1,894 matches
-
1752-1802), Tobias Samuel Maucksch (1802-1805), Johann Martin Maucksch (1805-1817), văduva acestuia (1817-1822), Daniel Szlaby (1822-1863) și apoi de familia de farmaciști Hintz (1863-1949). La originea colecției expuse stă o colecție a profesorului Iuliu Orient (1869-1940), care cuprinde diverse obiecte farmaceutice transilvănene și pe care a expus-o în 1904 într-o sală a Muzeului Ardelean. Profesorul a donat colecția muzeului, ea întregindu-se cu o colecție de istorie a medicinii, iar pe parcursul timpului adăugându-i-se și alte donații valoroase care
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
a expus-o în 1904 într-o sală a Muzeului Ardelean. Profesorul a donat colecția muzeului, ea întregindu-se cu o colecție de istorie a medicinii, iar pe parcursul timpului adăugându-i-se și alte donații valoroase care descriu istoria farmaciei transilvănene începând cu secolul al XVI-lea .
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
dispus în partea de sud, la fel și clădirea mănăstirii aferente. În turn este dispus un clopot uriaș, iar în 1640 este realizat mobilierul interior. Pupitrul hexagonal din piatră pictată cu intarsii de alabastru este considerat o capodoperă a sculpturii transilvănene de secol XVII. Este realizat de către meșterii sibieni Elias Nicolai și Benedikt Mueck în 1646 și pictat de Regeni Asztalos Janos. Pe spațiile dintre pilonii lăcașului sunt dispuse bănci realizate de meșteri din Bistrița și Sibiu. În aprilie 1647 este
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
Reformat din Cluj avea dreptul de a acorda diplome care erau echivalente celor acordate de alte academii italiene, spaniole, franceze sau germane. Pe pereții bisericii se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România aparținând unor nobili transilvăneni, unii dintre ei, cum ar fi principii Apafi I și II fiind de altfel înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În extremitatea estică a lăcașului este dispus un monument dedicat
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în biserica catedrală din Carloviț a fost înaintat diacon viitorul mitropolit Andrei Șaguna. Atunci el a spus: "„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez”." Pe 2 decembrie 1847 în "Biserica Dintre Romani" dinTurda Andrei Șaguna este ales episcop al Bisericii Ortodoxe. Este
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
de acolo. Trecerea munților spre Sibiu și Brașov era înlesnită de faptul că era subiect (supus) austriac, având pașaportul eliberat de Consulatul austriac din București. Nu numai drumurile sale în Ardeal, dar și călătoriile în Țara Românească ale unor intelectuali transilvăneni ca Timotei Cipariu și George Bariț în deceniile al patrulea și al cincilea din secolul trecut au contribuit la strângerea acestor relații. Datorită legăturilor pe care și le crease, Compania de carte româneasca a lui Iosif Romanov ajunsese sa fie
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
seamă reprezentanți ai mișcării culturale din Țara Românească, în frunte cu Ion Heliade-Radulescu și Ioan Câmpineanu. Cu acest prilej -după cum o atestă notele lor de călătorie- ei îl vizitează și pe Iosif Romanov. De asemenea corespondența celor doi fruntași transilvăneni evidențiază o strânsă colaborare cu librarul din București. Periodice ca " Organul luminarii", editat de Cipariu la Blaj, "Foaia Duminecii", "Gazeta de Transilvania " și " Foaia pentru minte, inimă și literatură" scoase de George Bariț, la Brașov, erau răspândite la sud de
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
în nădejdea celei mai mari libertăți și a moștenirii nobiliare." Faptul că Matei Mailat a renunțat la ortodoxism în favoare catolicismului nu reprezintă decât o viziune clară a acestuia. El era conștient că pentru a putea pătrunde în cadrul marii nobilimi transilvănene era nevoit să adopte religia oficială a Regatului Ungariei. Trecerea sa la catolicism care schimbă în același timp și statutul său social, i-a surprins și pe nobilii maghiari și chiar cancelaria regală și voievodală. Acest lucru este evidențiat și
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
ungar. În iulie 1534 el vine în Transilvania cu misiunea de la sultan de a împărți regatul ungar între Ferdinand și Zapolya. Ajungând la Brașov și ajutat de o oaste otomană, Gritti aduce sub ascultare orașul și îi convoacă pe nobili transilvăneni în tabăra de lângă Brașov. În tabăra lui Gritti ajung atât reprezentanți ai regelui Ioan cât și a lui Ferdinand, delegația acestuia din urmă era formată din Ștefan Mailat și Gothard Kum. Aici nobili transilvăneni își dau seama de planurile lui
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
orașul și îi convoacă pe nobili transilvăneni în tabăra de lângă Brașov. În tabăra lui Gritti ajung atât reprezentanți ai regelui Ioan cât și a lui Ferdinand, delegația acestuia din urmă era formată din Ștefan Mailat și Gothard Kum. Aici nobili transilvăneni își dau seama de planurile lui Gritti care voia să ajungă rege al Ungariei și să pună la domnia Țării Românești și a Moldovei pe cei doi fi ai săi. Realizând acest lucru și coroborat cu uciderea lui Emeric Czibák
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
mult decât favorabilă, nobilimea din Transilvania precum și populația de rând se săturase de războiul civil și de distrugerile făcute de acesta. Pentru a-și realiza planurile, Mailat pornește o mișcare, împreună cu Emeric Balassa, cu Francisc Kendy și alți mari nobili transilvăneni, mișcarea care urmărea ca după moartea lui Zapolya (care era bolnav) unul dintre ei să fie ales principe al Ardealului. Mailat se gândea că el va fi cu siguranță cel ales, și odată ajuns principe al Transilvaniei, va putea să
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
sultanului că dacă îl va alege pe el, Ștefan Mailat, ca principe al Transilvaniei atunci el va plăti 12.000 galbeni anuali. Sultanul a refuzat iar Zapolya intra în februarie în Transilvania. Mailat se considera stăpân pe situație, însă nobilii transilvăneni au aflat despre planurile lui Mailat în ce privește principatul, așa că o mare parte a lor l-au părăsit. Astfel, avem păstrat un document de la Gabriel Mindszenti, cronicarul lui Ioan Zapolya, ce precizează că mulți nobili au regretat cinstea care i-a
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
din cei mai importanți oameni din regat, dar și la regina Isabella și chiar la domnul muntean Radu Paise, cel care participase la trădarea lui Mailat. Nu doar Ana Nádasdy va încerca să-l elibereze pe Mailat ci și nobilimea transilvăneană care, întrunită în adunarea generală din 1542, roagă pe regele Ferdinand să intervină pe lângă regina Isabella, ca să mijlocească la sultan eliberarea lui Ștefan Mailat. Aceste intervenții pe lângă sultan sunt inutile deoarece acesta este în continuare foarte furios că ostaticii rămași
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
cetate și anume zilnic câte unul. Ana Nádasdy va încerca permanent să-și elibereze soțul, însă fără succes. De asemenea ea se va confrunta cu mari probleme în cea ce privește domeniul Țării Făgărașului, un domeniu râvnit de toți nobilii transilvăneni. Ea se va judeca mult cu Melchior Kechety, care va dori domeniul Făgărașului și care chiar îl primește în 1553, însă nu va putea să intre în stăpânirea lui datorită opoziției căpitanilor cetății Făgărașului. Ajutată de fratele ei, Ana Nádasdy
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
său, Toma Nádasdy, imediat după capturarea tatălui său. El intră în slujba lui Ferdinand care la 1547 îl ridică la rangul de baron. În perioada următoare Gabriel va fi rugat de mama sa să se întoarcă la Făgăraș deoarece nobilimea transilvăneană încerca să anuleze privilegiile Făgărașului și să fie supus contribuțiilor și celorlalte sarcini publice. Gabriel Mailat se va întoarce la Făgăraș în 1559, însă pentru o scurtă perioadă de timp. Cum între timp, rege al Ungariei ajunsese Ioan Sigismund, acesta
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
propagandă. Negulici pictase la București portretele lui C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, C. Aricescu și Cezar Boliac și urma în opinia lui Ion Frunzetti să execute portretele altor revoluționari din Țara Românească. Barbu Iscovescu trebuia să înfățișeze chipurile căpeteniilor mișcării transilvănene și ca urmare în iarna anului 1848 a plecat în Țara Moților, acolo unde se aflau trupele lui Avram Iancu. Astfel, el a luat legătură cu fruntașii revoluției și i-a portretizat, remarcabile rămânând istoriei imaginea-izvod a lui "Avram Iancu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
un duce al românilor" (1848), a lui "Simion Balintu, Aide de l'Armée et Percepteur, Hatzeg" (1848) și a lui "Petru Dobra, prefectu de la Zlatna" (1848). Pe drumul său prin Ardeal, Iscovescu a desenat mai multe peisaje de prin satele transilvănene Predeal, Turnu Roșu, Sfântul Gheorghe, Sighișoara, Sibiu și Deva. La Muzeul Brukenthal din Sibiu s-a păstrat o litografie care poartă numele de "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849" (în limba franceză: "Les Defenseurs de la nationalite roumaine en Transilvanie
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Moldovan. Chenarul a fost reprezentat înflorat cu vrejuri frumos împletiți care lasă pe orizontală să se întrevadă șase desene care înfățișează peisaje din cele șase localități menționate mai sus (vezi capitolul Controverse, incertitudini - Apărătorii naționalității române în Transilvania). Efigia eroului transilvănean este de mici dimensiuni și prezintă mici modificări ale izvodului iconografic cunoscut în sensul că, personajul a fost desenat într-o poziție aproape similară cu portretul în ulei, diferența făcând-o poziția cotului sprijită pe țeava unui tun și pumnul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Pinecatoteca din București (1878)”", figurau următoarele lucrări ale lui Iscovescu, lăsate pinacotecii de artist: Pe lângă acestea, pictorul a lăsat Pinacotecii 1 studiu după natură și 7 studii după stilul antic executate pe hârtie și cu creion roșu. Portretul eroului revoluției transilvănene din 1848 - 1849 a rămas în memoria fiecărui român care a făcut o școală. Manualele de toate gradele ale învățământului gimnazial, liceal sau universitar au făcut cunoscută elevilor imaginea lui Avram Iancu începând din a doua jumătate a secolului al
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
fiecărui român care a făcut o școală. Manualele de toate gradele ale învățământului gimnazial, liceal sau universitar au făcut cunoscută elevilor imaginea lui Avram Iancu începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până astăzi. Efigia cunoscutului erou transilvănean a căpătat o data cu trecerea secolelor o valoare emblematică care simbolizeaza în conștiința poporului român frumusețea sublimă a unei vieți care s-a oferit ofrandă pentru cauza libertății sociale și naționale, o viață care are valoare de blazon al avântului revoluționar
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Predeal. Referitor la alte misiuni ale lui Iscovescu în perioada revoluționară, Ionel Jianu a mai pomenit o ipoteză privitoare la prezența artistului la Semlin. El a precizat că misiunea pictorului nu a fost doar cea de a picta portretele căpeteniilor transilvănene. Datorită faptului că sârbii se răsculaseră și ei în acea perioadă, Nicolae Bălcescu reușise să creeze o legătură cu aceștia, argumente în acest sens fiind scrisorile lui Bălcescu în care este pomenit adesea numele lui Biscianovschi, care era pe atunci
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
de către toți cu privire la ziua decesului are ca sursă tocmai acest monument. Litografia "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849" conține pe chenarul cu vrejuri frumos împletite șase desene înfățișând peisaje ale locurilor pe unde a trecut artistul în periplul său transilvănean. Localitățile în care a desenat Barbu Iscovescu nu au fost identificate cu certitudine nici în ziua de astăzi, din moment ce analiștii nu s-au pus încă de acord cu acest lucru. Astfel, Ion Frunzetti a amintit componența chenarului pomenind localitățile Predeal
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
ființă prima școală românească, în curtea și sub protecția Bisericii Sfântul Nicolae. Clădirea școlii, aflată în imediata apropiere a impunătoarei biserici, ilustreaza vechimea invățământului brașovean in limba română. Într-un memoriu înaintat de către românii din această parte a orașului autorităților transilvănene, 1495 este menționat ca an al înființării școlii românești: "„...s-au zidit biserica și școala la anul 1495”"; este posibil sâ fi existat deja o școală din lemn, deoarece pe listele de impozite ale orașului erau consemnați grămătici (traducători) care
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
la care se creează Partidul Național Român din Transilvania. Istoria românilor din Transilvania, lupta pentru drepturile lor legitime, individuale și na-ți-o-nale constituie baza de la care a pornit PNR din Transilvania. Partidul Național Român din Transilvania militează pentru recunoașterea individualității Principatului transilvănean. Ca tac-ti--că politică a partidului se proclamă „pa-sivismul”, aceasta însemnând ca partidul să se abțină de a participa la lup-ta electorală inegală din Austro-Ungaria, dar să continue lupta po-li-ti-că națională. La 22 martie 1869 partidul este interzis de autorități
Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania () [Corola-website/Science/304100_a_305429]
-
scrie: „Omul Pastior trebuie reevaluat“ și îndeamnă „...spre chibzuire și prudență în privința frecventării acestor remiteri ciudate [adică documentele Securității]“ După acuzațiile grave ale lui Schlesak, care îl învinuiește pe Pastior că acesta ar fi fost implicat în sinuciderea tânarului poet transilvănean Georg Hoprich, începe din nou controversa. Criticul literar Ernest Wichner îi reproșeaza acum lui Schlesak că „aici informația rezultă doar dintr-o discuție avută cu Hans Bergel, adică ceva din auzite, o poveste din berărie (în germ. Biertischsaga) care poate
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]