1,745 matches
-
și culori.“ (Oameni buni) „Și-astfel mă preschimb și eu / Într-un arc de curcubeu / Și-mi desfac, sub cer, aripa, / Să preschimb, în veacuri, clipa.“ (Feerie) „Când stelele din drum se ntorc / S-asculte-n miriști pitpalacul, / Când greieri cântece își torc / Și-n nuferi albi se mbracă lacul“ (Vara) etc. Contaminat parcă de stilul poetului, autorul prefeței, Tudor Opriș, folosește și el cuvinte bombastic-elogioase, afirmând că versurile lui „Nicușor“ îl vor fixa pe acesta „în nisipul mișcător al viitoarelor generații care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă a farurilor mătura norișori de insecte. Karl i-a pus o mână
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plural, ceea ce refuza el să facă. S-ar fi putut bănui că în spatele lui se aflau destui insuburdonați imaginari încât să fromeze, dacă nu o armată, măcar un batalion, pregătiți în orice clipă să alcătuiască acea propoziție scurtă. Cinci cuvinte toarse unul într-altul deveneau unul singur: Noinufacemașaceva. Nici după ce era luat la întrebări nu devenea mai explicit, rămânea la acel „așa ceva“ nedefinit și refuza să identifice cu claritate acel obiect pe care nu voia să-l ia în mână, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și spun: -Sunt noua învățătoare... vorbele îmi ies gâjâit și îmi vine să plâng de ciudă... o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul lumii. Strig Timpului, să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de neîmpliniri. Așa se mărită, uneori, o învățătoare de la țară. Bineînțeles, dacă vrea să se mărite. Scutur de praf toate amintirile astea, care acum mă fac să zâmbesc detașată, pentru că altele mult mai reci mă apasă. Și cer timpului să toarcă... Cine ești tu, Domnișoară? Se revarsă cerul prin fereastra larg deschisă...Ploi de lumină îmi inundă sufletul pustiit. Lângă sufletul meu stau rezemate sufletele acestea imaculate de copii, în care parcă și-a găsit adăpost liniștea și pacea.Simt inimile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ar fi spus ăia că l-au căutat și nu e, dom’le, e adult, e vaccinat și asta e, dacă, Doamne ferește, apare un cadavru pe undeva și cores pund semnalmentele, mă rog... și asta e, nu? Dacă se în toarce, bine, dacă nu, asta e. Dar așa trebuie făcute lucrurile. Realist. Și pe urmă a fost chestia asta cu mailul. Dubioasă, de acord, dar tot e un semn că e bine. Dacă e el. Deși s-ar putea să nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
însă mâncă așezat, cu grijă să nu lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
5 Ivan pe mări. Dominique în impas financiar. Alioșa/Ale xandre pe bicicletă. Cadrul 6 Eu. Eu, care nu mă mai întâmplu. Press Esc E atipic pentru ea. Puțin greoi. Extravagant. Deloc funky. — Ce piatră e asta? — Turmalină. Vocea care toarce, dincolo de ceașca de cafea. Știi că azi facem trei luni de când suntem împreună? — Suntem împreună? Zâmbește, dar tot mă deranjează. Ironiile ei, aerul ăsta de totală detașare, de non apartenență. Felul ei de a fi. Impon derabil. Refuzul de a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej și în cap, cu mult înainte ca veninul ei să se reverse asupra lui Abd al Aziz, fiul lui Musa, viitorul guver nator din Al Isbili... După cum îți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cântec, o poveste, asemenea unui dangăt de clopot ce vine din vremea de dincolo de vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip de floare și alte minunății, dă strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și dreptatea căreia i se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce-l ducea spre casă, când avocatul întoarse capul, văzu un fir subțire de fum, ca tors din furca unui caier de lână și care se înălța din fața cortului de unde plecase doar cu câteva clipe în urmă. Cu siguranță, gândi el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor păsări ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând dincolo de granițele acestei încăperi gânduri și întrebări către cei din șatra lui care, desigur, în acest timp se aflau în preajma unui foc ispititor ce-și torcea istorisirile seară de seară, povești pe care numai ei, țiganii, oameni liberi ca păsările cerului, le înțelegeau. Ina bătu la ușa camerei lui Vișinel și, văzând că nu se culcase, îl sfătui că trebuie să se îmbrace cu această pijama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Unii îi spuseseră că trecuseră pe-acolo, alții nu le văzuseră, dar cu toată alergătura lui, nu le găsi. Singura soluție era să meargă în locul știut unde ridicau țiganii corturile, loc lesne de găsit după fuioarele de fum ce se torceau spre cerul ca sineala. Ajuns în șatră, o găsi pe Voica. Cum îl văzu, aceasta îi veni în cale într-o goană, dar se opri la câțiva pași de el ca să-l privească mai bine. Voia să vadă dacă este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tradițiile etniei rrome. Mireasa fusese găsită pură spre cinstea șatrei și a părințiilor ei. Urmară dansuri dezlănțuite, cântece vesele, jocuri exuberante, după care întreg alaiul porni în cântece și dans către masa așezată în poiană, pe iarbă, unde, printre sălcii, torcea ca un motan leneș un pârâiaș, întregind decorul natural. Cântecele, dansurile, felicitările către miri și părinți, de către grupuri constituite din tineri și vârstnici, se ținură ca un lanț ce părea a nu se mai sfârși. Bulibașa, printr-o ridicare de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am rămas lîngă balustradă pînă cînd puntea s-a golit și am făcut imediat cale întoarsă. Mi-am lăsat capul pe spate și am adulmecat din nou. Sub mine simțeam puntea mișcîndu-se în sus și în jos; în spatele meu, motorul torcea, coșul împrăștia nori albi. Mă simțeam acasă. Orașul devenea treptat al meu, iar eu deveneam parte a lui. Dacă mai era ceva pe lîngă pura fericire care m-a purtat prin oraș în acele seri, trebuie să fi fost incertitudinea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vrea să le ții minte toată viața. Se intitulează: SĂ-ȚI ADUCI AMINTE... (REMEMBERĂ Să-ți aduci aminte că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei spune că ai fost abil Ne-ndurata vreme peste tine toarce. Sufletul și mintea nu îmbătrânesc, Doar în ochi privirea parcă te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de jugulară! Prin colți m-ai înveninat, Fără urme m-ai zgâriat Cu 5 linii verticale...în piept. Dar nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine, Leoaică tânără, iubire? Ea tot toarce liniștită Și pentru plăcerea sa Jonglează puțin cu inima mea, Doar ghem de ață, jucărie Între ghearele ei feline.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la mijloc. — Eu merg la Expoziție. Domnul cu merele roșii îi arătă biletul cu Expoziție tinerei de lângă el. Ea nu întoarse capul. În ochii ei pătrunse tot întunericul de afară și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pomenești că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la fermoar și iată, apare statul, continuă ea. Tragi fermoarul și statul se retrage cuminte la locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat din gura sa, aproape fără voia ei, făcând-o să chicotească după fiecare silabă rostită. Un râs cristalin Însoțea fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din șopron s-a auzit behăitul de rău augur al căpriței Eva, Înălțată și ea de Mașa la rang de Învățătoare. Probabil că Eva Îi ducea dorul lui Adam, care, izgonit din casă, obișnuia În lungi nopți de iarnă să toarcă, dormitând În iasla ei. Noul catalog al Mașei era plin de cifre. Dacă găinile erau notate În funcție de mărimea ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei. Morți cu toții împreună. Dar până în clipa aceea, Cora are un rezervor plin cu benzină. Are o pungă de cocaină plină din camera probelor, care s-o țină trează. O pungă cu senviciuri. Câteva sticle de apă și o pisică torcând în somn. Are doar câteva ore de autostradă până în Canada. Dar, mai mult decât orice altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceață: - Enigel, Enigel,Ți-am adus dulceață, iacă. Uite fragi, ție dragi, Ia-i și toarnă-i în puiacă. - Rigă spân, de la sân, Mulțumesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]