1,605 matches
-
Ocazional insula emite propriile timbre care reprezintă și ele o sursă de venit. Se presupune că pe insulă se vorbea un dialect al limbii normande ca în celelatle insule ale canalului, dar acesta nu s-a păstrat. O serie de toponime în franceză mai există, dar unele sunt înlocuite cu toponime în engleză. Herm are o lungime de aproximativ 2,5 km și o lățime de 500 m. Este orientată pe o axă nord-sud, sudul insulei fiind nisipos iar nordul fiins
Herm () [Corola-website/Science/305666_a_306995]
-
sursă de venit. Se presupune că pe insulă se vorbea un dialect al limbii normande ca în celelatle insule ale canalului, dar acesta nu s-a păstrat. O serie de toponime în franceză mai există, dar unele sunt înlocuite cu toponime în engleză. Herm are o lungime de aproximativ 2,5 km și o lățime de 500 m. Este orientată pe o axă nord-sud, sudul insulei fiind nisipos iar nordul fiins stâncos. Este separată de canalul "Little Roussel" (Petit Rouau) de
Herm () [Corola-website/Science/305666_a_306995]
-
proveniență. Astfel, "Scottus" sau "Scotus" înseamnă „scoțianul” iar "Eriugena" sau "Erigena", nume construit, se pare, de către el însuși, înseamnă „născut în Irlanda” („Eriu” desemnează Irlanda în limba celtă). Uneori cele două nume sunt comprimate sub forma „Scotigena”. Alăturarea acestor două toponime provine din faptul că în secolul al IX-lea Irlanda era o parte din Scoția, numită „Scotia Major”, deci Scotus Eriugena trebuia să însemne „Scoțianul irlandez” sau „Scoțianul născut în Irlanda”. În jurul anului 851 sosește la Paris, trăind o perioadă
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
și strîmte. Coloanele de bazalt de la Racoș și Comana de Sus sînt ocrotite ca monumente ale naturii. În ultima localitate apar și jaspuri. Piroclastitele și tufurile formează un relief rotunjit pe latura vestică a Perșanilor nordici și centrali. Probabil că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor. Munții Perșani se caracterizează prin altitudine și energie de relief reduse; frecvente depresiuni și înșeuări, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri și terase la periferia masivului sau în depresiunile interioare. Înălțimea medie
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
majoritatea orașelor romane dacice au fost distruse de barbari migratori, daco-romanii s-au organizat în obști sătești, numite de istorici "Romanii populare" și de popoarele vecine "Vlahii", denumire prin care acestea le deosebeau de "Sclaveniile" slavilor, și care au lăsat toponimele ca Vlahia, Vlașina, Vlahina, Blatnița, Vlăsia, Vlașca, Romania Planina, Stari Vlah, Montana, și altele asemănătoare. Spre a doua jumătate a secolului al VI-lea, proto-bulgarii, de neam turanic, ce veneau de pe Volga, sub conducerea hanului Asparuh, și i-au forțat
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
revoltat împotriva regelui maghiar Ștefan I al Ungariei, dar a fost înfrânt, iar principatul său a intrat sub suzeranitatea Regatului Ungariei, păstrând ca formă de organizare principatul. Denumirile voievozilor din "Gesta Hungarorum" sunt socotite de istorici legendare, probabil inspirate de toponime (ca Maramureșul) sau de substantive comune (Gyula înseamnă „căpetenie” în maghiară), dar cronica se inspiră dintr-un episod istoric real: cucerirea cnezatelor slavo-române din Transilvania de către Maghiari. Pe la 800, pecenegii, un popor turanic, se așezaseră în zona dintre Bug și
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor, românii au revenit în locurile de baștină (aproximativ secolul al X-lea) și a început simbioza româno-slavă ; toponimele importante au fost transmise de protoromâni slavilor și mai târziu au fost transmise de slavi iar românilor după revenirea acestora la șesuri. În același sens a scris și istoricul Florin Curta, arătând că în anul 814 slavii sudici au început
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Sunt tăblițe din plumb scrise într-o limbă necunoscută sau inventată, în alfabetul grecesc (cu câteva litere adiționale), textele fiind însoțite uneori și de imagini. Se presupune că ar fi o cronică a dacilor - menționează nume de regi daci și toponime dacice. Specialiștii - istoricii și lingviștii - le consideră în general falsuri moderne. Astăzi se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol. Originea tăblițelor este obscură și controversată. Cei care susțin autenticitatea
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
sau „Căldură mare”. Căldura mare și birjarul filozof sunt aspecte întâlnite în "Momentele și schițele" lui Caragiale. Profesorul Gavrilescu, guraliv și confuz, poate fi asemănat cu un personaj caragialian. Cu toate acestea, Bucureștiul lui Mircea Eliade este unul imaginar, având toponime fictive și simbolice precum strada Preoteselor, unde locuia și locotenentul de roșiori din „Podul” (1963). Nuvela a fost primită de critica literară cu elogii. Ea a fost considerată „un giuvaer al literaturii lui Mircea Eliade” (Dumitru Micu, în Introducere la
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
cică, s-ar fi strămutat țărani din satele Danuteni (actualmente Ungheni), Marandeni, Buciumeni, Florești, Slobozia și altele. Cînd cineva era întrebat încotro ține calea, el răspundea: la Chirilă al Ilenei. Cu timpul aceste nume s-au contopit, din ele rezultând toponimul Chirileni. Dar iată ce ne spune "Dicționarul statistic al Basarabiei" (Chișinău, 1923): "Satul este vechi și format în întregime din răzeși moldoveni. După documentele ce le au, sătul există din a doua jumătate a secolului XVIII. În 1864 s-a
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
unii lingviști limbile romanice de est actuale: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, sau, după alți lingviști, dialectele limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân. Această limbă este reconstituită pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste sunt cronicile lui Teofan Spovednicul și ale lui Teofilact din Simocatta. Protoromâna consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică provincială din Imperiul Roman de Răsărit
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
este vorba de un antroponim, atestat documentar "prisaca lui Vrabie". "Budișoara"- Potrivit opiniei lingvistului Anatol Eremia provine de la cuvântul budă - „așezare în locul de exploatare a potasei și silitrei”, având la origini sensul de „locuință” (casă, cocioabă, baracă, bordei, colibă, adăpost). Toponimele Buda au putut denumi în trecut atât așezări ale exploatatorilor de potasiu și silitră, cât și locuințe ale lucrătorilor la pădure (tăietori de lemne, cărbunari etc.), precum și case și gospodării ale pădurarilor. "Râpa Budăului" - vezi Budișoara. "Hangu" (Hangiu) - posibil având
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Gurghiului, Moților, Amlașului, Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului, Argeșului, Muscelului (în Valahia), Vrancei, Neamțului, Dornei, Strășinețului, Onutului, Sorocăi, Iașilor, Bârladului, Codrului, Ciubărciului (în Țărа Moldovei), la care se adaugă "Vlahiile" din sudul Dunării atestate prin documente sau prin toponime ca Vlasici, Vlahina, Stari Vlah, Romania Planina, Vlașina, Megali Valachia, Vlahoclisura ș. a., și, în răsăritul Cehiei, "Vlahia moravă" (loc de așezare a unor păstori români veniți, probabil, din Banat sau din Crișana). La Nord Est de Nistru a existat țara
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
nivel accesibil. Majoritatea blocurilor au fost construite puțin înaintea cutremurului din '77 Există o polemică între istorici și etimologi. După părerea unora, numele zonei s-ar datora faptului că moșia ar fi aparținut familiei boierilor Văcărești. Alte păreri susțin că toponimul nu are nici o legătură cu familia Văcărescu și că explicația s-ar afla fie în ocupația sătenilor de altă dată - creșterea vitelor, fie că ar fi derivată din birul care se plătea odinioară de către crescătorii de animale - “văcăritul”. În 1848
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
fonetică corespunzătoare legilor fonologice ale limbii române "Olt", până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și transmiterea lui în secolele XI-XII populațiilor nou venite argumentează această continuitate. Prezența pe teritoriului Țării Făgărașului dar și în zonele sale limitrofe a unor toponime slave - Debran, Dopca, Lisa, Ungra, Breaza și, respectiv, Glâmboaca, Sadu, Bran, Câlnic sau Lovnic -, și conservarea lor în limba română într-o formă fonetică identică sau apropiată celor slave, demonstrează conviețuirea slavo-română din secolele X-XI în Țara Făgărașului. Începând cu
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Lovnic -, și conservarea lor în limba română într-o formă fonetică identică sau apropiată celor slave, demonstrează conviețuirea slavo-română din secolele X-XI în Țara Făgărașului. Începând cu secolul al X-lea, poate fi datată și apariția unor noi populații migratoare. Toponime de genul Iași, Avrig, Arpaș, Porumbac sau Beșimbac (azi rebotezat în „Olteț”) relevă prezența dar și sedentarizarea unor grupuri de alani, pecenegi și cumani pe teritoriul Țării Făgărașului. Avansarea spre Carpații Meridionali, granița naturală a Transilvaniei, și stabilirea temporară, timp
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
acestui proces de schimbare a identității comunității turce, statul bulgar a recurs la o mare varietate de acțiuni: închiderea progresivă a ziarelor, a revistelor, a teatrelor și a instituțiilor de cultură în limba turcă, închiderea sau schimbarea funcționalității moscheilor, schimbarea toponimelor turcești cu toponime bulgare, schimbarea documentelor de identitate a 900.000 de etnici turci (10% din populația totală a țării) cu scopul de a li se bulgariza numele și de a mușamaliza în acest fel existența oficială a unei minorități
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
schimbare a identității comunității turce, statul bulgar a recurs la o mare varietate de acțiuni: închiderea progresivă a ziarelor, a revistelor, a teatrelor și a instituțiilor de cultură în limba turcă, închiderea sau schimbarea funcționalității moscheilor, schimbarea toponimelor turcești cu toponime bulgare, schimbarea documentelor de identitate a 900.000 de etnici turci (10% din populația totală a țării) cu scopul de a li se bulgariza numele și de a mușamaliza în acest fel existența oficială a unei minorități etnice turce în
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
compensații financiare (școlare) pentru a permite emigrarea a peste 200.000 de sași și de șvabi (bănățeni și sătmăreni) către RFG, compensații cerute și în cazul emigrării evreilor supraviețuitori ai războiului mondial către Israel și reluarea politicilor de schimbare a toponimelor românești de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Israel și reluarea politicilor de schimbare a toponimelor românești de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște, Slobozia, Râmnic, Deveselu, Teleorman, Vaslui etc.). La mijlocul anilor '80, pe lângă toponime, au fost interzise și prenumele în limbile grupurilor etnice minoritare. Schimbarea numelor localităților și interzicerea prenumelor în limbile etniilor minoritare nu reprezintă
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște, Slobozia, Râmnic, Deveselu, Teleorman, Vaslui etc.). La mijlocul anilor '80, pe lângă toponime, au fost interzise și prenumele în limbile grupurilor etnice minoritare. Schimbarea numelor localităților și interzicerea prenumelor în limbile etniilor minoritare nu reprezintă doar o tentativă de schimbare a memoriei românilor, ci este și un aspect al procesului de „omogenizare” a
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
culturale: s-a înființat editura Kriterion dedicată grupurilor etnice minoritare, au apărut câteva publicații periodice în limbi minoritare și au început să fie difuzate emisiuni radio și TV în maghiară și în germană. Însă la mijlocul anilor '80, concomitent cu interzicerea toponimelor și a prenumelor în limbile minoritare, concomitent cu reducerea claselor dedicate studiului în limbile minoritare și cu deplasările masive de populații s-a sistat difuzarea emisiunilor radio-TV în alte limbi decât româna, s-a intensificat cenzurarea publicațiilor în limbi minoritare
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
asimilaționiste din anii '50: aplicarea legii a dus de facto la imposibilitatea de a folosi limbile minoritare în structurile administrative ale statului, la imposibilitatea de a înregistra nume maghiare în registrele de nașteri, legea invalida orice tentativă de a restaura toponimele maghiare în zonele cu majoritate maghiară și anula inscripțiile stradale bilingve. Însă în iulie 1993 parlamentul a adoptat o lege îmbunătățită. În fine, la începutul secolului XXI, concomitent cu radicalizarea unor mișcări naționaliste având o influență politică relativ crescândă, se
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
norvegiene din nordul Scoției și Irlanda au avut un impact îndeajuns de semnificativ pentru a lăsa o anumită amprentă asupra limbii engleze; multe dintre cuvintele de bază ale limbii engleze moderne sunt derivate din scandinava veche; de asemenea, multe dintre toponimele din Anglia, care fuseseră așezări daneze sau norvegiene și-au păstrat numele de origine scandinavă, ca exemplu, Sutherland. Succesorul său , Eduard cel Bătrân, și cu Ethelred de Mercia, au realizat un plan de extindere, construind forturi și orașe după modelul
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Strășeni, Republica Moldova. În izvoarele documentare timpurii din sec. XIV - XV satul actual Stejăteni este atestat cu denumirile: Cârlanei, Cârlani, Gârlanici, sat în hotar cu Mănăstirea și prisaca lui Chiprian, în hotar cu Ciuciulenii. Tot în această perioadă sunt menționate și toponimele Poiana Cârlanilor, în hotar cu Mănăstirea Căpriana și Podul lui Gârlanici, adică pod lângă Cârlani. Cel mai timpuriu Podul Gârlanici este menționat într-un uric al domnitorului Alexandru cel Bun din 25 aprilie 1420, prin care el dăruiește panului Oană
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]