5,710 matches
-
indicator spun foarte puțin despre conținutul și natura s.b. De exemplu, este important de știut care este gradul de acoperire al beneficiilor sociale, cine este publicul-țintă sau care este modalitatea de alocare a lor. Aceste criterii stau la baza tipologiilor multipolare care au fost elaborate pentru a descrie s.b. începând cu a doua jumătate a anilor ’70. În studiul de față ne oprim asupra uneia dintre cele mai citate și dezbătute tipologii asupra s.b.cea realizată de autorul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a lor. Aceste criterii stau la baza tipologiilor multipolare care au fost elaborate pentru a descrie s.b. începând cu a doua jumătate a anilor ’70. În studiul de față ne oprim asupra uneia dintre cele mai citate și dezbătute tipologii asupra s.b.cea realizată de autorul suedez Gosta Esping-Andersen, la începutul anilor ’90. În lucrarea The Three Worlds of Welfare Capitalism, Esping-Andersen grupează s.b. în funcție de trei criterii: •.gradul de decomodificare în furnizarea serviciilor sociale (analizat prin măsura în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sociale. Spre deosebire de țările social-democrate, modelul corporatist implică o angajare mai redusă a femeilor pe piața muncii, acestea fiind încurajate, în virtutea tradiției, să rămână în cadrul gospodăriei (Esping-Andersen, 1990). Deși a marcat literatura asupra s.b. din ultimul deceniu al secolului trecut, tipologia propusă de Esping-Andersen a stârnit numeroase critici legate, în special, de metodologia utilizată. O primă critică este legată de faptul că tipologia sa nu acoperă statele sudice ale Europei: Grecia, Spania, Portugalia. Maurizio Ferrera grupează aceste state într-un model
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
rămână în cadrul gospodăriei (Esping-Andersen, 1990). Deși a marcat literatura asupra s.b. din ultimul deceniu al secolului trecut, tipologia propusă de Esping-Andersen a stârnit numeroase critici legate, în special, de metodologia utilizată. O primă critică este legată de faptul că tipologia sa nu acoperă statele sudice ale Europei: Grecia, Spania, Portugalia. Maurizio Ferrera grupează aceste state într-un model nou, caracterizat, în principal, printr-o precaritate a dezvoltării sistemelor de securitate socială (Ferrera, 1996). Metodologia folosită de Esping-Andersen este chestionată și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Securitatea socială este oferită aici nu prin programele specifice țărilor europene, ci prin piață. S.b. este unul bazat pe câștiguri salariale, având o funcție importantă pentru protecția angajaților și a veniturilor acestora (Castles, 1993). Fundamentate pe construirea de ideal-tipuri, tipologiile s.b. prezintă avantajul acoperirii unei largi diversități de manifestări, dar au, în același timp, dezavantajul îndepărtării de particularitățile și de formele hibride pe care s.b. le manifestă în realitate. Statul bunăstării și globalizarea Alături de colapsul alternativei socialiste și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
celor „subdezvoltate” dețin, spre deosebire de cele din urmă, o infrastructură modernă și o structură a activității economice, în care sectorul primar tinde să fie depășit ca pondere de cel secundar și terțiar, cumulate. Indicatori ai subdezvoltării Odată cu rafinarea conceptului de s., tipologia țărilor subdezvoltate devine mai nuanțată, într-o perspectivă multidisciplinară a abordării fenomenului s. Yves Lacoste, citat de Hossein Malek (Malek, 1992, p. 214) face, în cartea sa, Țările subdezvoltate, o sinteză a simptomelor subdezvoltării, realizând o convergență a pespectivei economice
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în Caucazul de Nord și Orientul Îndepărtat, politica externă a Federației Ruse în spațiul ex-sovietic, evoluția parteneriatelor strategice Rusia-SUA, Rusia-UE, Rusia-China. Simona Soare a absolvit Științe politice la SNSPA. Domenii de interes: paradigmele clasice ale relațiilor internaționale și cauzele și tipologia conflictelor internaționale. Olivia Toderean a absolvit Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și masteratul de Government, specializarea „Relații internaționale”, la Universitatea din Manchester. Din 2001, este doctorandă la SNSPA. În perioada 1999-2004, a fost cadru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
această calitate altor entități. Așadar alături de statul-națiune, în lumea contemporană își mai fac simțită influența și alți actori: organizațiile internaționale - (inter)guvernamentale și neguvernamentale - și corporațiile transnaționale sunt primele entități care ies în evidență, pe baza definiției prezentate anterior. Această tipologie conturează peisajul „politicii globale” instituționalizate, însă ea nu acoperă întregul spectru al raporturilor internaționale contemporane. Perspectiva trebuie completată prin analiza actorilor „nelegitimi”, precum mișcările teroriste transnaționale (a căror relevanță este evidentă, în lumea contemporană) și alte grupuri transnaționale ale crimei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu drept de veto, ai Consiliului de Securitate. O tendință manifestă, în ultimele decenii, este aceea de a crea adunări parlamentare transnaționale, care să introducă o componentă democratică în funcționarea OIG. Există multiple criterii pe baza cărora se pot enunța tipologii ale OIG, însă ele trebuie tratate întotdeauna cu precauție. Astfel, criteriul sferei geografice conduce la distincția între OIG globale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite (ONU) și organizațiile componente ale sistemului ONU, și OIG regionale, precum Consiliul Europei sau Organizația
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu precauție. Astfel, criteriul sferei geografice conduce la distincția între OIG globale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite (ONU) și organizațiile componente ale sistemului ONU, și OIG regionale, precum Consiliul Europei sau Organizația Unității Africane (OUA). În primul rând, această tipologie nu surprinde caracteristicile unei OIG precum Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries - OPEC) și nici ale organizațiilor întemeiate pe adeziunea la un set de valori, cum ar fi Organizația Conferinței Islamice sau defunctul Consiliu pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Uniunii Sovietice. De asemenea, caracterul „regional” este discutabil în cazul unor alianțe militare (care iau forma unei OIG) în care puteri extraregionale se implică în problematica de securitate a unei regiuni definite geografic. Un alt criteriu frecvent utilizat în elaborarea tipologiilor se referă la scopurile organizațiilor - unele au scopuri cu caracter general, altele își asumă scopuri funcționale specifice (Goldstein, Pevehouse, 2004, p. 254). ONU este organizația cu caracter global care ilustrează cel mai bine prima categorie și a cărei activitate este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
caracterizează acest model este densitatea interacțiunilor, mai ales datorită angrenării în activități transnaționale a actorilor nestatali din interiorul diverselor societăți. Creșterea densității raporturilor este favorizată de dezvoltarea rapidă a tehnologiei, care facilitează comunicarea la nivel global. Thomas Risse propune o tipologie a actorilor transnaționali bazată pe două criterii: structura internă și motivațiile diverselor tipuri de actori. Primul criteriu ne ajută să distingem între organizații formale (de la CTN la OING) și rețele, iar al doilea, între actorii cu motivații instrumentale și cei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
liberalism (Hollis, Smith, 1990, p. 10). Desigur, ambele părți ale acestei diviziuni cunosc numeroase transformări de-a lungul timpului, transformări datorate nu doar unei constante dezbateri inter-paradigmatice, dar și consistentelor dezbateri intra-paradigmatice. Într-o încercare de a construi o tipologie a evoluției abordării liberale în relațiile internaționale, Jackson și Sørensen, de exemplu, identifică existența mai multor etape: ei consideră prima fază a disciplinei academice ca fiind marcată de „idealism” (sau „liberalism utopic”), care domină gândirea teoretică și practica politică în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
practica politică în perioada anilor ’20 și începutul anilor ’30, și ale cărei documente programatice reprezentative ar fi cele semnate de teoreticieni precum Alfred Zimmern, Norman Angell sau Leonard Woolf sau de politicieni precum Woodrow Wilson. A doua fază a tipologiei temperamentului liberal în relațiile internaționale este constituită dintr-un complex teoretic (dezvoltat între anii ’50 și anii ’70) cuprinzând scrieri ale lui Karl Deutsch, David Mitrany - asociat teoriei funcționaliste a integrării -, Ernst Haas (asociat teoriei neo-funcționaliste și culminând cu teoria
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
asumat noi teme de cercetare, a intrat în dialog cu tot mai mulți competitori. Astfel că, deși Waltz continuă să fie recunoscut ca fondator, neorealismul a evoluat și prin reacțiile și criticile la adresa viziunii sale. Nu se poate elabora o tipologie statică a programului de cercetare neorealist, pentru că el a rămas expus evoluțiilor teoretice din științele sociale, interferențelor cu alte arii disciplinare și, nu în ultimul rând, imperativelor de politică publică ale zilei. Kenneth Waltz și teoria structurală a politicii internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
programul de cercetare neorealist, iar diferențele evidente de abordare sugerează amploarea dezbaterilor din interiorul acestuia. Termenul „neorealism”, deși invariabil legat de numele lui Waltz, a ajuns să includă un număr imens de cercetări - astfel că, inevitabil, apar contradicții între diverse tipologii. Un motiv evident al acestui fenomen este întărirea identităților subdisciplinare, spre exemplu studiile de securitate sau economia politică internațională. Pentru o mai bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
derivată din acțiunea și intenționalitatea individuală, deși ea nu o reflectă în mod necesar pe cea din urmă. Prin contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului ca perpetuându-se de la sine (Ibidem, p. 367). Aceste criterii se pot aplica unei tipologii care vizează explicit și integral ansamblul de teoretizări realiste. Ea distinge între realismul clasic, realismul structural (exemplificat prin contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer și, în secolul al XVIII-lea, ale lui Rousseau) și două reacții contemporane față de realismul structural: realismul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internațional (dilema securității, problema câștigurilor relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru a completa sau combate realismul structural waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate „neorealismului”. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lor (Holsti, Hopmann și Sullivan, apud Walt, 1987, p. 1). Problema analizei alianțelor este una complexă, deoarece însuși subiectul acestei analize este foarte complex în natura sa. Ceea ce vom accentua însă în mod deosebit în ceea ce urmează este definirea alianțelor, tipologia lor, perspectivele teoretice principale asupra alianțelor în relațiile internaționale etc. În ceea ce privește definirea alianțelor, aceasta se află încă în centrul unei dispute între autorii din relațiile internaționale. Pe de o parte, Arnold Wolfers definește alianța ca fiind promisiunea unei asistențe militare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unei amenințări comune etc. Spre deosebire de Schweller însă, Snyder este mai degrabă interesat de procesul de formare și menținere efectivă a alianțelor, în care negocierea și diplomația joacă un rol central. Mai mult decât atât, acesta pune un accent deosebit pe tipologia alianțelor, care este extrem de complexă. Printre criteriile de clasificare a alianțelor se numără: Caracterul formal vs. caracterul informal - din acest punct de vedere, Snyder consideră că, există o dihotomie între alianțe cu caracter formal și alte forme de aliniere tacită
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În lucrarea sa omul, statul și războiul, el identifică trei seturi de explicații posibile care corespund în același timp celor trei imagini divergente. Prima imagine se concentrează pe individ ca principala cauză a conflictelor internaționale; a doua se preocupă de tipologia statelor și predispunerea unor regimuri de a recurge la soluții violente în relațiile interstatale; iar a treia imagine descoperă principala cauză a războaielor în natura sistemului internațional modern (vezi Waltz, 2001, pp. 24-227). Preluând cele trei imagini ale lui Waltz
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de referință raportarea statelor la principiile westfalice și, cel mai important în ierarhia acestora, la suveranitate ca element central. Astfel, Robert Cooper vorbește despre un sistem internațional divizat în state premoderne, moderne și postmoderne (Cooper, 2002, p. 12). În aceeași tipologie se încadrează și clasificarea lui Tanaka Akihiko, pentru care sistemul internațional este compus din sfera „haotică” (premodernă), modernă și cea neo-medievală (Akihiko, 2002, pp. 154-158). Păstrând această logică, vom diviza sistemul în sfera westfalică, dominată de state moderne, și periferia
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi gestionate la nivel național; și iii. gestionarea incertitudinilor aparente, separarea spațiilor gestionabile, reacții prin stabilirea de soluții individuale, identificarea restricțiilor, eforturile necesare gestionării, ordonarea în timp a acțiunilor, monitorizarea acestora, atenție acordată abordării anticipative, controlul situațiilor. 2.3.1. Tipologia reacțiilor Din multitudinea de reacții ale statelor-națiune și organizațiilor internaționale la procesul globalizării economiei se pot desprinde o serie de regularități, care au fost organizate într-o tipologie. Reacții de asimilare a efectelor globalizării și de integrare a economiei globalizate
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]