1,586 matches
-
citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau legate la spate. Picioarele Îi erau depărtate, iar genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi, Însă numai pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a celebra noul secol. Își coborî din nou torța asupra mortului, rămas În picioare dinaintea propriei opere, de parcă ar fi vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi existat o legătură Între figura reprezentată pe perete și grozăvenia acelei crime. — Ai fost omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica cetate din stânga părea unul din numeroasele orășele cu turnuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși cu mâinile legate la spate, a izbutit să scrie ceva, și trebuie să fi fost Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând Își reproșase gestul acela de lașitate. Nu avusese curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ordine pe care crima o corupe. — Se pare că pui mare preț pe ordinea a ceea ce se consumă pe Pământ, cu toate mizeriile sale. Și totuși... Cecco d’Ascoli Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată, Își reveni din visare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să lupte Împotriva flăcărilor spre a-și salva propriile averi, poate că oamenii aceia aveau să se potolească. Alungă repede gândul acela dictat de disperare. După o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja torțele celor două tabere care se Înfruntau. Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului. Îi lipsea pe adversari de plăcerea de a se insulta față În față, de a-și alege potrivnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din scânduri ai prăvăliilor. Evită alte pietre aruncându-se la adăpost Îndărătul statuii mutilate a lui Marte de la capătul podului. O lumină intensă se aprinse dintr-o dată pe partea cealaltă, ca și când numeroase torțe s-ar fi apropiat spre a alcătui o singură flacără. Evident, voiau ca spectacolul să fie văzut cum trebuie. De fapt, câțiva dintre Negri Își dăduseră jos nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asemenea unui vârtej. Strânse grăbit hârtiile În mantie și alergă spre intrare. Trecu pe dinaintea cufărului fără să-l Încerce măcar un gând la averea pe care o lăsa nepăzită. 20 În aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când ar fi trebuit să se grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a se apăra de acele cuvinte. — Știi ce am făcut. Dar știi și de ce? zise el ridicându-se brusc, cu un aer sfidător. Privirea lui Dante alergă spre desenul imens, În sfârșit revelat În părțile care Îi lipseau. Lumina torțelor, În valuri, părea să dea viață imensității mărilor. — Da, acum da. Parcurse cu ochii linia gradată ce străbătea spațiul dintre trupul bărbatului și al femeii, unind Într-un semicerc masa de stânci și de râuri cu pământul de dincolo de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit. Chipul de aramă strălucea În lumina torței, scăldat În lacrimi. Dante surprinse o mișcare ușoară a lui Veniero, care Își recăpăta simțirea. Acum Își deschisese larg ochii și Îl fixa. Dar privirea parcă Îi trecea prin trupul său, pentru a ajunge la Antilia, aflată În spate. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care ai Înscris-o pe carnea victimelor dumitale. — Prin urmare, știi și dumneata. Mișcarea ei constantă e cea mai simplă de urmărit pe cer, inclusiv pe mările unde acul magnetic Începe să trădeze. Dante Își ridică privirea spre mozaic. Lumina torței se revărsa peste partea centrală a lungului arc de numere dintre cele două figuri, lăsându-le În umbră extremitățile. — În cifrele acelea e măsura corecției? Întrebă. Celălalt Încuviință, iar poetul Îl privi țintă În ochii ce păreau să vadă acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
într-un troheu, Fac sărutul tău aripă, Te iubesc, iubitul meu! Despre poeți Scriem un vers, plângem o rimă, Râzând culegem un troheu, Toate-s poveștile ce-animă Al poeziei empireu. Cununi de dor purtăm pe frunte, în noapte suntem torțe vii, Din curcubeu ne facem punte Spre lumi de cânt și armonii. Ne punem gândul într-o carte, Cuvinte adunăm din vis, Trăi-vom chiar și după moarte Prin versurile ce am scris. GABI NEGULEI M-am născut în orașul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt, de obicei, suficiente pentru a recăpăta în totalitate cele „Patru Stări” ale lungimii, inflamării, căldurii și durității. Fata Simplă ne asigură că, prin practicarea frecventă a acestei metode, membrul masculin va deveni „tare ca fierul și fierbinte ca o torță, permițându-i bărbatului să depășească toate ejaculările iminente și să aibă o sută de victorii din o sută de bătălii”. Pentru cultivarea controlului ejaculării, atitudinea mentală a unui bărbat este la fel de importantă ca și abilitățile sale fizice. El trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă? Ai crezut... Blanchard mi-a tras în glumă un upercut, pentru a-mi opri tirada. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care lucrau la negru ca zilieri în construcții și viceversa. Îi duceam cu mașina la Hollywoodland după zece sau douăsprezece ore de figurație la un film din seria Keystone Kops și mai lucrau la construcții încă șase ore, la lumina torțelor. La vreo două filme m-a pus și pe generic, ca asistent de regie - atât de recunoscător îmi era bătrânul Mack pentru felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-am văzut scoțând o cazma mare. Flăcările luminau vechiul Dodge al detectivului particular. Lângă roata de rezervă am observat mai mulți țăruși de gard și niște cârpe. Mi-am pus revolverul la brâu și am confecționat din ele două torțe, înfășurând cârpele la capătul țărușilor, apoi aprinzându-le de la cruce. I-am dat una lui Dolphine și i-am spus: — Ia-o înainte. Mergeam cu pași mari prin groapa de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]