1,695 matches
-
teanc, trupă, turmă, vraf. Substantivele colective slab referențiale au un sens lexical mai puțin pronunțat, nespecificându-și membrii. De obicei, ele sunt însoțite de un adjunct care specifică membrii grupului: bandă de spărgători / de hoți, rețea de traficanți / de mafioți, teanc de pliante / de documente etc. Există o selecție lexicală între substantivul colectiv și substantivul din poziția a doua. Astfel, substantivul stol se combină cu substantive cu semnificația "pasăre" și, prin extensie metaforică, "care zboară" (un stol de avioane - http://voxpublica
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ea ne poate Încurca binișor! -, ci acea calitate disprețuită și cam uitată de vremurile moderne, cea din care, propriamente, se hrănesc poeții și copiii - candoarea! „A-ți aminti viața”, „a răscoli În ea” ca’ntr-un vraf de hârtii vechi - un „teanc de hârtii scrise de-o mână străină?!” („Și când gândesc la viața-mi, la... cel ce-am fost/ Îmi pare că ea cură/ ca o poveste spusă de-o străină gură/ Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un punct, iar prin extrapolare filosofia originară nu se mai poate recunoaște în totalitatea științelor de azi. Theodor Codreanu procedează riguros și metodic. Cartea sa nu este destinată lecturii, ci conspectului, trebuie adică citită cu creionul în mână și cu teancuri de fișe pregătite pentru ordonarea ideilor Autorul pătrunde în hățișul filosofiei, ideile circulă alert de la vechii greci la Schopenhauer, de la Kant la Hegel, de la filosofia extrem orientală la Heidegger, spre a demonstra falsitatea ca imagine a imobilismului eminescian în conceptele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din greșeală trei mii și ai șters-o în viteză, fără măcar să-mi mulțumești!". Șoferul a început să se bâlbâie zicând: "Vai de mine! Cum așa? Care trei mii de pesos? Uitați, domnule în timp ce vorbea a scos din buzunar un teanc de bancnote mici că nu am nicio bancnotă de o mie de pesos! Dacă aș fi primit, cum spuneți, trebuia să-i mai am, adică trei mii, nu-i așa? Dar uitați-vă, nu-i am!". Am înțeles că a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de servicii, unul este hoț, ciubucar, nemernic. În noaptea aceea dorm puțin. Nu se mai făcea ziuă și mă întorceam de pe o parte pe alta. În sfîrșit ajung la ora adevărului. Intru în sala ovală. Este arhiplină. Fiecare are un teanc imens de dosare în față. Nu încep imediat lucrul. Mă uit la fiecare atent. Unii zîmbesc, alții se foiesc, alții sînt impasibili. Îi privesc din nou pe cei care se foiesc. Am o privire ucigașă. O doamnă se foiește mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totul cu efort, cu multă trudă... De unde le-ați adunat? Bazare, talciocuri, din toată țara... Aici este o colecție rară... Un francez a stat 25 de ani prin orient și a cules povești. O mie și una de nopți! Un teanc de volume, pe foaie de orez, cu scene... Priviți în zare... Le vedeți? Ochii mei însă fug prin această extraordinară grămadă de lucruri de valoare. Fiecare obiect a bucurat un om, o familie. A fost cumpărat cu efort. Un sfeșnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin locurile acestea de prin zona Galata, sau prin imediata apropiere, nu sînt cocoși sau, cine știe, poate sînt, dar probabil că sînt cam blegi și nu le au cu cucurigitu. Cu un teanc de foi albe în față sînt pregătit să făuresc opere nemuritoare, care să eclipseze tot ce mintea omului a zămislit mai de preț în veacurile trecute. Simt cum neuronii clocotesc, dornici să se ia la trîntă cu veșnicia, să producă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu prea dă rezultate. Atelierul este mediocru luminat, dar asta numai dacă facem comparație cu lumina împrăștiată pe aici de soarele subtropical. O cafea? întreabă pictorul formal. Nu, mulțumesc, a trecut ora cafelei. Privesc tablouri de tot felul. Erau așezate teanc, unele peste altele. Alvarez avea predilecție spre un soi de poantilism, pe care îl mînuia cu ingeniozitate și talent. Bărci pe mare, valuri, nori, faimosul Malecon al Havanei, cetăți medievale, monumente celebre, toate zăceau într-un imens teanc de rame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Erau așezate teanc, unele peste altele. Alvarez avea predilecție spre un soi de poantilism, pe care îl mînuia cu ingeniozitate și talent. Bărci pe mare, valuri, nori, faimosul Malecon al Havanei, cetăți medievale, monumente celebre, toate zăceau într-un imens teanc de rame sărăcăcioase. Pe un perete, într-o ramă mai de doamne-ajută, era o femeie. Pe măsură ce o privesc, constat că devine tot mai interesantă. Pictura este alcătuită din litere și cele zece cifre, puse alandala și repetate obsesiv. Unele litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nevoi. O asemenea leafă cuprinde acum două-trei hărtii - pardon, plasticuri -, iar nevoile’s Încă mai multe... Și, „Între noi, bărbații“, cărora nu ne venea greu pe atunci să dosim, de ochii vigilenți ai nevestei, o hârtie valoroasă dar nesemnificativă În teanc; cum s’o facem acum, din cele două-trei? Iar reușind totuși, tot cu buza arsă rămânem, căci cârciumarul n’are rest... Tot pe atunci, puteam căpăta rest de la o pâine, un pachet de țigări ori un bilet de tramvai, plătind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că n’am În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi un rachiu pe cinste... Dar așa, să bârfim apa, aceea care curge literalmente pe mine, udând și teancul de hârtii și cărți din față-mi. Conu’ Aurel zâmbește de dincolo de microfon; intuiesc și răspund Înainte de a termina preambulul, căci vreau să spun cât mai multe, nu de altele, dar dacă s’o porni și conu’ Petrone... Da, suntem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și Îngrijea o turmă de pisici... „Meridian“, 17 august 2001, ora 12,25 39. Bătrânețe haine grele Mi se pare mie, Cristi, sau te pregătești să dai colțul? Văd că nu-ți mai plac pisicile - alea cu ghilimele -, că un teanc de articole, culmea comunicate, așteaptă să le publici, dar tu pigulești interminabil niște cărți - câte or fi? - Nicidecum, Moti. Doar Îmbătrânesc. Adică profit de o servitute sau de un drept al condiției mele umane. N’ai decât să mă critici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se impune votul uninominal. În loc să se gândească doar la viitorii aleși locali, el e deturnat de la gândul care se referă de cele mai multe ori nu la ziua de mâine, ci chiar la cea de astăzi, obligându-l să cotrobăie Într’un teanc de buletine de vot, căci mai sunt și deputați și senatori, bașca un președinte - greu lucru, căci acela știut și votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care sunt alegerile locale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copilăriei, spune ! De ce nu te mai aștept, Moș Crăciune ! Moș-Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este, Pentru cea din urmă dată, Mi-ai adus o carte rea; Și cintind în carte iată, Am văzut în cartea Ta Că n-ai fost decît poveste. Tomuri de filosofii, Teancuri, teancuri adunate, Am de-atunci la căpătâi. Tu știai că nu mai vii Când credeam în cea dântâi. Și nu-nțelegeam că toate Sunt doar triste jucării ! Moș-Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Lasă-n cale traista plină De smochine și alune ! Însenină-mi gândul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spune ! De ce nu te mai aștept, Moș Crăciune ! Moș-Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este, Pentru cea din urmă dată, Mi-ai adus o carte rea; Și cintind în carte iată, Am văzut în cartea Ta Că n-ai fost decît poveste. Tomuri de filosofii, Teancuri, teancuri adunate, Am de-atunci la căpătâi. Tu știai că nu mai vii Când credeam în cea dântâi. Și nu-nțelegeam că toate Sunt doar triste jucării ! Moș-Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Lasă-n cale traista plină De smochine și alune ! Însenină-mi gândul rău
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de un... referat al oricărui cenaclu literar putea fi și al Căminului Cultural din Belciugatele. Evident, formalitatea, emanată, se pare, chiar de la marele cârmaci, n-a luat-o în serios nimeni din sectorul editorial (la "Junimea", făcuserăm rost de ditamai teancul recomandărilor în alb, pentru a scuti autorii de penibilul prezentării textului într-o ședință de cenaclu suprasaturat de veleitari și "tinere speranțe"). Planul editorial, în cazul unei Case de presă din provincie (funcționau edituri la Cluj, la Iași, apoi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri pigulite literă cu literă din "regala" etern mânjită cu negreală lipicioasă, era legată cu sfoară și așezată teanc, pagină peste pagină, până-n pod. Dacă se cuvenea adăugat ori tăiat vreun rând, trebuia să umbli în tot mormanul de plumb ",ieșirea din format" transmițându-se ca vântul prin lanul de grâu, până la capătul capătului... Lynotipele n-au detronat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
va identifica cu exigențele de civilizație ale țărilor dezvoltate, din lumea contemporană. Bițu s-a resemnat cu noul său statut. Și-a strâns laolaltă și și-a revăzut carnetele sale cu însemnări zilnice din toți anii de activitate. Avea un teanc înalt de blocnotesuri. Avea felurite consemnări, pe care le-a așezat, spre lecturare și cercetare, în camera de lucru. Și-a procurat un calculator. Și s-a inițiat în tainele acestuia. A dedicat zi de zi câteva ceasuri bune pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la sine dimpreună cu toate strădaniile mele de a o Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam pe fâșia de trei metri dintre pat și perete, cu farfuria de mâncare În mână, iar mâna În care țineam furculița se Întindea spre teancul de douăzeci de cărți stivuite pe două rânduri deasupra teancurilor de coli scrise pe ambele fețe, Într-un gest călăuzit de inerția unui viciu Împotriva căruia nu luptasem cu suficientă convingere. Nu reușeam Încă să Întrevăd capătul drumului pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam pe fâșia de trei metri dintre pat și perete, cu farfuria de mâncare În mână, iar mâna În care țineam furculița se Întindea spre teancul de douăzeci de cărți stivuite pe două rânduri deasupra teancurilor de coli scrise pe ambele fețe, Într-un gest călăuzit de inerția unui viciu Împotriva căruia nu luptasem cu suficientă convingere. Nu reușeam Încă să Întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și Încercând să citesc, da, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu tarife și poftisem și io la ce bunătățuri s-or fi găsit În frigiderul ăla, dar tot părințelul a catadicsit să-mi spună că are Încuietoarea stricată ori a pierdut moșu’ cheile, drept pentru care ține acolo doar un teanc de fișe de lucru și bonuri vechi de deconturi, cu termenele expirate de ani de zile. La ce dracu’ le-o mai ține? Păi nu l-ai văzut cu câte o hârtie d-aia În mână prin curte? Păi altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
m-ați luat cu voi, o să vedeți... A simțit că am fi vrut să scăpăm de el, dar ăsta ar fi ultimul lucru de care să ne pese. Andrei privea dominator În toate părțile cu o sumedenie de ochi, la teancul de sute pe care-l răsfoia sârguincios Între picioare, sub masă, la mine și la văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete și mâini dansând și viersuind prin aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și dădea să facă fălci figura aia blonzie și mocofănoasă, de tractorist. Avea cearcăne și-o barbă de două săptămâni și mă uitam la el ca și cum Îl vedeam pentru prima oară. Măcar că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Toți, câți? Hai să-i numărăm. Nu mă mai supăra și tu. Te văd că ești supărat. Te-ai Înnegrit și te-ai Îngălbenit tot de supărare. Poftim, ia de socotește-i. Sunt toți cu care-am plecat. Îmi Întinse teancul de sute și m-am apucat să-i număr. Socotim banii, Relule, socotim morții, facem nota de plată și plecăm. Până marțea viitoare ne-am văzut scăpați... Ce, ți se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]