4,316 matches
-
băgat pe la subsuoară, strâns... mâinile la spate, în cătușe, și suspendat între două dulapuri. Și-acolo primești pumni și palme în ficați până leșini. Deci ăsta e argumentul, logica anchetei, de a te face să spui adevărul. Am rezistat la tortură, la bătaie; n-am rezistat la vrăjeală. Deci când mi-a spus: „Băi, fata asta trebuie să aibă o înmormântare creștinească“. Ei, la vrăjeala asta, n-am mai rezistat! Atuncea mi-au curs lacrimi și am spus unde am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era depunctat și punctat de boala cel măcina, totul transformându-se într-un coșmar pentru noi toți. Tata avea un comportament foarte agresiv, se purta deosebit de urât cu mine, cu frații mei și mai ales cu Mama noastră, aplica o tortură de neimaginat, în afară de bătăile care erau aproape zilnice eram și legați de caloriferele din casă sau de barele de la balcon și stăteam acolo chiar și trei -patru zile fără să ne dea mâncare și lovindu-ne de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
închipuit că nimeni nu va îndrăzni să se lege de tine. Abia când ți s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
îndrăzni să se lege de tine. Abia când ți s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
au adus în situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele și au izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimți că frica e necesară Inchiziției mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
alții. Sunt gânduri pe care le-am măcinat în cap după sinuciderea Juliei, în nopțile în care nu s-a lipit somnul de mine... Am înțeles atunci că Inchiziția are tot interesul să nu se bizuie doar pe instrumentele de tortură. Dacă ar schingiui permanent, puterea ei ar fi slabă. De aceea are nevoie ca noi să participăm la puterea ei prin teama care ne face să-i preluăm ideile. În felul acesta, Inchiziția nu mai reprezintă o simplă poliție, izolată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
căineze în șoaptă. Și, cu cât ipocrizia e mai firească, dictată de convingerea că nu există altă soluție, cu atât Inchiziția e mai puternică. De fapt, idealul ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivnițe în sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivnițe în sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită. Va înceta să fie odioasă, lăsîndu-ne să ne supraveghem singuri. ― Văd că ne învîrtim în cerc. Ajungem mereu la același punct. ― Sau la același rău, Galilei. În timp ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
măruntă. Ieșind noi din adăpost, după accesele de tuse, flegme și bășini, aerul călduț și lipicios ni s-a părut de-a dreptul parfumat. Eu și cu Gundo făcuserăm adevărate răni la picioare, și fiecare pas era pentru noi o tortură. Observându-ne mersul chinuit, Bovo ne-a spus: - E pericol de infecție. Dacă-i așa, gata cu călătoria voastră. Astfel, luând-o pe-o cărare întunecoasă, îngustă, alunecoasă, mai rea decât cele pe care le străbătuserăm până atunci, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În timp ce doi indivizi îi desfăceau picioarele zbuciumate, cei care țineau de frânghii au început să o lase în jos încet. Ea a încetat să mai urle ca un animal și a leșinat cu capul pe spate și cu gura deschisă. Tortura a fost oprită. Omul care o ținea de șolduri a lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca o anorexică. Depinde de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel Rose, care umbla cu niște fiare, cu pensete și ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numele; doar doi, printre care și el, reușiseră să scape de poliție. Potrivit articolului, s-ar fi refugiat În Brazilia. Era acuzat de fapte abominabile. La domiciliul lui, poliția găsise vreo sută de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
arunca În treacăt: „Bah... Parisul are nevoie de-o singură noapte ca să plodească alții.” Cu fiecare lună, David și câțiva acoliți s-au cufundat tot mai mult În cruzime și În oroare. Uneori Își puneau măști și filmau scenele de tortură; unul dintre participanți era producător În industria video și dispunea de aparatură de multiplicare. Un snuff movie bun se putea vinde extrem de scump, În jur de douăzeci de mii de dolari copia. Într-o seară, invitat de un prieten avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi, apucând-o de păr, Îi Întoarse capul cu brutalitate și o sili să privească nesfârșitul plan fix cu ciotul care urina sânge. Mărturiile despre David se opreau aici. Poliția interceptase din Întâmplare matrița unui film video cu scene de tortură, David Însă, probabil prevenit, reușise să fugă la timp. Daniel Macmillan ajungea aici la teza sa. Cartea lui stabilea foarte clar că pretinșii sataniști nu credeau nici În Dumnezeu, nici În Satana, nici Într-o altă putere supranaturală; de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Așa mai da. În ritmul ăsta, pe la prânz am terminat. 9.36 Fuck. Nu pot să fac patul ăsta. De ce nu vrea așternutul ăsta să stea întins ? 9.42 Și de ce sunt saltelele atât de grele ? 9.54 E curată tortură. În viața mea nu m-au durut brațele atât de tare. Păturile cântăresc o tonă, iar așternuturile nu vor să stea drepte și habar n-am cum să aranjez nenorocitele alea de colțuri. Oare cum fac asta cameristele ? Cum ? 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfîșietoare. SÎnt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
călăul din Berlin“. Westlake a depus oarecare strădanii să afle ce crime comisese Noth, și a tras concluzia că nu fusese nici mai bun și nici mai rău decât oricare alt șef de poliție dintr-un oraș mare. „Teroarea și tortura erau domeniile altor ramuri ale poliției germane“, scria Westlake. „Domeniul lui Werner Noth era ceea ce în orice oraș mare se consideră a fi păstrarea legii și a ordinii. Polițiștii conduși de el erau dușmanii neîmpăcați ai bețivilor, hoților, criminalilor, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la viață de opt ori și spânzurat de nouă ori. De-abia după a opta spânzurare i-au dispărut ultimele rămășițe de curaj și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel mai mult pe lumea asta. A fost recompensat cu moarte. A murit cu o erecție și cu picioarele goale.“ Am întors pagina revistei să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
înțelegeri secrete între americani și naziști din perioada de început a regimului nazist. De ce-aș face asemenea mărturisiri? am întrebat eu. Cu ce au de gând să mă amenințe? E foarte simplu, a zis Wirtanen. E foarte clar. — Cu tortura? am întrebat eu. — Probabil că nu, a zis Wirtanen. Doar cu moartea. Nu mi-e frică de moarte, am declarat eu. — Oh, nu va fi vorba despre dumneata, a spus Wirtanen. Atunci de cine? am întrebat eu. — De fata pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul tău zâmbitor a fost o tortură pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc entuziasmat, o luă agale către aula bisericească. Sophie chicotea. —Huge1 ăsta e o figură, zise ea. Ori ți-e drag de mori ori vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întâi. Și-a aruncat privirea către monitorul încastrat în spătarul fotoliului din față. Avionul micuț și verde care indica distanța parcursă abia ajunsese deasupra insulei Terra Nova. Amanda s-a foit în scaun. Să mergi la clasa economic era o tortură. Cum suportau oamenii condițiile alea? A închis ochii, retrăind, împotriva voinței, evenimentele ultimelor zile. Niciodată nu crezuse că era posibil să fie concediată de la Intercorp. Ce poziție confortabilă avusese acolo! Zboruri la clasa întâi și hoteluri de cinci stele de jur împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o piele la modă - unul dintre multele cadouri pe care nu avea să le mai primească -, scoțând la lumină un vraf de reviste glossy, după care s-a apucat să le studieze copertele. Și asta era, desigur, o formă de tortură: îi amintea de lumea confortabilă pe care o lăsase în urmă. În esență, totul era o tortură. Amanda a mai dat peste cap niște vin și a început să frunzărească revistele. Simțea cum moare de invidie la vederea imaginilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la lumină un vraf de reviste glossy, după care s-a apucat să le studieze copertele. Și asta era, desigur, o formă de tortură: îi amintea de lumea confortabilă pe care o lăsase în urmă. În esență, totul era o tortură. Amanda a mai dat peste cap niște vin și a început să frunzărească revistele. Simțea cum moare de invidie la vederea imaginilor care parcă nu se mai terminau și care, pagină după pagină, prezentau femei cu păr strălucitor, dinți albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]