1,575 matches
-
încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la cele comunicațional-avatarice, până la cele transgenice care populează spațiul virtual. Undeva la mijlocul drumului marcat de acești doi poli ideatici dorește a se așeza postumanismul temperat: reținând deopotrivă avantajele și dezavantajele, încurajând potențialul pozitiv și demontând pericolele existenței postumane. Această situare, instabilă și permanent reconfigurabilă în funcție de variabilele introduse, nu se dovedește a fi una facilă, mai ales din cauza faptului că, cel mai adesea, granițele dintre bine
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
temerile, gândurile și reflecțiile noastre într-un timp postmileniu bântuit de prospectele legăturii aparent esențiale și cauzale ale tehnologiei cu finitudinea umanului ca o integralitate biologică, cognitivă, informațională și autonomă (Herbrechter și Callus, 2003Ă. Spre deosebire de transumanismul excesiv și ostentativ, postumanismul temperat recunoaște limitele ființei umane și importanța trupului în constituirea unei identități virtuale și nu dorește transgresarea cu orice preț a acestor limite în scopul evoluției și al progresului. Nu crede în revoluția tehnologică, precum nu cade în meditații apocaliptice pe
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în care își ambiguizează subversiv perspectiva prin recursul la umanism: umanismul nu își poate desfășura obiectivele (fie „umanizarea” mașinii, fie cibernetizarea umanului, în scopuri medicale mai alesă decât prin apelul la tehnologie. Această contradicție poate fi depășită prin abordarea postumanistă temperată. Totuși, este echivoc să afirmi în ce termeni mai poate fi formulat umanismul astăzi datorită impactului tehnologic. Umanismul se folosește de noua tehnologie fie pentru a i se opune din interiorul ei în scopul de a se fundamenta pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
studiilor culturale, am încercat sistematizarea, analizarea, exemplificarea și chestionarea modelelor corporale predominante. Studiul de față nu s-a redus totuși la panoramarea și criticarea locurilor radicale ale tehnoculturii, ci a încercat să aducă o perspectivă personală (cea a postumanismului critic temperată sau posibile soluții la problematica dispariției trupului în spațiul virtual al tehnologiilor informațional-comunicaționale. Această problematică se presupune a apărea ca urmare a politicii de hiperreprezentare și de supraîncărcare informativă a lumii. Ca o contrapondere la acestă realitate existențială și culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
printr-o critică pragmatică și realistă, însă moderată și echilibrată. În timp ce astfel de teorii îmbrățișează progresul tehnologic ca o îmbunătățire inevitabilă a vieții umane și transformă orice corporealitate într-un construct cultural, se simte nevoia unei contraponderi teoretice cirscumpecte și temperate. Această contrapondere are menirea de a dezbate nu doar astfel de utopii (imaginate în special de școala americană a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv a criticilor tehnoculturaliă, care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv a criticilor tehnoculturaliă, care neagă orice aspect pozitiv al existenței în spațiul tehnologiilor virtuale. Astfel, o posibilă cale de mijloc între umanismul refractar și postumanismul radical este (postăumanismul critic temperat. Ființa (postăumană cunoaște, în acest context, restructurarea imaginală a corpului și „reformatarea” percepției și a identității, în raportarea la noile mașini comunicaționale, însă aceste fenomene și procese ale virtualizării se derulează în termeni materiali și organici. Modelele tehnoculturale prezentate (cyborgul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
L. sunt, în viață, producători, cititori și imitatori maniaci de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei.” Scriind în limba română, în care fiorul liric este „atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat” (Perpessicius), C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el pare preocupat de nevoia comunicării de sine, fiind în același timp conștient de realizarea ei doar parțială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
sintaxă la proprietatea termenilor și la folosirea corectă a expresiilor idiomatice, standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție. În anumite cazuri, această limbă română fluentă, care profită de capacitățile de reprezentare și conceptualizare ale limbii naturale mulțumitor însușite, este „bine temperată” de metadiscursurile relativ populare în cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și teoreticienilor literari, unde se citea avid carte occidentală și înainte de 1989. Anumiți universitari din facultățile de filozofie au avut un parcurs similar, deși controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bazat pe o alegere lucidă, transmite neîndoielnic mesajul lui Das Glasperlenspiel: vita contemplativa nu este în mod necesar mai valoroasă, mai plină de măreție, mai adevărată în raport cu înțelesul adânc al existenței umane decât vita activa. Într-un mod mai dramatic, temperat doar de faptul că eroul își găsește un discipol promițător, moartea lui Knecht aproape imediat după ce el se întoarce la existența obișnuită sugerează că reconcilierea între cele două imperative categorice polare este în realitate cu neputință, chiar și pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
eroarea structurală a societății liberale (atomizarea), ci ar fi integrată și armonioasă. Trebuie, pe de altă parte, păstrate toate „cuceririle” societății liberale, cum ar fi puternicul antistatism, idealurile autonomiei, autoguvernării, liberei întreprinderi, drepturilor omului etc. Aceste împliniri liberale se cer temperate, îmblânzite, nu anulate. Liberalismul „cu față umană”, acesta este comunitarismul. Celelalte douăsprezece capitole ale cărții se ocupă, respectiv, de alte detalii ale utopiei comunitariste, după ce segmentul ei antropologic a fost definit: promovarea justiției comunitare, bazată pe presiunea morală a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decât cel al școlii lui Lechner din Austro-Ungaria, devreme ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă de tipuri arhitecturale medievale (în cazul arhitecturii ortodoxe din Moldova și Valahia, bunăoară), ci și pentru că această diversitate provincială trebuia temperată în numele unor idealuri noi, cele ale unității și omogenității naționale și, pe cale de consecință, statale. Acestui efort inițial - soldat cu succese de stimă de felul Bufetului de la Șosea atâta timp cât edificiul rezultat se menținea cu eleganță înlăuntrul constrângerilor impuse de "mărimea
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Lotreanu, „Cântec pe toate cuvintele”, RL, 1972, 45; Dan Medeanu, „Cântec pe toate cuvintele”, CNT, 1973, 6; Dim. Rachici, „Cer și pământ”, O, 1974, 30; Ioan Adam, „Culorile sufletului”, SPM, 1975, 218; Piru, Poezia, I, 373-374; Dan Mutașcu, Sentimentalul bine temperat, SPM, 1977, 332; Costin Tuchilă, „Nopțile nu vin din afară”, LCF, 1979, 42; Lit. rom. cont., I, 258-259. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
Iarna românească, noiembrie 1989: nu se întâmplă nimic / 40 Semnale ciudate / 43 Ultimul congres al Partidului Comunist / 47 Întrebări... / 50 Atunci... / 57 Zoe Petre ROMÂNIA, SFÂRȘITUL LUI 1989 / 63 Noiembrie, ultimul bal... / 63 La capătul puterilor / 66 O liberalizare bine temperată / 73 Național-comunismul / 83 Noiembrie mohorât / 91 A fost sau n-a fost? / 96 Timișoara / 98 Zoe Petre REVOLUȚIA ȘI "REVOLUȚIA ÎN DIRECT" / 101 Instantaneul unei puteri care se prăbușește / 101 Noaptea / 104 Un imaginar care așteaptă să fie descifrat / 105
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
centrale, care, dincolo de simbolistica luptei de clasă, era un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere a enormei cupole cu diametrul de 96 de metri, de un purism bine temperat, care o înscrie în curentul modernist care anima Europa în acei ani. Vechi simpatizant comunist, Damian demisionează în 1987 din PCR în semn de protest față de mutilarea neavenită a ansamblului prin așa-zisul Arc de Triumf cu motive populare unul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
beneficiarii promovării profesionale și sociale accelerate, cu atât mai recunoscători regimului cu cât erau mai slab pregătiți pentru o carieră universitară, pe care o priveau pe bună dreptate ca pe o favoare și un privilegiu datorate Partidului. O liberalizare bine temperată Ceaușescu declanșase, imediat după instalarea în fruntea PCR, un nou val de industrializare, care silise vechea generație de activiști de partid să cedeze locul unui contingent mai tânăr și mai profesionalizat. Aceeași tendință va reverbera la nivelul întregii societăți, unde
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1990, foarte aproape de statutul cetățenilor fostelor republici sovietice un an mai târziu: independente formal, desprinzându-se imperceptibil și indecis de tradiția comunistă, dominate de foștii prim-secretari locali ai partidului bolșevic care le indică timid calea spre o democrație bine temperată 42... Amorf, diluat până la dispariție, Partidul Comunist Român se dovedise absolut incompetent să pună capăt dictaturii personale a lui Ceaușescu: atât la congresul din noiembrie, cât și în cele două ședințe succesive ale Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central PCR
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în situația ei dată. După cum știm, societățile există într-un evantai larg al situațiilor de mediu. Spre exemplu, unele există în Artica înghețată sau în zone de deșert, altele în regiuni cu climat muntos, după cum unele se găsesc în climate temperate și terenuri fertile. De asemenea, nivelurile lor tehnologice sunt diferite. Unele societăți au tehnologii industriale extrem de avansate, după cum altele sunt predominant agricole. Societățile de asemenea diferă în termenii interacțiunii lor cu alte societăți. Unele au vecini ostili; altele au vecini
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și îmbrăcăminte cât și moduri diferite de obținere și producere a hranei decât o societate care trăiește în deșert. Oricum, tot așa de adevărat este și faptul că pentru o societate, fie că trăiește în deșert, fie într-o climă temperată, realitatea va fi cu totul diferită dacă ea este o societate modernă care beneficiază de încălzire industrială (electrică, aer condiționat etc.) față de cum ar fi putut fi dacă era o societate primitivă fără mijloace tehnologice de control a temperaturii. Prin
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi privit în Troilus și Cresida, așa cum se întâmpla și în Povestirile din Canterbury, într-o dublă 985 Ibidem, p. 157. 986 Jennifer R. Goodman, art. cit., pp. 420-422. (trad. n.) 266 perspectivă: apărător al femeilor, dar și un misogin temperat, în spiritul tradiției epocii. Încă din secolul al XVI-lea, mai precis în 1513, Gavin Douglas afirma despre părintele literaturii engleze că „el a fost prietenul femeilor” („he (Chaucer) was evir (God wait) all wommanis frend”987). Cu toate acestea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe când cel de copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece evocă autoritatea părinților, bunicilor sau a profesorilor", iar tonul scăzut "creează senzația de relaxare, control pe situație, forță bine temperată", fiind un ton "blând, consolator sau securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o întrebare; * folosirea unei intensități a vocii și a unui ritm al
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și proză în „Steaua”, „Ramuri”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului se suprapune peste cercul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Interior, pref. edit., Cluj-Napoca, 1981; Racz Gyözö, Rațiune și frumos, București, 1984; Experiența externă, Iași, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Un critic cu blazon, LAI, 1995, 27; Ioana Pârvulescu, Grădinile suspendate ale literaturii, RL, 1995, 35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]