2,431 matches
-
ori, la adăpostul multiplelor acuzații care i-au fost aduse tocmai prin fondul supozițiilor pe care își consolidează teoriile. Concentrându-se asupra transpoliticului, Baudrillard edifică această etapă prin trei figuri principale: obezul, ostaticul și obscenul, ce neagă orice formă de transcendență, ignorând complet seducția. Dacă situația omului este descrisă în termeni de hiperrealitate, înseamnă că "realitatea se fărâmițează încet și ne pregătește pentru a intra în lumea simulacrelor"527, lume în care seducția este moale, echivalând cu un fond sonor continuu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, Gallimard, Paris, 1976, p. 93. 398 Jean Baudrillard, Celălat prin sine însuși, trad. de Ciprian Mihali, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1997, p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze și Baudrillard, au reușit paradoxala
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
universal, iar primejdia care o pândește este aceea de a pieri din cauza universalului", în timp ce "principiul utopiei realizate explică absența și de altminteri inutilitatea metafizicii și a imaginarului în viața americană"; "noi suntem cei care ne închipuim că totul culminează în transcendență și că nimic nu există fără să fi fost mai întâi gândit în concept. Lor, nu numai că nu le pasă de asta, dar au o perspectivă inversă. Nu conceptualizarea realității, ci realizarea conceptului și materializarea ideii" (ibidem, pp. 91-92
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Apărută În ediție de lux la Editura « Semne», În primăvara anului 2010, cartea cu poeme domnești, pe care ne-o dăruiește poetul Theodor Răpan, este un mirific labirint prin care transcendența metaforei scapă din gravitatea a ceea ce am fost Învățați să denumim „timp fizic”. Învrăjbirea vorbelor, domolirea lor, tot acel fastuos colorit al unui „A fost odată ca niciodată” basm dublat de pojghița tot mai subțire de realitate, cartea poartă colb
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
prezent). Contribuțiile bune și rele ale iluminismului secolelor al XVIII-lea până la începutul celui de al XIX-lea au fost intens analizate. Multele sale merite au fost umbrite de unele exagerări raționalist-tehnologice, în dauna tradițiilor mitologico-religioase, a imanenței umane față de transcendența divină, dependentă mai mult de cuvânt decât de acțiune. Cu toate acestea, doi ierarhi ortodocși români din secolul al XVIII-lea, mai telurici decât alți prelați ancorați "în spirit", episcopul Chesarie din Râmnicu Vâlcea, pe la 1770, și mitropolitul Gheuca Leon
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Și-a atras astfel mulți fideli, dar și mulți opozanți ori indiferenți la semnalările sale. Cu rigoarea unui spirit educat și în matematică, dar și cu echilibrul psihomoral caracteristic înțelepților, autorul a dezvoltat argumente în jurul unor idei, din care reținem: transcendența sau caracterul "nonuman" al tradițiilor ni se relevă printr-o înaltă spiritualitate, păstrată astăzi mai mult de civilizațiile orientale decât în Occidentul modern tot mai ostil credințelor; Occidentul ar putea să valorifice elementele tradițiilor păstrate de creștinism, în speță biserica
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ar putea veni un alt președinte al țării. Sintetizând în ultima parte a scrierii sale "valorile imaginative și sensibile" ale modernității postclasiciste, Hazard constata că poezia a fost sufocată de proza abundentă în amuzament, de lipsa tot mai evidentă a transcendenței, a neliniștii și curiozității, de multă imaginație grotescă și sumbră. Pe de altă parte, nevoia psihologică de patetic a dus la apariția operei și aici au avut contribuții importante italienii. Se simțea tot mai frecvent intensificarea emulațiilor naționale și populare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
deconstruiește obiectul pentru a-i revela natura infinită. Obiectul este o teză, afirmă Novalis, iar abso lutul este recunoașterea acesteia. Încă o dată, prin conceptul romantic al absolutului, Benjamin se opune de fapt, ca și în cazul kantianismului, înțelegerii abstracte a transcendenței. Finitul, lumea, obiectul își regăsesc originea divină nu prin pără sirea regimului lor ontologic, ci chiar în interiorul acestuia. Relația obiectului cu subiectul determină, după afirmația lui Benjamin, venirea la-ființă a primului: „Denn die Erkenntnis ist, nach dem Grundsatz der Gegenstandserkenntnis
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nur die Flamme selbst ein Rätsel: das des Lebendigen.“ „Soluția“ romantică ajunsese în impas, după cum am în cercat să arăt, prin faptul că miza exercițiului critic, absolutul artei, căpăta formă individuală tot de natură artistică. Așadar, ab solutul își pierdea transcendența. În Goethes Wahlverwandtschaften, Benjamin oferă un răspuns acestei situații, plasând adevărul operei de artă în afara artei, și anume, în domeniul filozofiei: „Ganz so forscht die Kritik nach Geschwistern des Kunstwerks. Und alle echten Werke haben ihre Geschwister im Bereiche der
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
voi încerca să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului, precum și încercarea, denunțată deja de mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței. Pentru Benjamin, negativitatea experienței dialectice este infinită, tocmai pentru că această transcendență, care „pune în discuție“ limitele lumii, nu este decât fragmentar sesizată în lume. Melancolia alegoristului, nu siguranța filozofului speculativ este sentimentul care descrie situarea în acest univers al revelației persistente, dar niciodată completă, obiectivă. Al doilea capitol vizează o altă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de excepție ratate. Aici poate fi găsită, cred, miza principală a „corectivului“ teologic pe care Benjamin îl aduce politicului: în faptul că istoria nu are consistența pe care o poate conferi un katechon, ci se află, sub cenzura radicală a transcendenței, într o con tinuă disoluție (deconstrucție, cum o va numi Derrida). Politicul ca acțiune sau decizie este marcat de aceeași tensiune care marca, după cum am încercat să arăt, istoria ca atare: doar ca ruină, el face posibil gestul mesianic, al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu este - arată Benjamin - un continuum indi ferent, aflat în puterea unui timp „vid și omogen“. Teoria secu larizării, o arată, printre alții, Hans Blumenberg, este solidară unei teorii a progresului, valorizat ca emancipare sau, dimpotrivă, ca pierdere în raport cu orizonturile transcendenței. Odată ce teoria progresului cade, în viziunea lui Benjamin, conceptul secularizării își pierde valoarea euristică. Relația din tre mesianism și materialism, pe de o parte, precum și carac terizările de tipul celei de mai sus, pe de alta, trebuie reinter pretate. Sesizarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
realism, de la arta decorativă, plană a Jugendstil-ului la expresionism. Cu toate acestea, indiferent de ce stiluri a adoptat simbolismul, ele nu s-au instituit ca literă a canonului său. În schimb, aceste stiluri au manipulat expresia sa, căutând să exprime transcendența după care năzuiau"27. Opinia lui Hans H. Hofstätter constituie un loc comun, Nicole Tuffelli, spre exemplu, consideră simbolismul nu un stil, ci "mai degrabă o mișcare amorfă"28, iar termenul de "mișcare" este uneori preferat celui de curent artistic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind-o cu o pondere mistică. "Corespondențele" deghizează în anumite cazuri o formă secretă de transcendență laicizată estetic, în absența, desigur, a divinității, capacitățile vizionare luând locul unei mistici a punerii în prezență a umanului și divinului. Lajos Németh distinge cinci tipuri de simbolism în secolul XIX: 1. alegorico-metaforic (Prerafaeliții, Max Klinger); 2. ilustrativ-literar (cultul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și concentrându-și atenția asupra subiectelor livrești cu caracter legendar, consideră Nicole Tuffelli. Faptul cotidian, indiferent de decupajul contextual al acestuia și oricât de banal, este înnobilat, valoarea adăugată în acest caz este una de rezonanță simbolică, care solicită o transcendență, o dimensiune proiectivă în exemplar, în ideal. După destrămarea frăției prerafaelite, Dante Gabriel Rossetti va forma un nou grup alături de William Morris (1834-1896), Edward Burne-Jones (1833-1898) și Walter Crane (1845-1915), primul contribuind la dezvoltarea artelor decorative în Anglia și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formule bine precizate. Orientalizarea basmului, "fantezia orientală", consună cu un exotism pe care metisajul mitologic al picturii lui Loghi îl revendică plenar chiar în notele sale kitsch. Karnabatt sugerează că lumea basmului reprezintă deopotrivă o formă de evaziune și de transcendență puse sub semnul artei, pentru care simbolurile joacă rolul unei medieri. În aceste basme palpită o caldă fantezie orientală, un izvor nesecat de ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e vis și emoție, sunt situații dramatice, simboluri profunde și poetice. [...] Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezia "Singurătate", nu apar în desenul lui Luchian. El optează pentru un alt decupaj ca text însoțitor pentru portret. Poezia eminesciană constituie cadrul adecvat trasării coordonatelor simboliste ale reprezentării, caracterul ei oniric-vizionar oferă premizele reflectării imaginii eminesciene sub semnul unei transcendențe. Pictorul este interesat de o imagine generică, o imagine simbol, evocatoare a unei idei, și nu de realizarea unui "simplu portret", așa cum îi mărturisește lui Titu Maiorescu: "Departe de a face numai un simplu portret, mi-am dat toate silințele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deosebit pentru expresivitate într-un cadru mai larg decât cel presupus de trăsăturile unui chip. Expresivitatea antrenează un ansamblu de gesturi și atitudini, un întreg complex postural. Forța gestului, potențialul său de expresivitate simbolistă creează relația, proiectând-o într-o transcendență semnificativă, transcrisă ca ritualitate, ce conferă în același timp o notă hieratică tablourilor ei. De aici decurge poate un anumit aer de familie, pe care pictura Ceciliei Cuțescu-Storck îl are cu aceea a pictorilor mai sus invocați, cu toate că lista nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a gestualității în arabescurile Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre profunzime și suprafață. Ambele întrețin o relație dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind de la datele armoniilor horticole. Plantele și în special florile constituie elementele definitorii pentru decorativismul Art-Nouveau. "Profunzimea" decurge și din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
filonul expresionist atât în proza, cât și în poezia acestuia, pornind de la corelatul imagologic al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el "estetizează" culorile, dispunându-le pe suprafețe bine delimitate și după legi ale contrastului savant gândite. [...] Stilul "bizantinizant" el îl va cultiva inițial pentru efecte pur picturale, urmărite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în tratarea unor motive fantastice de origine folclorică"541. Criticul sesizează însă schimbarea peisajului liric și apariția în cadrul decorativismului bizantinizant a notelor expresioniste cu volumul Lângă Pământ (1929). Avem o adâncire a suprafeței, asimilată superficiilor decorativismului decadent, o recuperare a transcendenței pierdute, a misterului, a fabulei. "Peisajele lui Adrian Maniu se umplu de "semne", devin "bântuite", prind o viață misterioasă și neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
penitenciar. Am avut foarte clară senzația trecerii timpului pentru cel închis. Acolo e un alt timp, un alt spațiu. În acel loc apare o moarte lentă, este o moarte desfăcută în timp, care înseamnă și o sublimare a morții, o transcendență a ei. Există mai multe planuri. Dorința de a face filmul s-a născut imediat sau a venit mai târziu? Cum am ajuns să scriu scenariul la Întâlniri încrucișate sau la alte filme? Te interesează ceva foarte tare, vezi un
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]