16,850 matches
-
rigidă, sarmatizantă (?), nepreocupată de nici o îndoială religioasă, pe scurt, o biserică cu totul simplă, puțin vigilentă în plan intelectual, în mare, destul de primitivă". Și noi care credeam că astfel de însușiri ar fi mai nimerite cu biserica ortodoxă românească! În tinerețe, Kolakowski se arăta aproape ostil catolicismului unit cu acel ideal de viață rurală din Pan Tadeusz: "Era o reacție de respingere față de Polonia catolico-sienkiewicziană" adaugă bătrînul filosof, care, în 1982, a abandonat multe din iluziile comuniste, nutrite cu trei decenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
declara tututor că e "neamț" pînă în măduva oaselor; misogin, dar magistru al celebrei Elizabeth Anscombe; un om care detesta violența, dar a fost cu toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster și modest, dar în intimitate semănă
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
Speranța Rădulescu * Pentru că acest "înainte" se situează undeva în tinerețea noastră, când bolile, deziluziile și moartea erau mai departe; * Pentru că așteptările noastre de la începutul anului '90, uriașe dar fără temeiuri, au fost urmate de împliniri slăbănoage și precare; * Pentru că pentru majoritatea oamenilor din jurul nostru câștigul major și indiscutabil al revoluției
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
non-literar. Fiecare din termenii acestor opoziții devine, pe rînd, descrierea în profunzime a celuilalt. Contextul explică și textul și vice-versa, fără însă să fie vorba de o explicație simplist-cauzală. Invocîndu-l pe Ezra Pound, care într-una din scrierile sale de tinerețe se referea la metoda detaliului luminos, prin care un element semnificativ e "recuperat" din materia amorfă care a supraviețuit în arhive, Greenblatt și Gallagher propun o înțelegere a literaturii bazată pe vînătoarea după amănunte și contextul lor. Inevitabil, o asemenea
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
mai puțină șansă decât mine și care este cea mai frumoasă operă a mea" - după cum a lăsat scris maestrul italian; "Hors Saison" (1992) - un "reportaj" imaginar despre un vechi hotel - mărturii despre vieți și oameni, amintiri din copilărie, nostalgii din tinerețe, presimțiri ale morții, "Beresina sau ultimele zile ale Elveției" (1999) - comedia-pamflet cunoscută, toamna trecută, și publicului nostru-. Sufletul, dar și creierul, acestei societăți de producție cinematografică este Marcel Hoehn, născut în 1947 la Zürich, absolvent de Școală comercială, devenit la
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Un pumn de iarbă, Marele necunoscut, Privire clandestină, publicate începând cu 1994), nu ne ascundem surpriza plăcută oferită de lectura unui volum mai recent, Zi de toamnă cu cal. Despre autor nu știm decât că se află la a doua tinerețe (cel puțin în fotografia de pe coperta IV) și că locuiește în Slobozia. Discreția autobiografică se explică în parte prin ipoteza că povestirile, în acest caz, îl recomandă cel mai bine pe scriitor, pe dotatul povestitor Ioan Neșu. Ce nu pregetă
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
o și face". Ceea ce mi se pare curios este că, în ciuda greu dobînditei lui înțelepciuni de azi, Matei Gall (emigrat de mult în Germania) nu pare să se fi detașat în mod radical de modul lui de a simți din tinerețe. Crimele comuniștilor se conturează mai degrabă ca niște monstruozități care au alterat o gîndire curată. Străbat în unele pagini ale sale accente de mîndrie și admirație (netemperată de nici un strop de ironie) cînd descrie fanatismul, pentru mulți dintre noi de-
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
cum sună 'încărcătură de viață.' În narațiunea, în intriga mea, nu e neapărat necesar să se cunoască toată istoria unui erou care a ajuns la o anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ - ar putea căpăta un sens în cele din urmă. Consider că o caracterizare depinde în bună măsură de un anume sentiment al existenței personajului înainte de narațiunea propriuzisă, înainte de istoria imediată - la fel ca în viață
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
se desfășoară în subteranele orașului Praga, acolo unde se strîng reziduurile, unde mișuna șobolanii, în viscerele unei lumi disperate. Românul e construit din simboluri și metafore ale distrugerii și reziduului, contrapotentate de alte metafore, ale purificării și recuperării. Iubita din tinerețe a lui Hanta fusese nevoită să părăsească orașul în urma unei rușini patițe la o petrecere, cînd vesmîntul ei pestrit-sărbătoresc, mînjit de fecale după o excursie la latrina, fusese expus în văzul tututor. Mai tîrziu, însă, spre finalul poveștii, Manca, fata
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
creat din pură generozitate. Omul creează pe seama unor distrugeri. * Găsim la Valéry o formulă eclatanta a recunoașterii elementului irațional în creație: "Conștiința domnește, dar nu guvernează". * Admirația e un sentiment ce ține pasul cu noi doar în copilărie și-n tinerețe. Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu precădere logic). * Păcatul originar al jurnalisticii. Blaga socotește că aceasta a început în Europa, "cînd Luther a aruncat călimara cu cerneală după
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
mai degrabă o solidaritate masculină. Dar nu se gîndește o secundă că ar fi putut trăi el toată tensiunea care îl macină pe Soriano. Scena celor doi, după ce au rătăcit parcă pe nisipul mării o noapte, cînd își deapănă victoriile tinereții, serioasă la limită și presărată cu gag-uri este antologică. Îi prețuiesc enorm (și pentru modestia lor astăzi anacronică, și le admir creațiile de cîte ori îmi oferă ocazia. Personal, nu am văzut-o în ultimii ani (poate în Șantaj
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
în acest sens cu scrierile lui Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura) în care se problematizează pe teme de filozofia istoriei, psihologie experimentală, sociologie, etică etc., în acord cu tipul de literatură - "intensivă" - la care aspira Ion D. Sîrbu încă din tinerețe: cred că literatura secolului nostru trebuie să depășească orizontala intrigii și analizei romantice. Epicul nu mai poate fi justificat prin desfășurarea neprevăzută de întâmplări și oameni. Vreau ca literatura mea, cu riscul de a schematiza, să fure ceva din problemele
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
în Atlantida Memorialista își evocă părinții, făcându-le portrete sobre și expresive (tatăl ei, descendentul unei familii numeroase și prospere din Oltenița, era medic, membru marcant al P.N.Ț., pasionat de arheologie și numismatică, iar mama, o elvețiancă venită în tinerețe în România pentru a da lecții de franceză unor copii de familie bună și stabilită definitiv, în urma căsătoriei, în această țară, avea o personalitate puternică și exercita o influență benefică asupra celor din jur). îi evocă, de asemenea, pe părinții
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
pe care soarele înclinat o arunca în sfîntul lăcaș. O lașitate veche, desigur. Mă uit la frază. Și-mi spun, fără pic de emoție, astăzi, că fraza i-ar fi plăcut, sigur, și lui Bogza; din partea căruia stilul primelor mele tinereți învățase cîte ceva. Deși, invers. El spunea, de pildă, "fii scurt, ca și cum totul s-ar petrece pe loc!" Pe cînd eu amînam mult timp predicatul, pînă ce cititorului i-ar fi crescut la maximum curiozitatea... Totuși, prietenii mei, cîți mai
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
între proza lui M. Eliade și a autorului Căderii în lume. Manolescu a relatat acest lucru într-un editorial al revistei, care m-a surprins. Și cred că observația nu se referea la o coincidență. Anume că Mircea Eliade, în tinerețea lui de legionar, ca a atîtor intelectuali români de dreapta, străbătuse pe jos drumul de la Ploiești la București, drept pedeapsă. Tot astfel cum mărșăluise pe jos și eroul romanului meu, Vătășescu, student legionar și el, din nordul Moldovei pînă la
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
surprins, ca să nu zic revoltat, dacă cineva mă întreba ce se întîmpla cu mine pe cînd "eram tînăr". Mă simțeam identic cu cel ce am fost cu două-trei decenii în urmă. Acum mă întreb dacă am avut cu adevărat o tinerețe sau am trecut direct de la o copilărie neverosimil prelungită la actuala-mi maturitate melancolică, sleită, stupefiată. Vîrstă ultimă. * Melodia superbă de care se umple deseori poezia și gîndirea în stadiul lor de oboseală, de epuizare... Nodulozitățile autenticității lor nu se
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Constantin Ressu, fiul cel mai mare al lui Alexis și tatăl lui Camil, boem cu aspirații artistice în tinerețe - o vreme bate ținuturile Moldovei cu trupe de actori ambulanți, jucînd el însuși pentru a se întreține -, face studii juridice la Bruxelles, se învîrte în cercul lui Eminescu la sărbătorirea lui Ștefan cel Mare de la Putna 2 și evadează în
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
căpătuială, domn' doctor, și, mă credeți, nu mă credeți, cu o mare putere de orientare în politica externă.... * 28 febr. 1979. Cei patru eroi, băieți de mahala, ajunși, care se întîlnesc din cînd în cînd, ca mafioții, și își rememorează tinerețile, și cum puseseră ei la cale organizația lor mafiotă de într-ajutorare, ori de pedepsire, dacă era cazul, exact ca-n filmele italiene siciliene. De reținut că dacă vreunul din ei sau vreun cunoscut trăda, i se trimitea un coș
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
trecuse prin minte că al doilea imperiu se baza și pe frâiele masonice acaparate treptat de acest Napoleon, ce se dovedea a fi mai profund periculos, mai ascuns combinator, mai calculat, mai acaparator și decât abilul aventurier care fusese în tinerețe și decât lipsitul de scrupule autocrat care ajunsese după 1848. Se uită altfel la Brătianu, îi mângâie fără jenă fruntea aceea lățită între niște tâmple mari, depărtate, pe care numai restul pletelor tunse revoluționar le acopereau într-o sugestie de
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
vînătorului. Multe se pot închipui doar privind scrisorile, darămite citindu-le. Mi-am reamintit, fie și frunzărindu-le, o groază de întîmplări, de figuri, unele de acum trei sau patru decenii. Și m-a surprins un lucru. în prima mea tinerețe, abia intrat în lumea literară, nu primeam cine știe cîte scrisori, deși nu locuiam în București; ceva mai tîrziu, numărul scrisorilor crește pe măsura înmulțirii contactelor mele personale și a brumei de celebritate de care mă bucuram; numărul scade din
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
sensul cel bun, neostentativ. Filele de jurnal ale lui Leca Morariu citite în acest număr consemnează zile din 1917-18, cu condeiul unui jurnalist talentat, care imprimă paginilor toată savoarea scenelor trăite, detalii din viața mondenă a Bucureștiului acelor ani, frenezia tinereții lacome deopotrivă de lecturi și delectări artistice, cît și de plăceri, să le zicem, mai lumești (unele pasaje sînt cifrate). Interesul acestor notații e sporit de faptul că prietenii cu care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
ce-și dorește. Părăsind Polonia, actrița speră să-și abandoneze propria sa identitate, iar evadînd din sine ea încearcă să-și trișeze destinul, să fugă de bătrînețe, de degradarea fizică și intelectuală, de moarte. America este pentru ea simbolul eternei tinereți. Nu un spațiu real, cît o himeră consolatoare. Dar romanul nu este o utopie a vieții fără moarte și tinereții fără bătrînețe. Odată sosită peste ocean, Maryna își redescoperă fragilitățile și vulnerabilitățile care nu rămîn în Europa, ci o urmează
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
-și trișeze destinul, să fugă de bătrînețe, de degradarea fizică și intelectuală, de moarte. America este pentru ea simbolul eternei tinereți. Nu un spațiu real, cît o himeră consolatoare. Dar romanul nu este o utopie a vieții fără moarte și tinereții fără bătrînețe. Odată sosită peste ocean, Maryna își redescoperă fragilitățile și vulnerabilitățile care nu rămîn în Europa, ci o urmează ca și prietenii, soțul, fiul. Ele chiar sînt prietenii, Bogdan, toți cei dragi. Tragismul personajului provine din revelația pe care
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
Ea este integral o conștiință, spunând adevăruri importante despre care știe că nu li se va da importanță. Un entuziasm contrazis planează, ca o pasăre rănită, în fiecare poem. Ana Blandiana descoperă acum, la maturitate, persoana întâi singular (după ce în tinerețe își dizolvase, fericită, ființa în persoana întâi plural). Ea se înțelege pe sine ca pe o lumină care se stinge: " Se făcuse în mine lumină/ Atât de puternică,/ încât mă vedeam de departe/ și eu însămi vedeam/ La lumina mea
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Poate nu întîmplător cei doi părinți au condus o farmacie, aflată la parterul casei în care au locuit. Și totuși tînăra de la etaj a dus o viață mai puțin sterilizată, a avut diverse aventuri, a locuit singură, a scris în tinerețe o carte, s-a măritat cam fără pasiune. Modelul părinților n-a funcționat și cu produsul acelei căsnicii pasionale. Pe cît de neverosimil s-au iubit ei, pe atît de neverosimil se suportă Florence și Vincent. Totul se prăbușește fără
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]