3,898 matches
-
la o fereastră, ca să evite eventualele comentarii neconvenabile la adresa... științei lui. Noica Dan dădu din cap disprețuitor și spuse: ― De la un asemenea specimen credeți voi că vom primi explicații la Curtea de Argeș? Amară amăgire, fraților... Și noi care credeam că-i tobă de carte! E și firesc! Doar Marinescu n-a fost elevul lui Atila! Am sosit la Curtea de Argeș pe-nserat, și-n scurtă vreme s-a făcut întuneric de-a binelea. Ne-am repartizat astfel pentru cazare: vreo douăzeci de elevi de la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de lemn, de pe muntele Iga. Părăsea ultimul popas printre prieteni, Într-o lume pe care o cunoștea. Pornea spre necunoscut, spre amintire și spre primejdie. Abia trecut de poartă, simți aerul curat al dimineții care se apropia. Și, deodată, auzi tobele care Începuseră să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poartă, simți aerul curat al dimineții care se apropia. Și, deodată, auzi tobele care Începuseră să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea unei Înalte solii sau la primirea unei echipe de luptători care se Întorcea victorioasă din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
solii sau la primirea unei echipe de luptători care se Întorcea victorioasă din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văile, ca și cum o cascadă s-ar fi prăbușit pe neașteptate asupra unor locuri pustii. Achingii apărură pe creastă și se năpustiră asupra liniei de Apărători care nu avu nici o reacție. În spatele achingiilor, regimentele de ieniceri porniră la atac, În sunetul tobelor. Erau luptători exersați, care nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără seamăn. Era o confruntare stupidă, la care nici unul dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru nimic. Dar o luptă care trebuia câștigată, cu orice preț. Mihaloglu dădu ordinele de atac. Ienicerii Își reîncepură marșul hotărât, În ritmul tobelor. Era singura strategie posibilă, În lipsa unei forțe de cavalerie. Lupta corp la corp, În formații strânse. Ienicerii erau pedestrași imbatabili. Fiecare pas al lor era imposibil de recuperat pentru inamic. Valea trebuia cucerită greu, cu sânge, cu sute de morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altceva În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieniceri intrară În lupta defensivă, de apărare a poziției, așteptând Încă ajutorul unor trupe de Învăluire care nu aveau să mai ajungă niciodată. Alte două mii intrară În dispozitiv de luptă pe marginile poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind imperceptibil intensitatea instrumentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aflau la adăpostul pădurii, așteptând ordinele. Departe, pe șleahul Tecucilor, se vedea deja avangarda turcească avansând cu prudență. Păreau a fi peste cincizeci de mii de achingii și spahii. În urma lor soseau primele regimente de ieniceri, Înaintând rar, În ritmul tobelor. Din câte spuneau iscoadele, armata sultanului se Întindea de la Dunăre (unde abia acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o privire scurtei scrisori, iar Alexandru, aflat În dreapta domnitorului, observă că mâna Îi tremură ușor. Ștefănești pe Prut. Spătarul Mihail ucis În luptă. O treime din cavalerie pierdută. Bătălia continuă. Dumnezeu să ne ajute. Oană. De pe malul Siretului se auziră tobele. Marșul ienicerilor spre Suceava continua. 3 iulie 1476, ora 17.30 Ștefănești pe Prut Erina Înțelese că, În acele momente, nu mai putea fi „ privirea lui Cosmin Oană”. Bătălia era aproape pierdută. Moartea spătarului Mihail, În mijlocul aripii stângi a tătarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau în cerc în jurul dansatorilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe dealuri. Ochii au o tentă verde. Are pomeții înalți, proeminenți, iar pielea fină de deasupra lor, întinsă ca membrana unei tobe foarte scumpe, nu e nici măcar arămie sau de culoarea grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pran în regăsirea de sine, toate orele în care s-a simțit bine în timpul călătoriei, bându-și ceaiul, sunt de domeniul trecutului. Pran le-a mai văzut pe acele hijra. Sunt femei-bărbat, făpturi înfiorătoare, care dansează pe lângă nunți, bătând în tobe, bătându-și joc de invitați, intrând și ieșind tot timpul. Apar ca prin minune și când se naște un copil, vin să-i facă profeții, cu clovneriile lor obscene și cântece destrăbălate, parodice. Pentru a le îndepărta, trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe își ia zborul peste apă și parcă tot iadul se deschide când cele douăzeci și cinci de puști încep să le doboare. Fără să vrea, Pran se trântește cât e de lung pe fundul bărcii, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii dintre muzicieni au folosit prilejul pentru a mai adăuga propriile contribuții, mici triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
publice. Fii gata să ucizi și să mori. Apoi, la scurt timp, au apărut mici semne prevestitoare de rău. O procesiune hindu, la care s-au alăturat și musulmanii. Strigătele de Mahatma Gandhi ki-jai. Dansuri de stradă și ritmuri de tobă. Inamici religioși bând din aceeași cupă. Sahibi au început să-și numere puștile, spunându-și că nu mai e vreme pentru vorbărie goală. Nici ei nu mai erau așa de mulți. Trupele lor fuseseră decimate de gripă. Atât de puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Bobby. Nu dau impresia că se distrează sau sunt în căutare de plăceri. Acești oameni sunt pregătiți pentru ceva, așteaptă. La aproape o oră după apusul soarelui, începe un marș cam dezorganizat, protestatari cu ghirlande împungând aerul în zgomotul tobelor și al trompetelor tânguitoare. Lasă în urmă un val fără astâmpăr de bărbați și băieți, dornici de acțiune, de vreun lucru asupra căruia să se concentreze, ceva care să aducă greva la punctul culminant. Pe stradă este aprins un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și cizme de zăpadă, bețe de totem și astrolabii, o măciucă maură de război și o tobă de șaman siberian. Pentru a permite o comparație, toate aceste lucruri sunt aranjate împreună cu altele de același fel, ochiul ridicându-se deasupra lumii pe care o scrutează, capabil să vadă undele de influență, legăturile de familie, rutele comerciale și liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un scump. Un portar cu uniformă îi salută la intrare. Localul este foarte strâmt, sunt doar o duzină de mese, iar barul se află într-o parte a încăperii. În centru cântă o femeie cu părul roșu, susținută de o tobă și un pian. Majoritatea meselor sunt pline, dar chelnerul îi conduce la o masă goală, ascunsă într-un colț. Jonathan privește în jur, simțindu-se nelalocul lui. Toată lumea din Le Grand Duc, cântăreața, muzicienii și personalul dar și clienții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul de însemnări neatins, pe genunchi. Noaptea următoare, luminițele apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor plutește spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Seara următoare, când trage două scaune pliante lângă foc, profesorul refuză să stea cu el, sub pretex că vrea să facă o plimbare. În noaptea aceea, Jonathan nu poate dormi. Din nou se adună luminițele la gura peșterii, iar vibrațiile tobelor mișcă zăpușeala din cortul său. La câtva timp după miezul nopții, se hotărăște să se ducă să vadă ce este. N-o face ca să vadă de ce sunt capabili Fotse, ci pentru că se teme mai degrabă de ce s-ar putea întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]