10,007 matches
-
ispitiți. Dumnezeu luase atunci chip de om, de aceea a îndurat ispita pentru ei. Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse și el. Orologiul elvețian bătu de douăsprezece ori. Dar nimănui nu-i mai ardea de vorbă. Apa curgea mai departe pe pietre. Trist, ametistul spuse: Aceasta e iubirea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe care nimeni, niciodată, nu-l mai auzise până atunci: "Dar cine-și pierde viața pentru El, o câștigă". Luni dimineața, stăpânul inspectă cu atenție pietrele. Erau toate așa cum le lăsase, la locul lor. Stăruia însă un parfum suav, de trandafir, pe care nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă, strălucind în toate culorile curcubeului, își înălța petalele. Și nimeni n-avea să-i știe numele vreodată. Dar pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
viața pentru El, o câștigă". Luni dimineața, stăpânul inspectă cu atenție pietrele. Erau toate așa cum le lăsase, la locul lor. Stăruia însă un parfum suav, de trandafir, pe care nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă, strălucind în toate culorile curcubeului, își înălța petalele. Și nimeni n-avea să-i știe numele vreodată. Dar pietrele știau: era trandafirul care, după două mii de ani, murise din iubire și acum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă, strălucind în toate culorile curcubeului, își înălța petalele. Și nimeni n-avea să-i știe numele vreodată. Dar pietrele știau: era trandafirul care, după două mii de ani, murise din iubire și acum avea să trăiască pentru totdeauna. Din iubire. Amintirea de sine Nu știe nimeni când s-a întâmplat. Poate a fost cu mult înainte ca istoria să înceapă să-și numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea, cu vitraliul greu în mână, plângând și răsufla rar, tot mai rar... Apoi s-a lăsat jos, lin, ca o petală ușoară de trandafir, ea însăși trandafirie în lumina asfințitului... Trei zile mai târziu, tata i-a citit slujba și au înmormântat-o în piciorul altarului. Tot acolo au pus și bucata aceea de vitraliu. Mâna Lui Iisus, țintuită de cuiul Crucii. Acum avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lumină care desenează jos, pe altar, o floare. O floare mică, albă, strălucitoare, pe Sfânta ostie. Și Sfânta ostie are atunci mirosul tuturor florilor de pe pământ așa spune lumea. Dar mie mi se pare că miroase numai și numai a trandafir. Și a cer senin. Fiindcă am uitat să vă spun dar pe măsură ce înălțam biserica, norii se risipeau, soarele putea fi văzut toata ziua, nu numai însângerat, la apus. Oamenii cenușii nu s-au mai întors niciodată. Umblă vorba că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am venit." "Mă dau bătut, nu știu cine ești, lasă-mă să te ating", zise copilul și-i căută mâna. Și atunci străinul se aplecă, îl luă în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și îi era foame. Când deschise pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură. Își trezi prietenii și fiecare avea în mână o bucățică de pâine mică, pătrată, mirosind a soare, a trandafiri de dulceață, a zăpadă și țurțuri... O mâncară. Era bună și dulce, atât de dulce cum niciodată nu fusese vreo mâncare. Se uitau uimiți unul la altul, nu le venea să creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de mulți sfinți și sfinte, ba chiar Maica Domnului m-a mângâiat iar soțul ei mă ține în brațe, alături de Iisus și nu mă mai laud atâta." Și de pe tulpina lui înaltă, trimise un val de miresme spre cer. Alături, trandafirul tăcea. Avea prea multă treabă. Până mâine, toți bobocii trebuiau să fie deschiși, ca să fie sărutați de prima rază de soare (de aceea petalele lui sunt atât de parfumate și catifelate). Da, dar toată lumea știe că pe florile mele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe care i-am cunoscut. Surorile mele creșteau într-o tufă mărișoară, în parcul unui spital. Cum se rătăciseră acolo, nimeni nu știa. Era un parc îngrijit, or, așa cum se știe, noi nu prea avem ce căuta acolo unde cresc trandafiri, crini, lalele și alte flori de soi. Dar pe noi ne lăsaseră acolo. În fiecare dimineață, venea o fată îmbrăcată în alb, tăia două-trei flori și pleca. Printre noi umbla zvonul că florile acelea ajungeau pe biroul unui om mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus, pe cer, strălucea plină de lumină și atât de aproape de puteai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sfârșite..." În lumina asfințitului, veșmântul străinului, care rămăsese tot drumul alb ca zăpada, lucea acum în culori de aur și purpură... exact ca al unui rege. Și picioarele-i erau albe și curate doar o pată roșie, așa ca un trandafir, înflorea pe fiecare o fi vreun semn din naștere, mi-am spus le-am văzut atunci când s-a spălat în izvorul care-și aduna apele lângă casa de alături. Apoi a intrat. Știam eu că era frumos în casa mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
punctul de vedere al omului, Dumnezeu este Crucea. De aceea ne luăm în fiecare zi crucea : Ca să fim oglinda perfectă A Lui Dumnezeu. CUPRINS Nu te teme ! 5 De unde vine primăvara 7 Cele șapte lumânări 10 Crucea dintre sălcii 13 Trandafirul Deșertului 17 Amintirea de sine 23 Digul 27 Alb 31 Poveste japoneză 31 Nebunul 36 Vitraliul 39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
celelalte dări de seamă ori situații anuale. Fără să abuzeze de șefia lui la serviciul buget, el reuși și de astă dată să-și pună toți colaboratorii și subordonații la treabă, dar nu oricum, ci metodic și organizat. Nici Tanța Trandafir, cu toată cochetăria și cu toată înclinația ei de a sta la șuete colegiale, și nici chiar belferul de Nelu Mazurcă nu mai pridideau acum cu lucrul, hotărâți parcă să-i demonstreze șefului lor că, atunci când era la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult simțite urmările. Pentru Virgil, care locuia la doi pași de secția financiară, nu era mare problemă să ajungă la serviciu, dar pentru funcționarii care făceau naveta la oraș era cu totul altceva. În a treia zi de viscol, Tanța Trandafir nu mai veni deloc la serviciu, iar Mihai Viniciuc ajunse abia pe la ora prânzului, alb de zăpadă din cap până-n picioare și pe jumătate înghețat, dar cu un rucsac mare plin cu pâine neagră, pe care, ca un tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii..." Domnule, timpul prevăzut pentru vizite a trecut. Nu trebuie obosită prea mult. O mai puteți vedea mâine în camera ei. Este greu să îl recunoști pe Victor în acest bărbat năpădit de o barbă țepoasă și care nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cetină... Da! Colț de țară minunat!... Încântător! Se minunau copiii, amintindu-și câteva repere ale excursiei. Dar la stalița județului ce v-a plăcut mai mult? I-a întrebat Simion Simionovici pe copii. Curățenia, tavarisci Simion, curățenia! Parcurile, câmpurile de trandafiri, spațiile verzi, străzile, mulțimea de fabrici și uzine, oamenii cei de pe stradă și cei de pe socluri, florile, Cetatea... Totul, totul ne-a plăcut! Mie mi-a plăcut la Muzeul de istorie al Bucovinei că acolo am aflat adevărul despre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a buiecit, i s-a urât cu binele cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu, parfumat și catifelat, care trezește porniri la vedere și-i rupt fără voia lui dacă nu tragi din când în când cu ochiul la presupușii răufăcători... Carevasăzică știa mamă-sa ce știa, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
parfumat și catifelat, care trezește porniri la vedere și-i rupt fără voia lui dacă nu tragi din când în când cu ochiul la presupușii răufăcători... Carevasăzică știa mamă-sa ce știa, că doar a crescut nu unul, ci trei trandafiri... Și atunci s-a hotărât să rupă mâța cât mai curând cu putință. Mai întâi și-a luat rămas bun, ca și alte dăți, de la Năstăsia, apoi și-a sărutat cei doi copii, care dormeau somn dulce de către dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu voie și fără voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și de ecoul tainic al pădurii. Se părea că undeva, departe, mai cântă un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-oi da... Dar și Iarba verde de acasă/ Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă... Totdeauna, totdeauna... Frumos, dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai mare decât Sorina... Înțelege, Iosefina!.. Nu-mi pasă de nimeni și de nimic! Dar, omule, stai un pic!.. Tu ești plin de surprize... Tu însuți ești o mare surpriză pentru mine... După ce-mi turnași în scăldătoare parfum de trandafiri, de era să amețesc, după ce-mi făcuși pe suprafața apei acea inimă din petale de purpură, la nici o oră după împreunarea noastră de vis, mă respingi cu brutalitate... Că doar nu ești un dur, Cătăline... Dur, nu! Dar rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un nume atât de ciudat? -, prietena mea, ce flori ar putea juca rolul preoților, al țârcovnicilor care cântau fermecător de frumos pe nas, bineînțeles -, dar n-am găsit nimic. Bujorul ni se părea un îngâmfat care-l supără pe Dumnezeu, trandafirul nu putea purta odăjdii din cauza spinilor, dumitrița părea prea bosumflată... Și cu praznicul a fost o poveste. Ce mănâncă o floare moartă? Științific, am hotărât că doar apa de izvor era singurul fel de bucate pentru praznic. Apa de la robinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Un pic de viclenie feminină nu strică aici, pentru că, știut este, cui pe cui se scoate... Un fel de vuiet discret, abia șoptit: "Uuuuuuuuuu!"... "Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în decor și ceva care aduce a iad... Sec: "Transformare, schimbare, sfârșituri..." Oftat discret, ușoară tuse teatrală, tăcere... O ninetistă trage perdelele, semn că și eu pot să dau semne de viață, să mimez că abia m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]