45,789 matches
-
ceva lacrimi - căci, unde este vorba despre o oarecare doză de romantism, lacrimile nu pot lipsi din schemă. Cum în privința finalurilor nu ne mai facem de mult nici o iluzie (știm deja că un film care se respectă nu se poate termina decît în modul cel mai fericit cu putință), să aflăm cum au început cele două filme. Referitor la Povestea noastră regizorul Rob Reiner spune că "ne-am gîndit să facem un film despre ce înseamnă să fii căsătorit cu cineva
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
a matriarhatului?), fata sărmană se transformă și ea într-un băiat frumos, cu ochi albaștri, patron de librărie cu profitul pe minus și astfel povestea-i gata. Se văd, se îndrăgostesc, se mai întîmplă una alta pentru a nu se termina filmul într-un sfert de oră, se căsătoresc și trăiesc fericiți pînă la adînci bătrîneți. Ce poate fi mai tonic, mai romantic, mai atrăgător? Mai nimic îți vine să zici dacă... ...Basmele pentru adulți ar beneficia de ceva mai multă
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
a preocupat raportul dintre gîndirea literară și scriitură, construcția romanescă și realismul magic și parabolic, contrar realismului socialist. "Ce aveam de spus" era la fel de important cu "forma și stilul" pe care le-am adoptat. Totul începe în real și se termină în metafizic... Cum vă situați în raport cu scriitorii predecesori exilați? Amănuntele sînt deja cunoscute, dar poate este bine să le repetăm pentru a fi mai bine cunoscute de opinia publică. Exilul românesc a cunoscut mai multe etape. Cei care au plecat
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
trăit, fiecare zi este o "amînare"; am fost obsedat de moarte de la vîrsta de 18 ani. În timpul care mi-a mai rămas aș vrea să trăiesc în continuare "bucuria de a cunoaște", să-l însoțesc pe fiul meu Grégoire, să termin Jurnalul infidel și dacă va fi să se prăbușească lumea să nu privesc dezastrul de la fereastră, ci să ies repede în stradă și să mă las acoperit de ruinele ei fără să mă înspăimînte...
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
BBC din Londra. Nu e de mirare că unii îl consideră pe Cugler un precursor al lui Ionescu, un alt scriitor de origine română." Și mai departe, după episodul din război și cel referitor la pierderea celor două degete: "Odată terminat marele război, el se încadrează în rîndurile literare ale dadaismului și suprarealismului. E curios că un alt scriitor de origine română, Tristan Tzara, a fost fondatorul mișcării Dada. Una dintre povestirile lui Cugler cele mai colorate de humor negru este
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
naștere. Se chinuia profund să-l scrie și tergiversa ca de obicei. Am conștiința vinovată, nota prin septembrie 1969. în loc să mă apuc de articolul promis la N.R.F. mă duc să mă plimb prin Spania! E drept, credeam c-o să-l termin în august, or fișele pe care le-am făcut s-au dovedit inutilizabile și în afara chestiunii. Despre naștere ar trebui scris într-un stil oracular, încercînd să nu explici nimic, să rămîi în clar-obscur, în echivoc, așa cum facem cînd scriem
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
însă acesta e felul în care mi-a fost ea relatată de acea femeie. M-am ocupat de editarea la Plon, unde lucram pe atunci, a ultimei cărți a Marthei Bibescu, un text pe care nu a izbutit să-l termine, dar care poartă un titlu incitant: Nimfa Europa. Volumul avea o dedicație: "Abatelui Munier, canonic la Notre-Dame". Numai că tocmai în această dedicație, a apărut une coquille - o eroare de tipar absolut savuroasă: în loc de chanoine, stătea scris chat noir, desigur
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
inițial Vântul paraclet, adică suflarea pe care au resimțit-o apostolii la Ierusalim, la 50 de zile de la învierea lui Iisus, când Sfântul Spirit, sub chipul limbilor de foc, a pogorât asupra lor. În greacă, paracletos înseamnă mângâietor. După ce am terminat însă romanul, mi-am dat seama că nu mi-a izbutit o carte a suflării Duhului, ci că am făcut doar meteorologie. Dar în reprezentarea oamenilor, întotdeauna, cerul a fost mai degrabă unul meteorologic, nu unul divin. Întreaga pictură confundă
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
anume preluarea opticii civile asupra ei și canalizarea acestei optici către ceremonial și dubitativ." Dan Mănucă este un excelent stilistician. însă, în studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
devreme. Între cei doi "escu" s-a interpus exact o duzină de ani. Dar amîndoi s-au "înregimentat" din fragedă tinerețe în oarba "luptă de clasă". Ceaușescu s-a limitat la absolvirea cursului primar, pe cînd Iliescu a ajuns să termine o facultate din străinătate, respectiv Institutul de Energetică din Moscova (1950-1953). Cu toate că amîndoi erau de profesie... revoluționari. Cîtă vreme a urmat liceul, în București, la "Spiru Haret", băiatul din Oltenița s-a străduit din răsputeri să țină pasul cu colegii
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
cum ajungeau în dreptul fântânii trăgeau la troc și beau apă până credeai că le crapă burta. Dar eu cred că trăgeau de timp că fusese greu urcușul și apoi îi apuca și pișatul. Dar nu pe amândoi deodată, nu. Când termina unul și strângeai de hățuri să dai semnalul de plecare, începea și celălalt. Ce mai, șmecherie. Apropo de șmecherie. Îmi amintesc că odată când nu au ținut cont de țâfna mea și nu au mers prin Ocnele Mari ci prin
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
Philologus: Și iată că, așa cum mi-ai promis, ai executat o frumoasă "roată a țiganului", revenind pe banda lui Möbius, de unde ai plecat, - la baroc. Philomela: Cu această ultimă volută, simt eu, caro mio Messer, că mi s-a cam terminat acel timp al oportunității, tempus speciale sau kao, în care mi-ai permis să stăm de taină, iar Chronos (îmi îngădui să fiu topică!) și-a tors, la rîndu-i, firul pînă la capăt... Noapte bună!" Maria Foarță, Duet/lul
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
pe tîmplarul, și pe dădaca, și pe amorezul, și pe colonelul, și pe tatăl protector, și pe pacifistul, și pe războinicul feroce, și pe negociatorul șiret, și pe învinsul, și pe învingătorul. Ai senzația că filmul s-ar fi putut termina cu o oră bună mai devreme, dacă Mel Gibson n-ar fi apucat să-i promită unui afurisit de englez că o să-l omoare cu mîna lui! Mel Gibson, cel care face acum eforturi înduioșătoare de a-și menține personajul
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
care eu le slujeam, le arătam posibililor lectori, mi le-am înfățișat în primul rînd mie. Locul acesta sacru, toposul acesta sacru, cum îi spuneam eu, a fost unul care ne-a cucerit și nădăjduiesc, dacă ar vrea Dumnezeu, să termin aici viața mea. Dar cine poate ști ce ne e dat.
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
fie motorul acestor versuri. Procedeul se repetă în foarte multe poeme. Finalurile categorice nu sînt maxime căutate așa cum vor să pară, ci pur și simplu înțepeniri ale unei mașini de rimat suprasolicitate. Un poem care începe blagian ("Atîta liniște...") se termină cumva antonpannesc, numai că oricît am căuta miezul munteanului, nuca va suna a gol în urma coliziunii cu un perete mult prea răbdător: Pentru noi îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
și de profesorat, să revină la literatură. Era, nu-și dădea seama, prea tîrziu să reînceapă după trei decenii de absență și inactivitate scriitoricească. Pornește să scrie un roman pe care îl intitulează Călătoria lui Orfeu. Nu izbutește să-l termine. Dar ceea ce a lăsat, memorialul Postul din hol (amintit mai înainte) reconstituie, nu fără umor, perioada cînd, la Universul, a fost șeful de cabinet al lui Stelian Popescu. Dar e măcinat de singurătate și depresii. În- tr-un jurnal, ținut în
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
nu cred nimic din tot ce prezicea Nego. Îl combăteam că nu se va întîmpla nimic; că nu va veni nici un rege; că era o fantasmagorie să crezi într-un asemenea lucru. Aparenta deschidere hrușciovistă îi spuneam că se va termina curînd și că nu te poți aștepta la nimic bun într-un regim în care "cel ce vine la domnie e musai să fie un scelerat!" - vorba clasicului. Negoițescu era un optimist fervent. Eu, dimpotrivă. Nu atît pesimist, cît foarte
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
poate veni decît prin transcenderea vieții, ceea ce în planul creației înseamnă o depășire atît a esteticii realist-mimetice, cît și grotesc-convulsive". La superlativ, Dan Stanca își imaginează cazul unui autor care pornește la scrierea unei cărți în calitate de ateu, spre a o termina în calitate de credincios convins: "Ce mai contează atunci valoarea cărții, cotarea ei la bursa criticii literare, de vreme ce asupra aceluia care a scris-o a coborît minunea transformării demonului în înger?". Întrebare oarecum imprudentă în exaltarea ei. Deoarece, în chip specific, creația
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
e totuși un meloman, un abonat, un "stîlp" al sălilor de concert". Nepreocupat de politica militantă ci doar ca martor, în timpul primului război mondial a rămas în Bucureștiul ocupat, fără a-și face probleme de conștiință din asta. Cum a terminat facultatea la 30 de ani, a devenit funcționar în 1912 (un an de la absolvire). A dorit un post de copist (azi, îndeletnicirea asta se numește secretar-dactilografă) dar nu l-a căpătat, devenind suplinitor în învățămînt, apoi, totuși, copist, ajutor de
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
accident feroviar de răsunet și ne-am dat seama că eram aproape de Brașov, adică, mergeam în sens invers. Am coborât imediat. Era pe înserate. Am intrat în gară, frig, întuneric și pustiu. Paul își continua glumele, în noi nu se terminase buna dispoziție, râdeam ca de ceva năstrușnic. A intrat omul de serviciu, s-a minunat de întâmplarea noastră și ne-a spus că următorul tren este spre ziuă, că pe el îl chemă Văsălie și la el acasă este mare
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
vremurilor democratice". Dupa 200 de pagini și ceva de analiză inteligentă, făcută cu fler de sociolog și profunzime de filozof, a identității feminine la sfîrșit de secol 20, eu una am trăit o reală stupefacție citind rîndurile cu care se termină cartea. Lipovetsky nu este un autor cu viziuni feministe explicite (ceea ce în mod cert va și garanta cota de interes a cărții sale în rîndurile unor categorii de cititori), dar A treia femeie e concepută fără echivoc drept reflecție pe
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
american, chiar dacă le amestecă oarecum dezorientant pe Catherine MacKinnon, Andrea Dworkin, Naomi Woolf, Germaine Greer și Marylin French, între care diferențele sînt mult mai mari și mai semnificative decît asemănările. Pentru Lipovetsky însă, procesul de evoluție a identității feminine se termină destul de rapid: de la subordonarea față de bărbat la independență și auto-determinare. De ce doar aici? De ce nu ar merge mai departe, trecînd de la emancipare la dominație? Dacă s-a putut produce evoluția de la statutul de făptură inferioară, supusă vrerii bărbatului, la acela
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
când poate să fie și ea fericită?" în finalul piesei - surpriză! - personajele piesei se "dezbracă" de rolurile lor, ni se înfățișează ca actori, ceea ce reprezintă un mod ingenios de a se sugera că a avut loc o revoluție. S-a terminat cu fericirea obligatorie! Numai că rezolvarea nu este atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii măștile. Fețele lor sunt tot un fel de măști
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
pădurile, țăranii le taie pe ale statului, nemulțumit că i se răpesc codrii, statul îi taie pe ai proprietarilor. Dezgolite, dealurile, colnicele, măgurile o iau, nemulțumite, la vale. Cei păgubiți cer statului case. Și uite așa, nemulțumirile nu se mai termină!
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
în situație de exterioritate și de străin va permite ajungerea la esențiala acceptare de sine, care caracterizează în mod fundamental ospitalitatea internă. E destul să ne gîndim la parcursul eroului din povestea lui Novalis care la capătul unui lung traseu termină prin a se cunoaște: pe cine a văzut el? Pe el însuși! La sfîrșitul poveștii eroul se întoarce voios acasă și e primit cu îmbrățișări, la părinți acceptabili care îl acceptă pe erou ca subiect. Văd în termenul însuși de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]