1,534 matches
-
1. Principalele neajunsuri pe care le-au semnalat au vizat calitatea, nu întotdeauna corespunzătoare a unor filme și îndeosebi a filmului de actualitate, care, după opinia cine aștilor, rareori abordează problematica majoră a construcției socialiste, numeroși regizori apropiindu- se cu timiditate de acest gen de film, deoarece dificultățile de realizare sunt mari, și ca urmare dau prioritate filmelor „ușoare”, sche matice, fără „probleme”, fără o suficientă eficiență socială, politică și educativă. - În acest context s-a propus creșterea ponderii filmului de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
toate mamiferele superioare de altfel, are tendința naturală de a se comporta conform instinctelor înnăscute. William James (150) descrie 17 instincte ce stau la baza comportamentului uman și anume: imitație, rivalitate, agresivitate, simpatie, vânătoare, frică, acumulare, constructivitate, joacă, curiozitate, sociabilitate, timiditate, secretomanie, curățenie, religie, dragoste și instinctul matern. Descoperirea reflexelor condiționate prin stimuli asociați (Pavlov 127) i-au făcut pe materialiști să nege existența instinctelor, considerând că întreaga evoluție umană este rezultatul formării reflexelor condiționate, reflexe ce ar sta la baza
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un „stil bazat pe limba comună și pe jargon” (Marian Popa), tribulațiile tipice pentru anii ’80 ale unui grup de patru absolvenți de facultate tehnică, repartizați în provincie. Talentul autorului pentru narațiunea de consum este valorificat à rebours în Legea timidității universale (1985), roman în care sunt preluate clișee curente într-o astfel de literatură (intriga polițistă, consecuția plină de suspans a unor evenimente misterioase ori senzaționale) sau aiurea (povestirea în ramă) pentru a le resemnifica ironic prin parodiere. Textul abundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
să renunțe la scris, însă după o pauză de doisprezece ani se relansează cu volumul de teatru Poker și alte două comedii (2003), revenind, cu toată schimbarea de gen literar, la registrul predilect. SCRIERI: Romanță cu stagiari, București, 1982; Legea timidității universale, București, 1985; Un loc pe roată, București, 1986; Un băiat ura o fată, București, 1990; Un ceai cu tipele de sâmbătă, București, 1991; Poker și alte două comedii, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, La Vie en rose, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite” (p. 126). Pe de altă parte, în amplele analize din întreaga lucrare, în jurul acestor noțiuni opozitive angelic-demonic, autoarea înscrie o mulțime de nuanțe, adesea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trimiteri. Este de subliniat, în această privință ideea autoarei de a trata grupul ca pe un adevărat cenaclu (p.52), observațiile despre numele proprii și pseudonime (p. 50-53), notațiile pe marginea tăcerii (p. 33), a limbuției (p. 29) etc. Alteori, timiditatea propriei opinii este depășită (p. 44) și contribuțiile sunt inspirate (se pot cita numeroase exemple, printre care și sentințe precum: „O carte nu este în ultimă instanță decât un strigăt disperat și o nevoie acerbă de supraviețuire” p. 60). Astfel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asculte inima în privința alegerii viitorului soț, oficiază un ritual 167 Ibidem. 168 Ibidem. 169 Ibidem. 170 Ibidem, p. 85. 171 Ibidem, p. 106. 69 particular al logodnei cu Alessandro, mirele iubit, dragostea fizică nu mai cunoaște tabu uri, pudibonderii sau timidități artificiale nici din partea eroilor care o trăiesc, nici din partea naratoarei care o relatează. Argumentația fetei, în fața papei, pentru a motiva alegerea făcută, care părea imposibil de acceptat în epocă, datorită diferențelor sociale ce nu puteau fi ignorate, mai mult, încălcarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gingașe ca ei și mult mai schimbătoare.” 219) și crede cu tărie într un primat al dragostei („Trăiască pururi dragostea și moară câți îi sunt potrivnici!” 220). Neifile, „pe cât de frumoasă, pe atât de aleasă în purtări”221, acceptă cu timiditate juvenilă și pudoare, „plină de gingășie” 222 , să se înscrie în rândul povestitorilor, urmează aceeași linie aristocratică pe care grupul o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât de diferite. Una este pudică și rezervată, chiar dacă numai pentru a impune o imagine a onorabilității, alta excesiv de dinamică și de spontană pe parcursul călătoriei. Stareța nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și rostea discursul și de caracterul cuvântării sale (întinderea brațului corespundea tonului puternic al vocii, iar îndoirea acestuia tonului mai dulce). Însemnătatea gestului în teatru a fost covârșitoare dintotdeauna, deoarece
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
demonstrează rapiditate și precizie în activitatea cognitivă. Vorbirea discontinuă trădează dificultăți de conceptualizare, care pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scăzut (lipsă de dinamism și motivație, oboseală, tristețe), reactivitate emoțională și neurovegetativă puternică (palpitații, tremurături, lipsă de încredere în sine, timiditate, anxietate) și dificultate în luarea deciziilor și în managementul timpului. Ritmul vorbirii (lent, normal, alert) este un parametru paraverbal care poate să influențeze nivelul calitativ al procesului instructiv-educativ. Astfel, după Constantin Cucoș (2000), un profesor cu abilități de comunicare știe
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cu scopul de a fi reținute, de a face analogii, de a medita asupra lor. Mai mult, intonația poate fi considerată drept un indicator al competenței relaționale: dacă intonația plată poate traduce un fond afectiv sărac, inhibiții în comportamentul social, timiditate și incapacitate de exteriorizare a propriilor sentimente, intonația dinamică este specifică profesorului pasionat de cariera didactică, sociabil, expresiv, senzitiv, capabil să-și dezvăluie sentimentele și temerile. Reținem faptul că neutilizarea intonației poate să contribuie la inexpresivitatea vorbirii profesorului și la
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
atingerea unei ținte neplăcute); 5) cu ,,pași uriași" (exprimă râvna, zelul persoanelor extravertite); 6) cu ,,pași mici" (specific persoanelor introvertite când doresc să schimbe direcția, pentru a evita orice pericol); 7) împiedicat (arată conflictul interior al persoanelor, lipsa de siguranță, timiditatea); 8) relaxat (atribuit persoanelor dezinteresate, triste, lipsite de un țel); 9) pe vârfuri (oferă posibilitatea de a te apropia pe furiș sau de a începe să fugi după cineva); 10) legănat (este un mers demonstrativ, al persoanelor care afișează siguranță
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
delăsării etc.). * „Analiza este uneori un mijloc de a te dezgusta În detaliu ceea ce era suportabil În ansamblu.” (Paul Valéry) CÎnd este vorba de analiza propriului fel de a fi este suficient să te gîndești, de exemplu, la faptul că „timiditatea” pe care o ai Îți creează probleme În societate, pentru ca stima de sine să scadă În mod Îngrijorător. * „Insulta doare mai tare ca rana.” (P. Skarga) Amorul propriu al fiecăruia este atît de puternic, Încît nu poți trăi În nedemnitate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că el ar fi autorul acesteia. însă primă dragoste„oficială“ a tânărului rege a fost Maria Mancini, nepoata cardinalului Mazarin. Frumoasă, inteligentă, sensibila și bine educată, Maria Mancini a atras repede atenția regelui. Fascinat de frumusețea fetei, de blândețea și timiditatea acesteia, cei doi petreceau ore în șir unul în compania celuilalt. Lucrarea apocrifă atribuită domnului de Segrais și intitulată Oeuvres diverses de M. Segrais. Première partie qui contient ses mémoires et anecdotes où l'on trouve quantité de particularités remarquables
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare imediată, sistematică, formulări impersonale, tăcere, muțenie, voce slabă, greu de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
creează teatrul: se acționează în mod liber, fără constrângerea copilului; nu ierarhizează, nu compară copiii; creează prilej de lucru în echipă; îi oferă copilului situații de învățare bazate pe joc; creează ocazia de reglare a comportamentului vorbitor (în public), diminuează timiditatea, frânează comportamentele nedorite" (Ciobotaru & Mihailovici, 2002, pp. 8-9). De altfel, utilizarea tehnicilor teatrale s-a dovedit eficientă în activități centrate pe: "rezolvarea unor probleme de relaționare, însușirea unor noi noțiuni, din diverse domenii; optimizarea comunicării didactice; antrenarea în lucru a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
reacționate care răspund unor situații pur psihice, intim legate de conținutul gândirii, asociații mnezice, evocări reprezentative etc.; - sunt motivate, durabile ca durată în timp. Sentimentele cuprind o gamă extrem de variată de stări afective cum ar fi: orgoliul, triumful, gelozia, pudoarea, timiditatea, simpatia, ura, mila, invidia, admirația, respectul. 4) Dispoziția afectivă este rezultanta reacțiilor afective elementare, orientarea acestora, atmosfera interioară și atitudinea individului. Ea reprezintă „tonul afectiv” sau „umoarea” unei persoane într-un anumit moment și se poate manifesta prin următoarele forme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și conștientă. În această grupă se situează următoarele forme de manifestări psihopatologice; a) Manifestările expansive de tip hiperstenic, expansiv-pasionale, așa cum sunt întâlnite în paranoia; b) Manifestările senzitive sunt acele manifestări de tip astenic care traduc o slăbiciune de caracter, vulnerabilitate, timiditate și modestie. În sensul acesta sunt menționate ca exemple: delirul senzitiv de relație, nevroza obsesională. c) Dorințele și realizările artistice, care sunt legate de sublimare, mecanismele de catarsis, realizarea autistă a dorințelor de tipul erotomaniei sau a bovarismului. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive materne și un tată absent ca rol. 25. PSIHOZELE EXOGENE III (Psihozele endocrine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este cea care stabilește starea de echilibru interior și de acord exterior. În condițiile în care comunicarea este dificilă, defectuoasă sau complet întreruptă, apar suferințe psiho-morale. Aceste dificultăți de comunicare sunt realizate de următoarele situații: izolarea individului, stări de inhibiție, timiditate sau frustare, neîncredere, teamă, fobii etc. Ca și în cazul dificultăților de adaptare, dificultățile de comunicare ce se corelează cu acelea menționate anterior, duc la aceleași forme de suferințe psiho-morale. 3) Consecințele unor evenimente negative Evenimente negative, cu efect psihotraumatizant
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
produse de acestea aduce în discuție două probleme: sinceritatea și minciuna (A. Porot). Dincolo de aceste aspecte, trebuie să vedem ce „evenimente” existente în „psihobiografia” acestor indivizi contribuie la adoptarea unor asemenea „atitudini-conduite”. Acestea sunt reprezentate prin următoarele: carențe emoțional-afective, frustrări, timiditate constituțională, dificultăți de adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate, trăsături de personalitate de tip paranoiac, tulburări caracteriale, regresiune afectivă, ca o reacție de „retragere-apărare” în fața unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea bolnavului de a recunoaște persoanele cunoscute după figura acestora. Psihastenie: nevroză caracterizată prin asocierea angoasei cu fobii și obsesii, la care se adaugă inhibiție intelectuală, timiditate, manii mintale (precauție, îndoială, perfecțiune, control, rezervă, ruminație). Psihobiografie: istoria vieții individuale, ca imagine sintetică de factură ontologică, a formării și evoluției personalității bolnavului, insistându-se pe evenimentele psihotraumatizante, stările de criză etc. care au contribuit la formarea tulburărilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grad în ierarhia tendințelor sale”. Tensiunea psihică nu trebuie confundată cu forța sau cu slăbiciunea psihică sau astenia. Scăderea tensiunii psihice este starea de „atonie psihologică”. Ticul: gest scurt, repetat involuntar, fără o necesitate obiectivă, de care individul este conștient. Timiditate: dispoziție emoțională caracterizată prin inhibiția conduitelor sociale și morale în relațiile interpersonale, ducând la dificultăți de adaptare. Tip: constelația de trăsături morfologice, fiziologice și psihologice ale unui individ care-i conferă o anumită configurație psihică (psihotip) și somatică (biotip) și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie Psihogenie Psihopatie Psihoplasticitate Psihotraumatism Psihoză Puerilism mintal Raptus Reacție Refugiu Refuz Retard Sadism Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare Sugestibilitate Suicid Surmenaj Tensiune psihică Ticul Timiditate Tip Torpoare Toxicomanie Travestismul Vagabondaj Vesanie Viol Violență Xenopatii Zoofilie Zoofobie 1 În cazul de față, prin „condițiile vieții trăite” înțelegem totalitatea „evenimentelor vieții cotidiene” care construiesc o anumită configurație de „circumstanțe” sau „situații de viață” care la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]