2,085 matches
-
viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru două paciente. Cea care e cu domnul contrabas seamănă puțin cu Margaret Thatcher, iar cea care e la Gad arată ca o elevă de liceu. Frumușică. Fima Îi zise: Aproape că ți-am telefonat noaptea trecută. Am reușit să-ți găsesc generalul finlandez care Începe și se termină cu litera M. Mannerheim. De fapt se numea von Mannerheim. Un nume nemțesc. El e cel care a uimit pe toată lumea reușind În fruntea micii armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
birou? Fusese cumva capabil să stabilească o Întâlnire cu amândouă din neatenție? Sau poate stabilise una cu Tamar? Fima fu dezgustat la gândul că va trebui din nou să se complice În scuze și minciuni. Era de datoria lui să telefoneze. Să explice. Să descurce ghemul cu tact. Să se scuze față de Nina și să fugă repede s-o Întâlnească pe Annette. Sau invers. Și dacă până la urmă se va dovedi că și-a dat Întâlnire numai cu una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima era cam greu de cap, că n-a Înțeles niciodată nimic și nici n-o să Înțeleagă. N-ar trebui oare să urce la vecini și să vadă ce s-a Întâmplat? Să le ofere ajutor? Să-i salveze? Să telefoneze imediat la poliție sau să cheme o ambulanță? Dar Își aminti că Îi tăiaseră telefonul, scutindu-l În felul ăsta de obligația de-a interveni. Și În afară de asta, era posibil să i se fi părut numai că auzise lovitura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noi. Nu te simți stânjenit. Sau poate preferi să cobor la dumneata să verific firele? Poate s-a deconectat ceva? — Mă gândeam, spuse Fima, și În timp ce vorbea se Îngrozea de cuvintele care Îi ieșeau din gură, mă gândeam să-i telefonez unei prietene care mă așteaptă de ieri-seară. De fapt, e vorba de două prietene. Dar acum nu mi se mai pare că ar fi rău să le las să aștepte. Nu e urgent. Regret că v-am deranjat. Pe când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nou. Și iertă minciuna, pentru că nu avea nici un motiv să se aștepte de la vecini să i se spovedească În ceea ce privea cearta care avusese desigur loc, mai ales că nici el nu spusese adevărul referitor la intenția de-a le telefona prietenelor sale. Întorcându-se acasă Își spuse: Ce idiot ești! Dar se iertă și pe sine, căci intenția fusese bună. Zece minute făcu exerciții În fața oglinzii, se bărbieri, se Îmbrăcă, se pieptănă puțin, puse apă la fiert În ceainicul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sâmbetei, În loc să fugă la Roma. Ca și copilul arab care fusese ucis alaltăieri În Gaza. Să se stingă. Să devină o piatră. Să se reincarneze, poate Într-o șopârlă. Să elibereze Ierusalimul pentru Yoezer. Și decise ca diseară să-i telefoneze tatălui său și să-l informeze cu toată fermitatea că zugrăvitul se anula. Oricum foarte curând se va ridica și va pleca de aici. De astă dată nu va renunța, nu se va lăsa convins, nu va permite, va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În șifonier. Să pună toate vasele În dulapurile din bucătărie. Să scoată de pe pereți tablourile și harta cu granițe acceptabile trasate cu creionul. Să-l roage pe domnul Pizanti să-i demonteze rafturile. Dar Înainte de toate, hotărî, trebuia să-i telefoneze lui Țvi Kropotkin. Să-i explice cu delicatețe, fără să-l jignească de astă dată, fără să se lase tentat să-l Înțepe, cât de simplist și bazat pe prezumții eronate era articolul lui din ultimul număr al revistei Politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
desprinse din Îmbrățișarea sa și intră grăbită, ca și cum s-ar fi refugiat, În bucătărie, să-i ajute pe Șula și pe Teddy să pregătească sendvișuri pentru toată lumea. Fima se gândi să-i roage pe Uri și pe Țvi să le telefoneze celor doi medici și Tamarei și, la urma urmei, de ce nu și Annettei Tadmor. În clipa aceea, simți nevoia să-i aibă alături pe toți cei care aveau vreo tangență cu viața sa. De parcă ceva Înăuntrul său plănuia, fără știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
orfan Fima cu dragoste și blândețe, căldură și afecțiune. Încercau tot timpul să-l atragă În discuții politice, la care Fima nu voia să participe, dar binevoia din când În când să zâmbească. Sau să dea afirmativ din cap. Îi telefonă În schimb lui Dimi și se bucură foarte mult să afle că era interesat de colecțiile de timbre și monede, cu condiția ca ei doi să fie parteneri. Nu-i pomeni nimic despre sutele de soldăței de plumb din copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
văzut de-atâtea ori, când moartea sfredelea pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii, cerșindu-ne sfârșitul chinurilor, cu privirea lor deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al doilea accident cerebral. Theodora nu-i spune că a făcut-o deja. Boala este dublată de o a doua Înlănțuire de evenimente, de care el nu este conștient. În octombrie, la scurtă vreme după revenirea de la Rye, Edith Wharton telefonase de la un hotel din Londra, unde petrecea o scurtă pauză, departe de activitățile ei filantropice pentru războiul din Franța, variind de la colectarea de fonduri pentru ambulanțe la ajutorarea croitoreselor de lux din Paris, rămase peste noapte fără slujbe. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedea acum totul!) altfel decât cu răceala egoismului și În lumina utilității.“ Înțelegi? — Da. Mulțumesc, domnișoară. Telefonul țârâie ascuțit În hol. Îl aud pe Burgess răspunzând și, o clipă mai târziu, acesta intră În salon. — Doamna William James, anunță el. Telefonează din Liverpool. A sosit cu vaporul azi-dimineață. — Mulțumesc, Noakes. În timp ce se duce să preia convorbirea, Theodora reflectează că omul nu pare să aibă nici o dificultate când vorbește la telefon. Nu se poate Împiedica să nu creadă că se preface mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uniformă militară. — Până acum n-au trimis niciodată o mașină a marinei, spusese Ellen, conducându-l pe scări până la ușa din față. Să fie oare un accident militar? — Nu știu. — Când te-ntorci? O sărutase, zicându-i: — Am să-ți telefonez. Promit. Dar n-o sunase. Toți fuseseră politicoși și amabili, dar nu-i dăduseră voie să telefoneze. Mai Întâi la Hickham Field, În Honolulu, apoi la Aerogara Navală din Guam, unde ajunsese la două dimineață și petrecuse o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scări până la ușa din față. Să fie oare un accident militar? — Nu știu. — Când te-ntorci? O sărutase, zicându-i: — Am să-ți telefonez. Promit. Dar n-o sunase. Toți fuseseră politicoși și amabili, dar nu-i dăduseră voie să telefoneze. Mai Întâi la Hickham Field, În Honolulu, apoi la Aerogara Navală din Guam, unde ajunsese la două dimineață și petrecuse o jumătate de oră Într-o cameră care mirosea a kerosen, răsfoind prostit un număr din American Journal of Psychology
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
memoria clipelor de eternitate. Icoana Elenei și V. tînăr. Fețele noastre se întînlesc dar ne privim în fiecare zi ca și cum eu aș pleca pe front. Și ne ascundem unul altuia, ceva mai prezenți abia în absență, abia atunci, perfecți. Ne telefonam de zeci de ori pe zi și ne strigam numele ca o cataplasmă pentru boala morții. Încă proclamam că ne iubim și pronunțam cuvîntul ca și cum acesta ne-ar izbăvi de durerea fericirii din care erupe. Ne deștepam în miez de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
altcineva? Dezamăgirea a fost așa de dureroasă încât abia am reușit să mai bolborosesc: Nu, e în regulă. Mulțumesc. Și am închis. Am rămas pe patul maică-mii. Nu prea știam ce să fac. Fusese un adevărat coșmar să-i telefonez. Fusese așa de greu. După care, în ciuda dorinței mele, fusesem așa de nerăbdătoare să vorbesc cu el. Iar el nici măcar nu era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire fruntea, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atît am scris. Așa că Într-o bună zi mi-am Îndesat Într-o mapă galbenă cele mai bune povestiri, iar Sorin l-a Înghesuit Într-o duminică mohorîtă pe Mircea Martin și i-a pus-o-n brațe, i-am telefonat, m-am scuzat, prezentat, am făcut o plecăciune, deoarece era seară, și-am Început să aștept verdictul. Aveam o senzație pustiitoare de examen. Una, două, cinci săptămîni de așteptare, nu mai puteam fi atent la injecții, le făceam altora decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cusur a deviației spre normal, adică spre școală, a minorei. Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit, cu o terifiantă grijă pentru detalii, mișcări subtile ale camerei În cele mai banale secvențe de pildă aceea unde De Niro Îi telefonează blondei: sînt trei telefoane pe perete, de dimensiuni descrescătoare, taximetristul vorbește la cel mare din dreapta și pe neașteptate compoziția se echilibrează prin deplasarea aparatului tot spre dreapta, În vizor intrînd un lung culoar la capătul căruia se vede strada (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din nou legătura cu Valburn, Stanton, Billy Dieterling și Peltz. Mută Întîlnirea În centru, la Statler, la ora 8. Sună la hotel, fă rezervare pentru trei apartamente și pe urmă sună-l pe Bob Gallaudet și spune-i să-mi telefoneze aici. Spune-i că e urgent. Fisk se duse să caute un telefon. Vincennes spuse: — Ataci latura Hudgens a afacerii. Ed se Întoarse cu spatele la White. — GÎndește-te! Dudley e polițist. Noi avem nevoie de dovezi și s-ar putea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mine. Am mai cunoscut un bărbat care nu era bun de nimic, nici măcar în pat. Sunt rea, în clipele acelea nu credeam asta, dar, când n-a mai mers între noi, am știut de ce, mă urmărea pretutindeni ore întregi, îmi telefona, îmi scria epistole jalnice, mă exaspera pur și simplu! După el a fost altul, mic și cu ochii verzi, deși nu pot să sufăr bărbații cu ochii verzi. M-a chemat într-o zi în garsoniera lui, era clar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ieșirile lui pe seama vreunei indispoziții. Fusese mai mult decât o indispoziție, iar dimineața nu mișca pentru că nu mai era în stare. A avut putere să ajungă până la telefon și să sune salvarea, dar nu auzea decât apelul ocupat. I-a telefonat Ioanei Sandi, spunându-i doar că îi e rău și să vină. În zece minute era la el, speriată și agitată până în clipa în care l-a văzut, pe urmă a fost teribil de calmă, făcând metodic tot ce credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost în acele zile de cumpănă, ci mai apoi, să obțină puținul de pensie, nu la acea clipă se gândește; prăbușirea n-a fost socială, ci sufletească, și n-a știut-o decât fosta ei soacră, ce i-a și telefonat cu un pretext cusut cu ață albă, pe care s-a făcut că nu-l pricepe, să vină urgent să stea la ea. Era o femeie extraordinară, așa își imagina că fuseseră pe vremuri bazilesele. Stăpânea, ca și acelea, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai spună altceva, înainte ca aparatul automat să-i înghită toate fisele. Rămas în mână cu receptorul în care țiuie tonul, simte un gol. Până dimineață mai e mult. Până la trenul de la miezul nopții mai e mult. N-are cui telefona. N-ar suporta să se ducă la un cinematograf. Dintr-o plimbare nu s-ar alege cu nimic, ar veni acasă topit de căldură și cu aceleași gânduri. Nu poate sta singur, numai cu gândurile lui. Își aprinde o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o plimbare nu s-ar alege cu nimic, ar veni acasă topit de căldură și cu aceleași gânduri. Nu poate sta singur, numai cu gândurile lui. Își aprinde o țigară, iese pe balconul-terasă, privește lumea. Îi vine ideea să-i telefoneze Sultanei Ștefănescu, nu se gândește mult, caută numărul în agendă, o cheamă la el. N-are rost să narez în amănunt, femeia aceasta face parte dintr-o altă poveste, care s-a desfășurat mult mai târziu, atunci nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de pahare și tacâmuri lovite. Ați anunțat-o pe Mioara? Da, i-au trimis o telegramă. A telefonat, a plâns puțin, a spus că o să vină curând să lichideze moștenirea. Nimeni să nu se atingă de nimic până nu vine ea, era singura în care Marga avea totală încredere, ca într-un bărbat. A plâns, zici? L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]