1,581 matches
-
savant construite. În locul prehensiunii chibzuite, ce presupune suficient răgaz, actul împlinește o decizie "înșfăcată" doar fugitiv, dar confirmată în justețea sa de trecerea cu bine printr-o lungă serie de urgențe șlefuitoare de instinct. Fiecare întrerupere bruscă și fortuită a tihnei echivalează cu o exigență de esențializare a sinelui, ce îl reduce la strictul necesar și, prin asta, îl ocrotește de neajunsurile hipertrofiei. Liniuța de unire pe care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic doar furtiv și intermitent, gata oricând să ridice tabăra; dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde de tihnă de-abia smulse din focarul incandescent al devenirii. Își doreau ei sincer liniștea de netulburat a unui cămin stabil? În definitiv, cât puteau fi de jinduite deliciile ei, de vreme ce ea strângea ghem omul, nemailăsându-l să scape de sine, tăindu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îndărătul ochelarilor săi negri de piele, ce ecranează adevărurile mai profunde și neliniștitoare ale perspectivei. Socotea că, pentru om ca făptură funciar locuibilă de către demoni, propria-i locuire trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în ansamblul său? se întreba. Ignorarea profunzimii, ecranarea abisului poate da o necesară încredere în lume, după cum poate și stârni neliniști
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
săi negri de piele, ce ecranează adevărurile mai profunde și neliniștitoare ale perspectivei. Socotea că, pentru om ca făptură funciar locuibilă de către demoni, propria-i locuire trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în ansamblul său? se întreba. Ignorarea profunzimii, ecranarea abisului poate da o necesară încredere în lume, după cum poate și stârni neliniști claustrofobe. Deja
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
principiul mușcăturilor din corpul social exterior, cu care se îndeletniceau dezinvolt, ci doar de alegerea prea vanitoasă a prăzii. Își dădeau seama ce amenințare formidabilă plana asupra șatrei din cauza îndrăznelii fără precedent a acelui act, ce atacase nechibzuit de frontal tihna unei familii de vază din Navarra. A da crezare poveștilor fără număr iscate de incident, puștiul ieșise din curtea castelului părintesc c-o sabie de lemn în mână și strigase, venind către ei: "Maurilor! Stați! Sunteți pe pământurile mele!" Evident
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
așternută peste frământul sălbatic al lumii spre a crea o aparență de protecție, cel puțin atât cât sa permită o scurtă răpire regeneratoare a conștiinței pe tărâmul somnului. Regăsi aceeași logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
chiar toiul vulnerabilității: un acasă ideal ne așteaptă și iese în întâmpinare cu sinele nostru cel mai infantil, mai derezonabil, mai râzgâiat, mai retras și mai profund însetat de realizare - cel mai irealizabil, cu alte cuvinte. Cu fiecare cufundare în tihna domestică, ne reînnoim logodna potențială cu dezideratele cele mai aberante și redobândim în același timp energia relansării întru realizarea lor, chiar dacă un asemenea curs e ulterior inhibat efectiv de rațiune. Acasă e polul doritor al necondiționalului, punctul unde datul fiecăruia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
armături conceptuale retentive, un banc închegat și prevăzut cu far avertizor prin simpla numire. Nemărturisită, mizeria s-ar mai amăgi singură cu leacuri băbești împotriva certitudinii că există, și s-ar lăsa, poate, dusă pe picioare vreme mai îndelungată în tihna amăgitoare a neștiinței; odată cu putința vindecării, diagnosticul unor oameni cu greutate îi dăruiește însă și un lest suplimentar de plumb - o ancoră, o temelie, un punct fix în spațiul reprezentării, un temei organizator. Doar numit ca atare insuportabilul se scindează
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
după dezrobirea politică de la jumătatea veacului al XIX-lea, o nouă înrobire - metafizică, de astă dată - față de Același și revenirile lui neobosite; nu suna deloc bine. Poate, dar își zise că reîntoarcerile astea îl înfășoară pe om protector, oferindu-i tihna din căușul lor; doar grație lor reușește el să-și găsească locul lui în lume, să o locuiască. Și totuși... Îl fulgeră ideea că Labirintul construit de Dedal tocmai asta ar fi încercat să corecteze, ca o amplă proteză existențială
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
divin la bestial, trecerea s-a făcut prin alunecarea deschizătoare de spațiu a Labirintului - mediul prin excelență. Din intimitatea cu piatra omul a deprins și disciplina dătătoare de lege dură, și insensibilitatea extremă a cruzimii, și graba-i ucigătoare de tihnă, și tihna excesivă a cadavericului și stagnării. Rămas în bună parte neînțeles chiar și lui Dedal, Labirintul părea să nu fie nimic altceva decât spațiul uman cu-ale sale intrări și ieșiri vraiște. Ceea ce trebuia, sau, poate, nu trebuia demonstrat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bestial, trecerea s-a făcut prin alunecarea deschizătoare de spațiu a Labirintului - mediul prin excelență. Din intimitatea cu piatra omul a deprins și disciplina dătătoare de lege dură, și insensibilitatea extremă a cruzimii, și graba-i ucigătoare de tihnă, și tihna excesivă a cadavericului și stagnării. Rămas în bună parte neînțeles chiar și lui Dedal, Labirintul părea să nu fie nimic altceva decât spațiul uman cu-ale sale intrări și ieșiri vraiște. Ceea ce trebuia, sau, poate, nu trebuia demonstrat. * * * La ora
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
frecându-se tolerant unele de altele, ar eroda diferențele dintre ele până la reînfrățirea generală de protozoare? Nivelul zero al vieții, poziția de stabilitate absolută, fundul fundului, imposibilitatea ultimă a decăderii. Ehei, de n-ar fi fost fulgerele care să tulbure tihna egalitaristă a supei primordiale...! Cum ar suna oare un toast cu cafea sărată pe corabia-fantomă: "beau pentru frăția de protozoare și involuția la sânul marin al vieții"? Ar fi trântit-o numai așa, în glumă, ca să vadă cum mai stă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi așteptat, poate, un nomad de duminică nu-i împingea, totuși, la efuziuni de fraternitate și solidarizări ieșite din comun cu mai autenticii reprezentanți ai genului. Cu toată buna primire a lui Onu, Rică nu reuși să-și găsească tihna printre cei ce-l înconjurau: apropierea dintre ei fusese compromisă, și asta nu din cauza rulotelor cochete în care amfitrionii se mutaseră, a frigiderelor prin care răscoleau cu nonșalanță și a televizoarelor ce-i plonjau rutinier în visare. Nici noua lor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Încrederea În sine și demnitatea), ci vor doar să trăiască În liniște, o viață potolită, fără obligații majore, fără accidente, domoală și - dacă se poate - Îmbelșugată. Ideea modernă a consensului scoate capul cu Îndrăzneală din această filosofie a liniștii, a tihnei, a tăcerii și păcii sociale. Civilizația modernă a bunăstării Îngroapă deci instinctele protestului sub mantia comunității organice, a consensului, În jurul identității și idealului comun Împărtășit de toți, ca bunul cel mai de preț lăsat de Înaintași. Desigur, nu mai contează
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fi stârnit un scandal nemaipomenit". Ehei, odată ce și-a pus conservatorismul gheara pe noi... Dacă dragostea fizică în afara căsătoriei rămâne, astfel, periculoasă, flirtul, în schimb, permite și acum reconcilierea unor lucruri în aparență ireconciliabile: atracția și pudoarea, fiorul aventurii și tihna virtuții, tradiția și modernitatea. Acesta este fără îndoială motivul pentru care toată lumea tineri și mai puțin tineri îl practică mai mult ca oricând. Tot din acest motiv, jocul acesta amoros, atât de ambiguu, de flexibil și de progresiv, oferă acum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lucruri naive, făcute pe grabă, mai mult pentru a avea prilejul de a privi îndelung locuri care mă țineau mereu într-o stare de încântare vecină cu exaltarea. Și în șederile de mai târziu în acest oraș nu am avut tihna unei priviri de critic, mereu, și cred că nu se poate altfel, este ceva ce oferă surprize. Zilele trec, se apropie data plecării, banii erau pe sfârșite și noi, eu și S. Popp, nu ne înduram să părăsim locul. Biletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și după Îmbătr hrană, care am În prim nu o am „Că urmări sublini cu un perete din sticlă, În 2001, 50 de ani, acum, când am ânit și am mai multe nevoi și de și de medicamente, si de tihna după râvnit Încă din anii de liceu. Dar, ul rând am nevoie de locuință, si ! și În decembrie '89, aștept ceva” Ar mai fi ceva de adăugat? Diletantismul, Înfricoșarea torilor mei. Căpitanul „Adrian” a Într-un raport: „Memoria lui Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l determine pe Oedip să revină la Teba de dragul Antigonei care a renunțat la perspectiva măritișului din dorința de a împărtăși
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care, trecut prin experiența vieții, se retrage în tihnă și meditație. Nu există nimic mai bun decât cartea și literatura.” Hovhannes Tumanian 652. „Prefața e fandoseala cărții.” Hacob Paronian 653. „Cărțile scrise, pe vremuri, cu pană de gâscă erau gândite - în mare parte - cu inimă de porumbel.” Eghia Demirgibașian
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
vedem numiți pe Aristotel, Cicero și Platon) și mai ales, teama ca împărtășindu-se din această învățătură, să nu ajungă cumva să trăiască precum profesorii săi, adică întocmai „ca niște demnitari mireni, în mare cinste și slavă și în toată tihna trupească, îmbrăcându-se în haine scumpe, umblând cu cai aleși, de rasă și în trăsuri minunate.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.108. footnote> Episodul este absolut frapant
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iubirea sa covârșitoare”. Ieroschimonahul Macarie, meșterul de la care învăța legatul icoanelor în aramă „îl iubea mult”, la fel toți Părinții, „nacealnicii”, din conducerea acelei lavre. În mijlocul unei iubiri pe care el o numește „covârșitoare”, nou-sositul rasofor resimte o „pace adâncă”, „tihnă și pace”, gândind că un al doilea loc strălucind de atâta curăție sufletească, nu mai poate exista pe pământ și hotărându-se să rămână definitiv acolo. Este o ecuație a heteroimaginii (imaginea celui privitor din afară), căreia i se opune
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
într-un loc unde lucrurile să nu fie atât de ușor de rezolvat ca la Lavra Pecerska, traiul zilei următoare să nu fie asigurat, îndestularea și siguranța vieții de zi cu zi, să nu fie posibile. Privind la acești oameni, „tihna adâncă și pacea”, lăudate cu atâta recunoștință cu doar câteva pagini mai înainte, devin pricină de poticnire în mintea personajului nostru, care, apropiindu-se de vârsta de douăzeci de ani, face brusc diferența între tihnă, ca liniștire în îndestulare, și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
posibile. Privind la acești oameni, „tihna adâncă și pacea”, lăudate cu atâta recunoștință cu doar câteva pagini mai înainte, devin pricină de poticnire în mintea personajului nostru, care, apropiindu-se de vârsta de douăzeci de ani, face brusc diferența între tihnă, ca liniștire în îndestulare, și isihie, ca liniștire în lipsă, și alegând-o pe a doua, se hotărăște să redevină un pelerin, la voia lui Dumnezeu și la răscruce de mari imperii. O FILĂ DE ROMAN POLIȚIST Relatarea trecerii din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Gomara, Tacit, Platon ș.a. Supus multor insistențe, în pofida voinței sale, acceptă pentru o scurtă perioadă funcția de primar al orașului Bordeaux. Pleacă în multe călătorii la Roma, Florența, Veneția, Verona, în Elveția, Germania, Austria. Înțeleptul Montaigne meditează în liniște și tihnă, este un excelent mediator, dă sfaturi celor care i le cer, primește vizite ale unor oameni importanți între care de mai multe ori pe Navarre, devenit regele Henric al IV-lea, este primit la rându-i de regina mamă Caterina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți. Fie ca norocul să te fericească, Cinste și credință, cuget românesc, Multă sănătate, tihnă sufletească, Mișule bădie, asta îți doresc! LA ANIVERSARE Ioan Mercheș Într-o zi cu har Prinsă-n calendar, Și-ntr-un colț de rai, S-a născut ... Mihai Fețișoara lui, Spicul grâului. Ochișorii lui, Mura câmpului ... ... Vremea a trecut, Mișu
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]