5,887 matches
-
urât oraș [...] Din primul ceas, străzile scoase din obișnuitul vieții erau cuprinse de agitație și forfotă. Deodată, clopotele bisericilor începeau să sune și vaierul lor părea că anunță cea mai mare nenorocire abătută cândva asupra lumii. Din toate părțile soseau trăsuri, cu femei palide, aproape leșinate, ținând la nas sticluțe cu eter. Oameni străini, ciudați și ceremonioși, luau în primire porțile îmbrăcându-le în pânze de doliu, transformându-le în negre, spăimântătoare arcuri de triumf; nimic nu era mai bine organizat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
boală-n vite. Dă dracu încă se teme mai dihai, ca și dă sărăcie. Când am făcut armata, era un vistavoi la colonel. Acolo, la dânșii, să vezi viață ! în fiecare sară primblare pă stradă, pă jos, pă sus, cu trăsura, cu mașina reghimentului. Chef la restioran, acasă lume și băuturi. în urducătură podelele morii tremurau scârțâind. Morarul adormise. Cu fruntea rezemată de genunchi, fata părea adormită și ea. Suspina însă, și din ochi i se rostogolea câte un bob cristalin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zonele lor, robuști și iuți, dar nearătoși. Se îndreaptă către Livia pentru a-și lua rămas-bun în mod protocolar, când brusc se aude vocea stridentă a Agrippinei: — Și eu cu ce merg, că doar nu am venit umblând pe picioare? — Trăsura te așteaptă la ieșirea din Câmpul lui Marte, încearcă Germanicus să o liniștească. — Cum crezi că pot să ajung până la termele tatălui meu, așa, cu burta la gură? îl repede mânioasă consoarta. Fetița Vipsaniei își ascunde fața în poalele ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
casei, au început să umble puhoi prin oraș, îmbrăcate în veșminte țipătoare, ca ale grecilor, unde totuși numai un anumit tip de femei, cu proastă reputație, le poartă. Așa că legea le-a retras dreptul de a se mai folosi de trăsuri prin Cetate sau prin împrejurimi. Orgolioasa soție a lui Germanicus se consideră însă deasupra suratelor ei. Deh, nepoata lui Augustus, cum spune chiar ea. Alături de el, Livia bombăne cu acreală: — Tatăl tău adoptiv preferă să confere onoruri mai degrabă femeilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-se la Babadag, Mihai Ionescu Dobrogeanu opina că "posițiunea sa este încântătoare" și că "văzut din depărtare ai crede că te apropii de o localitate mare (...) numai intrând vezi cât de departe era realitatea (...) E un chin a merge cu trăsura pe pavagiul Babadagului. Casele în mare parte ruinate, foarte puțin higienice. Abia de câtva timp s-au construit câteva clădiri noue"792. La Babadag era staționată o companie din Regimentul 33, având o cazarmă. În oraș exista un oficiu poștal
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Referitor la perioada în care Dimitrie A. Sturdza a fost prim-ministru al guvernului României, unul dintre contemporani, N. N. Flondor aprecia că primul ministru "pleca la serviciu pe jos, căci, președinte al consiliului de miniștri el refuza de a avea trăsură oficială. Vagon ministerial el nu a întrebuințat mai niciodată. Când se afla în străinătate se mulțumea cu o odaie simplă de hotel și niciodată nu-și declina titlurile"2038. Prestigiul și autoritatea premierului, ca și prezența unor miniștri de anvergura
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de 1 iulie 1898, "toate vapoarele din port erau luminate"2273, iar pe vasul Regele Carol I fusese realizat "un prea frumos arc electric de la un catarg la altul"2274. A doua zi, 2 iulie 1898, "M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce conducea pe domnul prefect și pe domnul primar, și urmărit de alte trăsuri cu domnii generali Vlădescu, Lahovari și Murgescu, cu ajutanții regali și alte trei trăsuri (...) cu domnul ajutor de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
erau luminate"2273, iar pe vasul Regele Carol I fusese realizat "un prea frumos arc electric de la un catarg la altul"2274. A doua zi, 2 iulie 1898, "M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce conducea pe domnul prefect și pe domnul primar, și urmărit de alte trăsuri cu domnii generali Vlădescu, Lahovari și Murgescu, cu ajutanții regali și alte trei trăsuri (...) cu domnul ajutor de primar și protoiereul județului, s-au dus la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
arc electric de la un catarg la altul"2274. A doua zi, 2 iulie 1898, "M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce conducea pe domnul prefect și pe domnul primar, și urmărit de alte trăsuri cu domnii generali Vlădescu, Lahovari și Murgescu, cu ajutanții regali și alte trei trăsuri (...) cu domnul ajutor de primar și protoiereul județului, s-au dus la arestul preventiv, unde regele a grațiat (...) 6 deținuți"2275, după aceasta, "la orele 1030
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
M. S. Regele, în trăsura primăriei, cu domnul ministru Stolojan, precedat de trăsura ce conducea pe domnul prefect și pe domnul primar, și urmărit de alte trăsuri cu domnii generali Vlădescu, Lahovari și Murgescu, cu ajutanții regali și alte trei trăsuri (...) cu domnul ajutor de primar și protoiereul județului, s-au dus la arestul preventiv, unde regele a grațiat (...) 6 deținuți"2275, după aceasta, "la orele 1030, înapoindu-se în port"2276. Ulterior, regele Carol I, principele moștenitor Ferdinand și principesa
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
demon copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; De a vîrstii ei căldură fragii sânului se coc, A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc, Ea zâmbind își
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
hotărî chiar mai curând decât socotisem eu. Când le-am dat vestea, solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele lor a înflorit pentru întâia oară un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat în trăsura trimisă de guvernator și le-au dat supușilor să le ducă sulițele și steagurile fiecăruia în parte. I-am urmat și eu în trăsură de la mănăstire și până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a înflorit pentru întâia oară un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat în trăsura trimisă de guvernator și le-au dat supușilor să le ducă sulițele și steagurile fiecăruia în parte. I-am urmat și eu în trăsură de la mănăstire și până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna și ne urau bun venit. Însă uralele n-au reușit să îmblânzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna și ne urau bun venit. Însă uralele n-au reușit să îmblânzească fețele aspre și încordate ale solilor. Încordarea a crescut și mai mult când trăsura a intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că o dată ajunși în Nueva España aveau să fie primiți cu brațele deschise și că dorințele pe care Stăpânul le pusese în scrisori aveau să fie îndeplinite cu dragă inimă. Pe la prânz am pornit înapoi, iar pe drum trecătorii întâmpinau trăsura noastră cu urale, la fel ca la dus. — Fiindcă n-avem altă cale, le-am zis eu solilor disperați, cred că o să mă duc singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu știau ce trebuie să facă. Încetul cu încetul, l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strălucirea maiestuoaselor palate precum Alcazar, iar măreția catedralelor îi copleși, lăsându-i fără grai. În fiecare zi erau mult mai prinși cu treburi decât fuseseră în Mexico. Cu ajutorul familiei lui Velasco, de baștină din Sevilia, solii s-au dus cu trăsura să-l întâlnească pe primar, au trecut pe la sfetnicii de vază și au fost poftiți de fețe bisericești de rang înalt. Prinși în vârtejuri de cuvinte necunoscute și nevoiți să înghită mâncăruri cu care nu erau obișnuiți, solii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și I se închină. Duminică Velasco îi duse pe cei trei la catedrala San Francisco cu un singur scop. În ziua aceea, episcopul Lerma urma să țină o slujbă specială pentru solii japonezi. Încă de dimineață, huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna din ce în ce mai tare, izbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugămintea... Însă ești prea înverșunat. Ai grijă ca înverșunarea asta să nu-ți ducă sufletul la pierzanie, repetă el. După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că dorințele mele sunt dorințele japonezilor. Pentru aceasta...” Velasco se întoarse la mănăstirea unde ședeau cu toții. Când intră în odaia japonezilor, solii împreună cu însoțitorii lor erau adunați în cerdac și se uitau în jos la șuvoiul de oameni și de trăsuri care forfoteau în jurul turnului Giralda, mândria locuitorilor din Sevilia. Pe râul Guadalquivir se adunaseră o sumedenie de vase, iar negustorii își vindeau marfa târguindu-se cu glasuri vioaie. Văzându-l pe Velasco, însoțitorii se înclinară și ieșiră în liniște. Alăturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintre tineri se îmbolnăvise în acest oraș de niște friguri cumplite, dar se însănătoșise grație îngrijirilor atente și rugăciunilor locuitorilor de aici, astfel că în cele din urmă reușise să plece împreună cu ceilalți către Madrid de unde veniseră pentru ei patru trăsuri. Japonezii dădură roată cu privirea peste casele și caldarâmurile de piatră luminate de soarele ce sta să apună. Aveau un sentiment nespus de ciudat la gândul că înaintea lor niște compatrioți de-ai lor merseseră pe acest povârniș și priviseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau ca unul. El nu intona asemenea imnuri, dar nu putea să se lepede de credința venerată de tatăl și de unchiul său. Ar fi însemnat să-și trădeze sângele și carnea sa să-și trădeze propriul pământ. Am luat trăsura către casa vărului meu, Don Luis, care locuiește împreună cu tatăl său, Don Diego Caballero Molina. Bătrânul a fost primar al Seviliei și are încă mare trecere în Biserică și la curte. Don Luis este conducătorul tribunalului bisericesc. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Am simțit din cuvintele unchiului meu că arhiepiscopul voia și el să ocolească problema aceea spinoasă care îi dădea bătăi de cap. Le-am strâns mâna unchiului și vărului meu. M-au însoțit până în ocol, unde m-am urcat în trăsură. Cădea o ploaie rece. M-am întors la mănăstire de-a lungul străzilor pietruite. Orașul era iarăși cufundat într-o liniște deplină. Era întuneric beznă, în afară de felinarele ce luminau imaginea Fecioarei prinsă în vreun perete sau de-a lungul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că nu mai erau așa de neînduplecați ca atunci când am vorbit despre asta la Sevilia. În ziua în care se întruni consiliul episcopal ploua din nou. Ploaia scursă de pe acoperișurile tribunalului bisericesc se aduna în băltoace negre în curtea interioară. Trăsurile intrau în curte una după alta, împroșcând apă și noroi de jur împrejur. Gărzile deschideau ușile trăsurilor și episcopii cu mantalele fluturând în vânt și cu mitrele roșii pe cap se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]