6,548 matches
-
Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la cale mari trădări de țară.Nelegiuți cu numele spurcat,Purtînd sămînța șarpelui în vene,Cu toți dușmanii țării-au pactizat,Punînd infam peceți pe anateme.De la Nădlac și pînă-la litoral,S-au pus ca să distrugă tot pămîntul,Și să-i înfigă nației un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
a năruit totul. Ea a preferat să fugă din viața amândurora și a plecat în Italia la o specializare unde a și rămas cu serviciul. Astfel s-a născut o imensă suferință! Virgil se resemnă și divorță. A aflat despre trădarea fratelui, îl urî, se îmbolnăvi, dar tinerețea a învins. Ștefan însă nu cedă. Începu să-i facă vizite Ludmilei. Nu se puteau gândi la căsătorie niciunul dintre ei. Nu aveau curajul. Așa că au început să facă naveta când unul, când
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
din gard; noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din lemn. Țipau. Poc, poc, prrrrr, niciodată nu a fost liniște în cartier. De nevoie, am făcut tot felul de alianțe: nu a ținut nici una. Tot timpul nu auzeai decât Trădare! Răzbunare! Scalpul! La zid! Auschwitz! Ne descurcam... Termină cu Stațiunea; povestea cu indianul care ai fost te va liniști. Nu! Jocul acela m-a împins aici! Totdeauna am vrut un teritoriu, m-am luptat de mic, sunt născut în timpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui, era răspunzătoare pentru trădare, interveni Antonio. Poate că există cineva care nu voia să fie acuzat de lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
discutând cu Însuflețire feluritele ipoteze. Priorul le urmărea disputa În tăcere, distras. Să Îi desemnezi ca vinovați pe francezi sau pe lombarzi era ca și când nu ai fi acuzat pe nimeni. Și apoi, de ce să fi ales imaginea unui bătrân, dacă trădarea era subiectul mozaicului? Vârsta reprezentase dintotdeauna un semn de Înțelepciune și de virtute, de Îndepărtare de patimi. De ce ar fi trebuit Ambrogio să Întoarcă pe dos acest simbol? Și de ce să Îl Îndrepte către Roma? După primele momente de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante se apropie, pregătit mai curând să muște decât să sărute. — Credeți că pentru salvarea mea aș fi dispus să vând libertatea Comunei? Și, Încă mai Înainte, adevărul? — Biserica știe bine slăbiciunile oamenilor, Întrucât le este milostivă păzitoare Încă de la trădarea lui Petru. Spiritul care ne Însuflețește nu Își găsește măsura În ani, ci În milenii. Noi știm să așteptăm. Te vei Întoarce la noi, În cele din urmă, și numai de domnia ta atârnă să hotărăști dacă o vei face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le tăiem! De ce să mi le tăiați, luminăția-ta? - întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi - zise Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de zile, ochii noștri spuneau mereu altceva decît cuvintele pe care le schimbam În fugă. Și n-am mai găsit niciodată acea risipă de suflet pe care o făceam odinioară pe filele unui manuscris al bătrînului Vianu. De unde a Început trădarea? Nu am putut să-mi Însușesc adevărul ei. Nu a putut să-și Însușească adevărul meu. Fără să ne dăm seama, a apărut Între noi un soi ciudat de incompatibilitate, parcă am fi făcut parte din două fracțiuni diferite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei. Nu a putut să-și Însușească adevărul meu. Fără să ne dăm seama, a apărut Între noi un soi ciudat de incompatibilitate, parcă am fi făcut parte din două fracțiuni diferite ale aceluiași partid. Dacă asta se poate numi trădare. Și totuși, rămîn atîtea amănunte pe care n-ai chef să le spui și care ar fi fără Îndoială mult mai elocvente pentru cel dispus să-ți descifreze viața din cîteva mărturisiri asvîrlite la nimereală pe niște biete foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În fiecare noapte Înainte de a adormi, Înfricoșată ca de un păcat pe care eram obligată să-l săvîrșesc cu regularitate la ora nouă seara, păcatul de a-i cere lui Doamne Doamne un tată - resimțeam aceste rugăciuni ca pe o trădare față de tatăl meu bun care mă iubea și pe care n-aș fi vrut nici În ruptul capului să-l schimb cu altul. Eram cuminte și mă rugam pentru că așa mi se spunea că trebuie să facă orice copil ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber. Însăși ideea de pact sau de angajare, chiar atunci cînd consfințește un ideal sacru, poate părea unor astfel de spirite o maculare, o trădare a propriilor convingeri. Geniul nu este adaptabil, conștiința talentului nu i-a Îngăduit să se bălăcească În mediocritatea noastră, iar dimensiunea morală i-a interzis să intre Într-un joc a cărui miză, lui ca poet, i se părea impură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hotel. „Eberhart face aluzii cinice la inegalitatea de șanse!“ - a apărut în ziarele de dimineață, pe care a trebuit deja să i le citească Edit. „Acum, în pragul războiului, nu putem fi atât de generoși, încât să nu considerăm drept trădare de țară toate afirmațiile ambigue.“ Dar eu n-am apucat să citesc aceste articole decât mult mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben în oala de rufe și fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
harfe. Peste șapte ore, trebuia să mă întâlnesc cu Sonia, și bucuria și nerăbdarea de a o vedea din nou m-au inundat cu atâta proaspătă putere, încât mi-am dat seama că n-am să pot dormi. „Asta-i trădare“ îmi spuneam eu, amintindu-mi de noaptea care trecuse; dar, cu oricâtă sinceritate și insistență încercam să alătur acest cuvânt de sentimentele pe care le încercam, cu oricâtă căință mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar, cu oricâtă sinceritate și insistență încercam să alătur acest cuvânt de sentimentele pe care le încercam, cu oricâtă căință mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă ceea ce am făcut nu este o trădare, atunci înseamnă că spiritul meu nu-i răspunzător pentru ce fac simțurile, că simțurile mele, oricât de impure, nu pot murdări spiritul, că simțurile mele sunt deschise tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sentimentele pe care le încercam, cu oricâtă căință mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă ceea ce am făcut nu este o trădare, atunci înseamnă că spiritul meu nu-i răspunzător pentru ce fac simțurile, că simțurile mele, oricât de impure, nu pot murdări spiritul, că simțurile mele sunt deschise tuturor femeilor, în timp ce spiritul e accesibil doar Soniei, și că în mine simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Această lipsă de gelozie la el vine dintr-un prisos de încredere în sine și din lipsa lui de imaginație. Dar, tocmai aceste sentimente care-l păzesc de gelozie l-ar duce la o cruzime inimaginabilă dacă ar afla de trădarea mea. Soțul meu nu se îndoiește deloc că el și numai el reprezintă acel punct în jurul căruia se învârtesc toți ceilalți oameni. El nu-i deloc în stare să simtă că oricare ființă gândește la fel și că, din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui. Acesta este soțul meu, și e păcat că lucrurile s-au întors astfel, încât eu trebuie să rămân cu el. Nu i-ar fi stricat șocul pe care l-ar fi resimțit stupiditatea lui dacă ar fi aflat de trădarea mea, dacă ar fi știut că i-am preferat pe altcineva. Îți amintești, probabil, momentul când, arătându-ți apartamentul nostru, ne-am apropiat în final de ușa dormitorului. Desigur, ții minte și cum m-am opus și n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Însă, dacă va fi așa și dacă te vei hotărî să te Întorci după mine, aici vei găsi modul de a o face. În timp ce Îți scriu, mi te imaginez În trenul acela, Împovărat de visuri și cu sufletul sfîșiat de trădare, fugind de noi toți și de tine Însuți. SÎnt atîtea lucruri pe care nu ți le pot spune, Julián. Lucruri pe care noi nu le-am știut și pe care e mai bine să nu le afli niciodată. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vânătoare. Conflictele lor au la bază câteva principii a căror simplitate reiese din vestigiile descoperite de arheologi: a speria, a ataca prin surprindere, a tăia liniile de comunicație ale dușmanului și a nu-i lăsa acestuia nici o clipă de răgaz; trădarea aliaților este ceva obișnuit, ca și simularea propriei fugi sau atacul pe la spate. Desigur, canibalismul este în continuare prezent, vizând mereu însușirea forței strămoșilor și ritualizarea raporturilor cu moartea. A mânca ceva viu pentru a trăi este o lecție valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ambii cu însărcinarea de a inspecta operațiunile de scrutin, dar și însărcinați, fiecare dintre ei, să-l țină sub observație pe coleg, nu cumva să se ascundă vreo complicitate cinstit militantă sau, pur și simplu, negociată acolo unde se cumpără trădările ordinare. În felul acesta, între spioni și supraveghetori, între casetofoane și camere video, totul părea sigur și foarte sigur, la adăpost de orice interferență malignă care ar fi pătat acuratețea actului electoral, și acum, odată terminat jocul, nu mai rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi dezvăluit public secretul acestui atentat, Domnul prim-ministru știe mai bine ca oricine că nici un ministru de interne, în nici o epocă și în nici o țară din lume, n-a deschis vreodată gura ca să vorbească despre mizeriile, despre rușinile, despre trădările și despre crimele funcției sale, prin urmare puteți fi liniștit, nici sub acest aspect nu voi fi o excepție, Dacă se va afla că acea bombă a fost pusă din ordinul nostru, le vom da celor care au votat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tiranie, de atmosfera irespirabilă pe care forțele subversiunii o impuseseră capitalei. Unii dintre capii de familie se plângeau de întârziere, Stăm aici de aproape trei ore și coada nu se mișcă nici măcar un milimetru, alții protestau că se comisese o trădare, Ni s-a garantat că putem trece fără probleme și iată strălucitul rezultat, guvernul a dat bir cu fugiții, a plecat în concediu și ne-a lăsat pradă păduchilor, iar acum, că aveam ocazia să plecăm de aici, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici al justiției. Președintele republicii pălise, părea o cârpă pe care cineva distrat ar fi lăsat-o pe spătarul unui scaun și apoi ar fi uitat de ea, Niciodată nu mi-am imaginat că aveam să trăiesc ca să văd chipul trădării, spuse el, și se gândi că istoria va consemna, cu siguranță, aceasta frază, pentru orice eventualitate, el va avea grijă să i-o amintească. Cel care până acum fusese ministru al justiției se ridică, înclină capul în direcția președintelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că numai de la un singur om putea să fi plecat indiscreția și trădarea. În acel moment hotărî comisarul că avea să facă turul chioșcurilor până unde îi ajungeau puterile, ca să verifice dacă ziarul se vindea mult sau puțin, ca să vadă figura oamenilor care îl cumpărau și dacă mergeau direct la știre sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]