4,226 matches
-
cheag și, în consecință, nu-și dădea fata după un coate-goale... Asta ca să vedem că și ce a urmat are o logică profun-dă. Un ziarist local a intrat, pe surse, cum se spune, în posesia declarației de avere și a trântit un articol inflamat referitor la bogățiile unor profesori care se plâng tot timpul de faptul că au salariile cele mai mici din sistemul bugetar, dar și faptul că din declarație lipseau, cu sau fără intenție, insinua el, unele precizări. De
CONTROLUL AVERILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382014_a_383343]
-
eu ți-am zis vreodată ceva de toate femeile cu care umbli târâș? El îi aruncă o privire fugară soției și văzu că ea a înțeles perfect ce a vrut să spună mama lui. O dădu afară din casă, aproape trântind-o pe scări. -Să nu te mai văd în ochi! -îi strigă el-.Ieși din casa mea! -Lasă să știe și ea cu ce om trăiește-mai adăugă mama lui, înainte ca el s-o dea afară pe ușă. -Ce a
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
a întrebat-o ea cald pe Carol. - Nu, îți mulțumesc. Te sun mâine. Fără un cuvânt, Miranda a strâns-o în brațe și a pupat-o pe tâmplă, închizând apoi ușa în urma ei. Carol avea impresia că ușa vieții se trântise cu putere în spatele ei, lăsând-o într-o lume albă, rece și ostilă. Mergând așa prin zăpadă nu era capabilă să vadă splendoarea acelui loc, frumusețea caselor, decorurile superbe de Crăciun care luminau căminele și străzile ca ziua. Avea impresia
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
încredere în nimeni! Fusese prizoniera propriei sale iubiri. Deasupra patului, îi zâmbea cu subânțeles fotografia cu el, când încă mai mirosea a ea. Și-a pus pentru ultima dată aceeași întrebare: lacrima cărei iubiri am fost eu? și apoi a trântit ușa, închizând pentru totdeauna amintirea unei iubiri în care trăise atâta timp, ca o umbră... Referință Bibliografică: Lacrima cărei iubiri am fost eu? Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
vorbă, dar, prin gesturi clare, le dădu de înțeles că trebuie să plece... Fără să mai aibe chef, mirate, se îmbrăcară sumar, militărește. La intrare le dădu banii, câte 20 la fiecare, și, zâmbind, le făcu cu mâna, după care trânti ușa în fața lor și spuse: Pa, fetele! - Zgârcitule!, apucă să strige Mirela. Spectacolul se sfârșise, doar muzica continuă în noapte. Asta era viața ce o poftea. Pentru asta muncea în fiecare zi... Cinci fără cinci. La statuia din parc îl
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
Este, aș spune, mai mult o ”pasiune cosmică”, unde poetul Marian Dumitru pune cuvântul sub ”tăcerea orbitoare”: E spațiu cosmic în cuvânt/ cheie de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain ... Citește mai mult ELISABETA IOSIF”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII”Note de lectură la ” Fiorul cu inel de aur” Autor - Marian DUMITRUVolumul poate fi considerat
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Este, aș spune, mai mult o ”pasiune cosmică”, unde poetul Marian Dumitru pune cuvântul sub ”tăcerea orbitoare”: E spațiu cosmic în cuvânt/ cheie de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain ... IX. ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
florilor casă când, culese din grădină, oamenii mă pun pe masă și m-așează delicat pe un macrameu scrobit ori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit. Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământă până când burtos cumplit mă trântește pe jos frântă și-apoi, gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă. Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
le sunt și florilor casăcând, culese din grădină, oamenii mă pun pe masăși m-așează delicat pe un macrameu scrobitori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit.Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământăpână când burtos cumplit mă trântește pe jos frântăși-apoi, gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă,însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă.Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goalăsă mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală,să mă umple
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
cu putere spre ușă. Acesta se împotrivi vehement, iar gealaților nu le fu ușor să-l țină, căci aveau de-a face cu ditamai omul. Se luptară așa câteva secunde bune, până ce Niculaie reuși să scape din strânsoare și-l trânti pe unul dintre ei de perete. Omul, furios, scoase un pistol din buzunarul hainei și îl îndreptă spre el. Lui Niculaie atâta îi trebui, ca să se înfurie și mai tare: - Te pui cu mine, mă hoțule? Grijania mamii voastre de
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
urmat-o, iar ea tot privea în urmă și mă grăbea. Am ajuns la o poartă. M-am oprit și voiam să mă întorc în tunel, dar Ruby a insistat să pășesc dincolo de poartă. Am făcut-o, iar ea a trântit poarta. A fost momentul în care mi-am simțit trupul zguduit și sigur a fost momentul în care medicii mi-au repornit inima. Apoi nu îmi mai amintesc nimic, până când m-am trezit la terapie intensivă” - susține Amanda. La câteva
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
acesta e prețul fericirii? Suferința? -O iubești? Și dacă o iubesc ce poate să-mi facă el? Mă enervează să discut despre suferința mea și pornesc pe scară, lăsându-l vorbind. -Băiete, capu sus că nu ești muiere să plângi. Trântesc ușa de la apartament, de parcă m-ar scăpa de greutăți. Mă arunc pe pat și mă gândesc la ziua de azi. Îmi amintesc ochii Hristosului din biserică. În urechi îmi sună vorbele lui nea Mihai ,, pe cât de greu ți-e acum
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
Este, aș spune, mai mult o ”pasiune cosmică”, unde poetul Marian Dumitru pune cuvântul sub ”tăcerea orbitoare”: E spațiu cosmic în cuvânt/ cheie de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain Droogenbroodt se întreabă într-un vers: ”cine a rupt căpăstrul de aur și a furat calul”, amândoi poeții având credința, că și-au câștigat
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
în tăcere ”ții strânsă lumina devastatoare”: Tăcerea este mina de aur a Lumii: / ..salvezi taina poeziei,/ înlăuntrul și înafara ei.”(pag. 42). Iar dacă metafora poemelor ”e-n cârd de căprioare/ Și întru-n vers cu nopțile târzii”, ea, ” Metafora trântită-n șanț mai plânge”, alteori ” Metaforele tremură de frică”sau mai apoi aflăm ”fior de zeu/ Într-o ”metaforă fierbinte”. Acest tablou al iubirii este întregit de acea ”Puritate” a culorilor și a talentului pictoriței Octaviana Daia, aici doctor în
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
chiar lângă tufișuri, pregătindu-mă să-mi deschid „robinetul” când, mi s-a părut că ceva se mișcă acolo, iar în clipa următoare, o namilă cu ochi strălucitori ca de pisică, mi-a sărit direct în cap și m-a trântit în zăpadă! Surprins și lovit, mi-am dat totuși seama, că animalul respectiv era un Cougar american, acel leu de munte, ceva mai mare decât un lup și mai greu! In urma loviturii animalului, șapca îmi sărise de pe cap iar
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
o sun la telefon, dar, răspundea numai, robotul: Eram încurcat: Priveam tot timpul la geamul ei și la ușa blocului: Incepusem să-mi pun întrebări! La un moment dat, din bloc a ieșit un bărbat de vârstă mijlocie, care a trântit ușa după el. După cum era îmbrăcat, părea a fi un român: Am traversat imediat strada până la el și l-am întrebat, în engleză, dacă vorbea românește! - Nu vorbesc românește, mi-a răspuns el surprins, plecând mai departe. - Mulțumesc, noapte bună
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
a vopsea, semn că Marty se ținuse de cuvânt. Patul meu se afla tot acolo în mijlocul dormitorului unde îl lăsasem, dar era plin de pensule și alte scule de-ale muncitorilor: Le-am dat pe toate jos și m-am trântit pe pat, așa îmbrăcat cum eram. M-a trezit dimineața, zgomotul muncitorilor care intrau în apartament, să-și termine treaba: S-au speriat zdravăn, găsindu-mă în pat. Când m-a văzut Marty, m-a întrebat surprins: - Ai Ajuns deja
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
nici un incident, iar pe la ora șapte seara, după mai mult de douăsprezece ore de lucru, eram deja acasă, obosit, dar dornic să încep imediat o conversație cu femeia din ziar. Mi-am parcat mașina și am intrat grăbit în apartament: Trântit pe un fotoliu, am încercat să-mi fac un plan pentru conversația pe care urma să o am cu acea doamnă: Am rămas pe gânduri minute în șir, apoi, cu telefonul celular în mână, am deschis hotărât ziarul la pagina
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Când te simt aproape, mă înfierbânt rău de tot”. A sărutat-o cu buzele-i cărnoase. Nu era prea încântată, căci îi cam mirosea gura a pește cu mujdei, mâncarea lui preferată, de pe vremea când colinda mări și oceane. A trântit-o pe pat, cu un gest deloc elegant, dar ea era obișnuită. O chiar excita. În scurt timp barca a început să se clatine... Cum patul era cam șubred, i-a cedat un picior. -Emile, help! Eu nu mă pot
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
un sfert ... și Danone cu căpșunică și semințe de migdale necojite... - Bine, bine, Ionuț! Dar, gândește-te copile, de unde să-și dea bunica astea, că acolo nu-i la București. - Nu știu, mami, eu altceva nu mănânc! se smiorcăi copilul trântindu-se cu capul în perna de pe pat. - ... Alo ! Alo ! ... Na, că nu mai aud nimic! zise bunica înciudată. Ori nu-i semnal, ori bateria nu-i încărcată. Nici nu avem de unde să încărcăm telefonul, că la noi, aici pe munte
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
bateria nu-i încărcată. Nici nu avem de unde să încărcăm telefonul, că la noi, aici pe munte, nici lumină electrică nu este... - Ce-i aici cu voi? interveni și bunicul, tocmai intrând în casă cu un braț de lemne tăiate, trântindu-le în lada de lemne de lângă sobă. Când îl văzu pe bunicul în casă, bunica i se jeli de îndată: - Vai, omule, necaz cu copilul ăsta, nu vrea deloc să mănânce! Cere nu știu ce, „cims și spițe” ... de unde să scot eu
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
Nu voiam să înțeleg că lucrurile nu se întâmplă așa cum vreau eu, ci se întâmplă așa cum este menit să fie, după voia Domnului. Acest lucru l-am înțeles foarte târziu, după ce mă lovisem de răspunsuri negative și după ce mi se trântise multe uși în nas. Când am căzut fără speranță pradă singurătății și trsteții, mi-am dat seama de multe lucruri. Și m-am văzut ca și cum privisem intr-o oglindă a timpului, în trecut, luând alte decizii, mergând pe alte căi
VIAȚA ESTE FRUMOASĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374540_a_375869]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > HAZARD Autor: Dorisdoria Stănescu Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ...Am luat hazardul ieri de guler Si l-am trântit de un perete Și i-am strigat cu sula-n coaste: - A mea iubire nu se pierde! M-a săgetat strângând din dinți Și-apoi a lăcrimat amar; - Nu vezi femeie că te minți? Pe lume totu-i în zadar
HAZARD de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374612_a_375941]
-
toate bogățiile sale spre vânzare și după ce unchiul se hotărî să cumpere câteva lucruri folositoare, veni iar vorba de măritișul nepoatei sale. Fata, numai ce auzi asemenea vorbe, se înfurie și începu să vocifereze prin casă, apoi ieși din odaie trântind ușa. Negustorul încruntă din sprâncene la așa scenă. Dar nu asta era problema cea mare, important era să se înțeleagă la preț cu unchiul acesteia. Fata intră iar cu zgomot mare în cameră, luă o carte de citit de pe masă
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
ai jurat credință veșnică, ca apoi să mă trădezi! Du-te de aici! Du-te în iad, focul să te ardă!... Mi-ai distrus sufletul și viața! Piei din fața mea, pentru totdeauna! Du-te la boieroaica ta!... Înecată de furie, trânti furioasă geamul care se făcu țăndări. Apoi începu să urle, să răstoarne și să strice toate lucrurile de prin casă. Nerun, văzând așa blestem căzut ca din cer, nu mai știu ce să facă. Plecă din fața geamului, merse câteva case
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]