1,982 matches
-
început bosumflată că nu mai mănâncă singură la voia ei, se însenină la gîndui progreselor ce va avea de povestit lui Lică. în mai puțin de-o lună, era așezată la masa de familie! Zise cât știa ea mai plăcut: - Tanti! Ce frumos umblă domnul profesor! Rim surise măgulit, cu un mic gol în coaste, neprevăzut de anatomie. Se gândi la ziua întîi, când el decretase ca noua-venită să zică Linei în loc ele doamnă "tanti", după cum erau legăturile de rudenie. El
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Zise cât știa ea mai plăcut: - Tanti! Ce frumos umblă domnul profesor! Rim surise măgulit, cu un mic gol în coaste, neprevăzut de anatomie. Se gândi la ziua întîi, când el decretase ca noua-venită să zică Linei în loc ele doamnă "tanti", după cum erau legăturile de rudenie. El însă evitase să fie ,,unghiu" clin cochetărie. în surdină Sia îl chema "neamțu" și "moșu". La ușă Rim, amintindu-si că e încă bolnav și pentru a doza progresele, se rezemă de brațul infirmierei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prieteni. O cunoscuse în forma silnică și batjocoritoare în care i-o prezintase. Când însă Sia trebuise să ocupe acel post de încredere, Lică îi dase toate fișele necesare. Amândoi acum, vorbind de Lina, pronunțau cu un haz complice acel ,,tanti". Sia se arătase dibace în noua ei meserie, și Lică socotea acum plasarea ei ca o glumă bună și rentabilă. Nu era serios decât în ziua când avea de cerut sau de primit bani. Cu Lina era acum mânios numai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu e profesorul Rim tatăl domnișoarei Sia?" le torn eu, așa de gust. "O! ... A! ... O! ..." - Nory! Nory! o mustră Elena. - "Profesorul e protectorul dumisale și al nostru", mi-au răspuns cu ifos. "Să vă trăiască, și să-i trăiți!" " . . . Tanti Lina e bolnavă în pat! N-o vizitați?" au spus, abia la urmă, croncănii. . . Lina e bolnavă, fetelor! Ca să se așeze ea în pat, trebuie să fie pe moarte. Să mergem s-o vedem. Biata femeie, singură, cu conspiratorii! O
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata, până departe,în vecinătăți. În fața cimitirului, toată lumea a rămas pe loc. Nu-i săpase nimeni groapa, căci, așa fusese făcută înțelegerea, cu tanti Elogia, șefa acestui spectacol. În loc să se pătrundă dincolo de poartă, pe neveste, Nenea Văduvoiu s-a ridicat în picioare și a început a bate din palme, și a saluta, pe toată lumea,în stânga și-n dreapta. Uimirea a fost aproape generală. Cei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
avut de furcă operatorii de televiziune. Căci ei, pe bună dreptate, au luat, totul, foarte în serios, și și-au făcut meseria, la os. În încheiere, toată lumea a fost invitată la restaurantul din centrul municipiului, la marele praznic, organizat de tanti Elogia,în cinstea trăznitului său bărbat. S-a petrecut, cu bocitoare, dar, alea, nemaibocind, ca să rupă inimile ascultătorilor, ci, dând-o pe muzică populară și de dans, care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
una și Julius, Întors cu spatele și privind spre interiorul casei, spre coridorul plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar așa de simplu, "nu mai vor", zice; "țăranii nu mai vor", repetă, și pentru o clipă mă văd în toamnă, ceva amurg se lasă peste dealurile vecine, ceva vânt suflă peste iarbă, e ca în tablourile din veranda lui tanti Mărioara Mirculescu, cumpărate de dumneaei de la tarabele de la hramul basilicii franciscane Maria-Radna, așa culori se arată ochilor mei în vremea aceea pe când tocmai ne pregăteam să urcăm în remorcă, mergem la dormitorul cel parfumat cu detete, e seară, se arată
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fiecare mie mi se ivea numai când îi făceam semne, ca acum, cu gestul unuia care își șterge nasul sau sudoarea de pe frunte ca să poată suporta el însuși arsura lăuntrică. Pe urmă am văzut-o trecând pe celălalt trotuar pe tanti Linica, murise de mult, dar mai treceau și alții la fel de morți, învățasem să-i recunosc; ea mi-a făcut cu mâna și a cotit pe lângă școala Tunari, „Pesemne că se duce în vizită la mama, poate mă așteaptă“, mi-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
S-a dus în camera de alături, după câteva clipe s-a reîntors. „Nu erai acolo“, a spus. „Atunci înseamnă că sunt aici“, am spus. „Da“, a confirmat ea. Am tăcut un timp, pe urmă am întrebat-o iar : „În afară de tanti Linica m-a mai căutat cineva ?“. „Da, te-a căutat Constantin, a murit și el, era cu haină și cu pălărie.“ „Dacă mai vine, să-i spui să mă caute pe stradă. Ai să ții minte ?“ „Da.“ „Mai bine notează
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avut drept urmare prăjirea a sute de pui răspândiți pe șosea printre buteliile de sos, rănirea mai multor persoane și blocarea circulației pe timp de câteva ore. 4. Am lăsat-o așa, un timp. Aveam impresia că mă îngroapă în nisip. „Tanti“, am spus apoi, fiindcă nu-i cunoșteam numele mic, „aveți o muscă pe ciorap“. Mă miram singur cum de ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din groapa oarbă a instinctelor, e dragostea maternă, și așa mai departe. O ascultam tăcut. Ca s-o suport, îi puneam, în gând, niște mustăți mari, căzăcești. Îi stătea bine cu ele. La un moment s-a oprit să respire. „Tanti“, i-am spus, „dumneavoastră aveți perfectă dreptate. Cunosc și eu sentimentul acesta. Pe mine, el m-a impresionat dintotdeauna, deși sunt orfan de mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista încă un spațiu destul de mare între noi. „Tanti“, am spus, fiindcă nu puteam să-i spun altfel, „eu mi-am dorit totdeauna o mamă afectivă și supradimensionată ca dumneavoastră, dar n-am avut parte... Acum însă trebuie să mă retrag pentru câteva minute fiindcă mă trece o nevoie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îi e extrem de devotat. Nu va suporta niciodată să-i piardă. Bietul băiat... Când a împlinit 10 ani, i-ai făcut cadou un cal de lemn. S-a ridicat pe vârful picioarelor și ți-a încolăcit brațele după gît: "Mulțumesc, tanti Melania... " În realitate, ideea domnului Ionescu nu e rea. Ajunși toți în străinătate... Desigur, nu i-ai lăsa de izbeliște. Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eram copil, într-un fel fac parte din familie. Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Cristescu tresări puternic. Întrebă încă o dată: ― Cine?! Alexandru, surprins, se bîlbîi: ― Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Niște oameni extrem de cumsecade. Cel puțin tanti Melania... Surâse palid. M-am obișnuit să-i spun așa de când eram puști. O femeie încîntătoare. ― Cum vi s-a părut că privește incidentul? ― Era total distrusă. Ca și ceilalți... A avut totdeauna o viață liniștită, ferită de emoții. Îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minute. În acest răstimp, persoana care, în sfârșit, ne poate împrumuta puțină otravă, o va lăsa pe această masă. Totul se va petrece cât se poate de discret. Părăsi cu demnitate odaia. Grigore Popa începu să râdă. ― Aici ai zbîrcit-o, tanti! observă decepționat Matei. * Pe masă nu se afla nimic. Valerica Scurtu se lăsă fără puteri pe marginea patului. Atinse trupul lui Panaitescu și sări în sus urlând. Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul solo naște monștri. Cândva, tanti Melania... ― Doamna Lupu? ― Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascultat la ușă. ― Totdeauna am fost sfătuit să urmez exemplul bătrânilor... Melania Lupu îl scrută atent. Nările fine erau palide. ― Și-apoi, reluă adresîndu-se lui Grigore Popa, țineam mult să cunosc părerea dumitale despre doamna Melania. ― Despre mine? ― Foarte originală, tanti. Te asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-și împartă patul conjugal cu al treilea individ, un locotenent de cavalerie. Bătrânul fierbea gata să izbucnească. Melania Lupu, intuind deznodământul, încercă să depășească momentul. ― Sânt chestiuni care, credeți-mă, nu mă interesează. Nu interesează pe nimeni... ― Te înșeli, tanti! E o poveste plină de semnificație. Constatând infidelitatea doamnei, Grigore Popa găsește de cuviință să o sancționeze. ― Ce prostie! îngînă nesigur bătrânul. În viața mea n-am auzit ceva mai caraghios. Dar dincolo de cuvinte se simțea altceva. Altceva se citea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon rău! Cum vă spuneam, intenționez să plec, întrucît n-am de gând să împărtășesc soarta celor doi. În concluzie: propun să împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două pânze, firește. Un simplu exercițiu de aritmetică: Două paie la trei măgari... ― Nu-i chiar atât de simplu, domnule Matei, observă bătrâna. Părerea mea... ― Lasă tanti, i-o comunici frumosului mai târziu când veți rămâne în tete-à-tete. Un licăr malițios i se aprinse în priviri. Apropo, știți că ați putea face o pereche cum nu se poate mai potrivită? Doamna cu idei și omul cu carnetul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a întors cu o găină, povestindu-ne că ofițerul la care lucra în timpul liber avea două găini frumoase și a pus ochii pe ele. Profitând că era singur, a luat una din găini și împreună ne-am dus la tanti Didina, mătușa mea care ne-a pregătit-o, făcându-ne o masă copioasă după multe zile de foame. Observând ofițerul lipsa găinii, acest Duzinschi a încercat s-o caute prin vecini, fără a da de bănuială că a mâncat-o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de la intrarea din față. — Poate nici n-are să vină. — Poate-a uitat. — Așa se-ntâmplă cu bătrânii, dragă. — Nu-i chiar așa bătrân, Irene. — Câți ani are? Cam vreo șaizeci și cinci, cred eu. — De, asta nu-nseamnă prea bătrân. Biata mea tanti Marguerite, aia despre care ți-am spus că au bătut-o niște draci de copii ca să-i ia cincizeci de cenți din pungă, împlinește optzeci. Doamna Reilly își termină băutura. Santa, te superi dacă-mi mai torn un pahar? — Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]