșteam deja bine Yemenul, iar apoi fragilitatea ei mă făcea să mă simt în mod agreabil mai în vârstă și ocrotitor. Impresia asta aducea a tandrețe. Iar în dragoste, trupul ei păstra aceeași slăbiciune resemnată și înduioșătoare, ca în ziua când se simțise rău. Am ajuns să sper că acest atașament va continua, în pofida plecării ambasadei încă de la începutul războiului civil. „Ne vom revedea la Moscova
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
orașul acela distrus, ucideau și se lăsau uciși cu armele enumerate în contract. Comisioane de mii de dolari. Iar printre beneficiari, un ministru de Externe în activitate... Continuai să strângi cioburi de sticlă, ghemuită lângă fereastră. Calmă, resemnată, nesusținută de tandrețea acelei prezențe tăcute, de nebunia ei, de nedreptatea destinului care îți oferea o casă cu geamurile spulberate, intimitatea cu moartea și cu fantomele celor nouă personaje ce se instalaseră în viața ta. Cuvintele mele rămăseseră neexprimate în mânia lor mută
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vinovate. Dar are și o simbolistică pozitivă de doică, laptele său fiind consumat de către om. Este de altfel doica lui Zeus în mitologia grecească și Mama lumii în India. Ca atare, în vis exprimă dorința a fi mamă, blândețea și tandrețea. În sfârșit, ultima semnificație și cea mai curentă în vis, capra ilustrează inconstanța, versatilitatea și infantilismul. Termenul «capriciu» este derivat din capris «capră». Capra domnului Seguin arată consecința tragică a neascultării. Deci visul îl avertizează pe subiect cu privire la pericolul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie și ane cufunda într-un somn liniștit. Urs Ursul are o dublă reprezentare în imaginar. Pe de o parte evocă ferocitatea, sălbăticia, teroarea; pe de altă parte, blândețea, tandrețea, căldura, fiind animalul de pluș preferat al copiilor. Prin urmare, se poate regăsi în ambele variante în vis, în funcție de scenariu și de emoțiile resimțite: încredere sau frică, liniște sau angoasă. Ursul mai simbolizează problemele de socializare, deoarece despre o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
condiției presupune abandonarea spiritului animalic. Piept, tors, sâni Sânii, în plan simbolic, au mai mult semnificația alăptării decât o conotație sexuală. Evocă pentru toți, inclusiv pentru cei care nu au fost alăptați, hrana materială, dar și hrana afectivă, mai ales tandrețea și afecțiunea materne. Biberonul are o semnificație identică în mai mică măsură, dar nu este mama (ca sânii), ci substitutul matern. Sânul dezvăluie femeia ca mamă, mai mult decât ca soție ori iubită. Torsul masculin este legat de aceeași simbolistică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
malagambist în insula Oahu (1979), personaj donquijotesc și alter ego tragicomic al poetului. Memorialistica din Franctiror cu termen redus (1968), Sub Tâmpa în Honolulu (1973), Praful de pe tobă (1980), Microportrete (1984) ș.a. dezvăluie același sentimental cu nostalgia originii, evocând cu tandrețe locuri, oameni și istorii trecute, cu o plăcere neistovită a detaliului pitoresc și a pronunțării cuvântului neaoș românesc. Trecutul, învăluit într-o aură mitică, este paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu o sinceritate a mărturiei
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind. încetîncet, copilul se ogoi. - Să vii la mine să-ți dau buruiană de scăldătoare și să-i faci ceai să-i storci în gură, zise bătrâna, plecând târșit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Îndepărtată ca o Siberie, cum Înflorește această relație de dragoste Între mamă și fiu. Își văzu soția frecându-și fața de cea a copilului și gângurind. Se minună de lipsa ei totală de dezgust față de procesele fiziologice ale micuțului, de tandrețea cu care spăla și pudra fundul bebelușului, masându-l cu mișcări circulare, și o dată, spre uimirea lui Lefty, chiar despărțindu-i fesele micuțe pentru a unge cu pomadă rozeta dintre ele. Din acel moment relația bunicilor mei Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acasă. Pe aripile acestui vânt rece, care a tot bătut În vara indiană a anului 1932, mă las purtat În jos, pe scările care duc la subsol, și Îl văd pe bunicul meu Într-o dimineață, numărând bani. Lipsit de tandrețea bunicii mele, Lefty Stephanides se concentra la muncă. Afacerea lui trecuse Însă prin niște schimbări. Ca răspuns la scăderea numărului de clienți ai bodegii, bunicul meu se diversificase. E Într-o marți, puțin după ora opt dimineața. Desdemona a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aprinse brusc o luminiță. Comisarul păru că ezită, schimbă trotuarul, se opri să-și curețe pipa, lovindu-o de talpă, și să-și umple alta. Avea impresia că era un copil mare și, În acele momente, se simțea copleșită de tandrețe. În interiorul lui se dădea o luptă. În sfîrșit, ca și cum n-ar fi știut unde se află, intră În grupul de curioși și se uită și el la casa de vizavi, În fața căreia staționa o mașină, aproape de care stătea la post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Expresia feței era foarte diferită și zîmbetul spontan, fără nimic misterios, exprimînd bucuria de a trăi. Era o poză mărită, și după frunziș se putea presupune că fusese făcută În pădure. Ai fi zis că se uiă la obiectiv cu tandrețe. — Aș fi curios să aflu cine a făcut fotografia, mormăi Maigret spre Lecoeur, care venise după el. — Ciudată fată, nu? — Presupun că te-ai ocupat de chiriași? — M-am gîndit și eu că asasinatul ar fi putut fi comis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
forum, la ceremonii. Se salutau și treceau mai depar te. Ceea ce citea în ochii ei îl răscolea. E sigur că nu era doar fructul imaginației lui. Acum însă... Fără să-și dea seama, zâmbește înduioșat către Agrippina. Se îngrijește cu tandrețe de nepoata ei, fetița Vipsaniei, deși are și ea o liotă de plozi. Dar amândouă sunt surori vitrege după tatăl lor, Marcus Vipsanius Agrippa, și se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acest schimb? Un fel de asigurare a complicității, un angajament, o dovadă de loialitate. Se tulbură. Loialitate? Față de ce? Suspină. Nu știe. Își întoarce istovit privirea spre altar. Lângă Augustus se află acum o micuță camilla. Împăratul îi aranjează cu tandrețe coronița cu lauri pe căpșor. Alături de ei un bărbat se roagă cu brațele înălțate. O mișcare a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat, unde e? Aceasta, la rândul ei, îl privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
serios, Lauren. A fost atât de diferit de Brad. Vreau să spun, sexul era uluitor cu Brad, dar noaptea trecută m-a făcut să realizez că la asta se reducea totul, era doar o partidă grozavă. N-avea pic de tandrețe, pic de dragoste, era numai pasiune, și la vremea aceea credeam că era de-ajuns. Dar Ben e atât de diferit; poate pentru că-l știu, poate pentru că suntem prieteni, dar cred că e mai mult de-atât. Știu fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
curând în satul drag Și mărțișor îți voi întinde-n prag. In ochii tăi eu voi zări iubire, Taină de vis și fericire. Mărțișorul e simbol, el este o menire Ce îți trezește fiori de fericire. Cu dragoste și cu tandrețe mă privești În noaptea senină cu aștri cerești.
M?r?i?orul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83208_a_84533]
-
propriile sentimente, Harry se năpusti asupra buzelor ei și amândoi simțiră, În ciuda emoțiilor inițiale, că experiența era chiar plăcută, minunată, de fapt, foarte firească, atâta frustrare vindecată Într-o clipă. Curând, Însă, un alt tip de frustrare Își făcu apariția. Tandrețea se transformă În dezmierdare, apoi Încă puțină tandrețe, urmată de și mai multă dezmierdare care din minut În minut amenința să devină și mai febrilă, și toate acestea pe o stradă anonimă din Ruili. Însă, vai, nu puteau face dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și amândoi simțiră, În ciuda emoțiilor inițiale, că experiența era chiar plăcută, minunată, de fapt, foarte firească, atâta frustrare vindecată Într-o clipă. Curând, Însă, un alt tip de frustrare Își făcu apariția. Tandrețea se transformă În dezmierdare, apoi Încă puțină tandrețe, urmată de și mai multă dezmierdare care din minut În minut amenința să devină și mai febrilă, și toate acestea pe o stradă anonimă din Ruili. Însă, vai, nu puteau face dragoste acolo, concluzie la care au ajuns amândoi. —Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă, dar cu tandrețe Remarcabil popor mai este și poporul acesta carpato- dunărean! Remarcabil la ce? Eram sigur că mă veți întreba, așa că am răspunsul uite ici, în pălărie, vă rog serviți... Este remarcabil, mai ales în focusarea tuturor resurselor și așa secătuite
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1989. Ghiolbanii portocalii, când s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au năpustit ca lupii pe bietul român, uitând că românul are și el o pretenție minimă: „Dacă tot te-ai gândit stăpâne să mă jupoi, jupoaie-mă, dar cu tandrețe”. Cum au apărut pe lume băsești, boci, udre, videni, berceni și alte lifte Francezul Paul Valéry spunea că „Statul este prietenul tuturor, dușman al fiecăruia”. Dar nu știu cum s-a făcut, ce păcate v-om fi avut noi de tras, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sosești și să faci cu mine tot ce voiai. Dar nu tu întreg, așa cum te-am cunoscut: acum nu mai exista nimic în tine din ceea ce am urât, egoismul, gândurile fără legătură cu mine. Păstrai numai ceea ce m-a subjugat, tandrețea, neputința ta de copil ce trebuiește ocrotit (chiar dacă tot ceea ce îmi scapă din tine mă legase mai mult) și o imagine dureroasă, obsedantă, slab, imaterial, cu ochii triști, cu gura crispată. Atunci mintea mea te lăsa în voie să călătorești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]