4,948 matches
-
iar "în uniformarea lor, care se va plăti de stat, se va păstra fesul și turbanul"658. Același articol preciza că "locuitorii țermurași ai Dunărei și Mărei Negre vor fi chemați de preferință la serviciul flotilei destinat a înlesni comunicațiunea trebuințelor administrative și militare din Dobrogea"659. Capitolul VIII al legii, intitulat " Disposițiuni generale" cuprinde articolele 69-72. Articolul 70 din cuprinsul acestui capitol preciza că "marca [stema, n. n.] Dobrogei (...) și a județului Tulcea (...) este un scut purtând doi delfini cu trupul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
31 al legii, "se institue în orașele Tulcea și Constanța câte un tribunal de județ, compus de un președinte, un judecător, un suplininte, un procuror, un substitut, un grefier, un ajutor de grefă și duoi sau mai mulți copiști, dupe trebuință"1531. Articolul 32 stabilea faptul că "aceste tribunale vor avea aceeași competință cu tribunalele de județ din țară și vor funcționa și ca judecătorii de ocole în ocolele respective ale reședinței lor"1532. Referindu-se la tribunalele din orașele Tulcea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Constanța deși elevii musulmani în școlile din aceste localități se pot număra pe degete"1718. În opinia autorilor articolului menționat, "o școală secundară românească în Constanța, de orice fel ar fi ea deocamdată; comercială, de meserii ori reală e o trebuință mult simțită pentru propășirea culturei naționale"1719. În numărul din data de 27 septembrie 1892, săptămânalul Constanța avea să publice un articol referitor la catedrala ortodoxă din Constanța, edificiu aflat la acea dată în construcție. Încă din primele rânduri ale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lui"1791. La 12 decembrie 1893 săptămânalul Constanța publica un memoriu semnat de către "cetățenii orașului Constanța (...) aparținând tuturor naționalităților" prin care se solicita înființarea în oraș a unei școli secundare 1792. Această solicitare era susținută de către "consiliul comunal, ecou al trebuințelor generale" care "a luat o deciziune în sens de a se interveni la minister pentru crearea unei asemenea școli"1793. Autorii articolului se considerau "datori a atrage atențiunea d-lor miniștrii, și în special a d-lui ministru Take Ionescu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
memoriului afirmau: "Socotim, D-le Ministru, că prima grijă a educației naționale în acestă parte a țării este și trebuie neapărat să fie îndrumarea copiilor de alt neam către școala românească și (...) înființarea unui gimnaziu clasic în Constanța e o trebuință mult simțită și utilă"1798. În încheierea memoriului adresat ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice se preciza: "(...) vă rugăm cu multă stăruință, Domnule Ministru, să înființați în orașul Constanța un gimnaziu clasic, hotărând (...) dacă credeți necesar, a se propune câteva ore
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
noastră și se va muta gara, sunt încredințat că numai pământul pe care se află compania, numai acel pământ ar prețui mai mult de un milion; numai că acele case care sunt construite în piatră, cu puțină prefacere, ar îndestula trebuințele ce se simt, precum la cazarme, spitaluri și altele"1854. Legea privind răscumpărarea de către statul român a căii ferate Constanța-Cernavodă și a lucrărilor din portul Constanța prevedea plata a 16 800 000 lei aur, această sumă incluzând și răscumpărarea terenurilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în parlamentul României, jurnaliștii tulceni apreciau că "Dobrogei nu i se pot, încă, acorda drepturile politice (...) deci nu avem și nu vom avea în curând reprezentanți în parlamentul țării ca să arate nevoile noastre și să propună legile de care avem trebuință, prin urmare, trebuie să așteptăm totul de la guvern"2161. Deoarece jurnaliștii tulceni apreciau că "guvernele nu fac nimic până nu li se cere"2162, în opinia lor, "era necesar să avem un ziar care să ne apere interesele, să propună
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
2161. Deoarece jurnaliștii tulceni apreciau că "guvernele nu fac nimic până nu li se cere"2162, în opinia lor, "era necesar să avem un ziar care să ne apere interesele, să propună și să discute legile de care se simte trebuință"2163. Într-un alt articol inserat în primul număr al ziarului Istrul era abordată chestiunea colonizării Dobrogei cu români. În cuprinsul acestui articol se aprecia că, imediat după unirea Dobrogei cu România, "toată lumea deplângea retrocedarea Basarabiei și considera Dobrogea ca
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
țara"2335. Pe de altă parte, "în decretul de sesizare și circulara ministerială adresată prefecților (...) se spune (...) "Afară de consiliile județelor Tulcea și Constanța""2336, fapt ce îi nemulțumește pe jurnaliștii constănțeni deoarece "s-ar crede (...) că dobrogenii nu simt nicio trebuință de ajutorul statului"2337, în schimb, "aici lipsa e mai mare (...) decât oriunde în restul țării"2338. Autorii articolului precizau că "ambii prefecți ai districtelor dobrogene și-au făcut datoria la timp, raportând că în 7 din 9 plăși ale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de la 1878 până la 1906, "populația Dobrogei s-a dublat, iar grupul etnic românesc este, astăzi, de patru ori mai numeros"2807. În același timp, autorii memoriului arătau că "o cale ferată care să lege cele două județe dobrogene este o trebuință resimțită"2808 de către locuitori. O altă doleanță a locuitorilor Dobrogei cuprinsă în memoriul citat era aceea "de a fi egali în drepturi cu cetățenii patriei mamă"2809. La 18 martie 1906 publicația Tribuna Dobrogei din Constanța prezenta sosirea primarului Ion
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
încasează zeci de mii de lei"2899. Semnatarii memoriului arătau că "domnul prefect Vârnav a suprimat (...) art. 42 din legea de organizare a Dobrogei, prin care Consiliul General are dreptul, o dată pe an, de a prezenta Majestății Voastre (...) expunerea tuturor trebuințelor (...) și plângerilor județului"2900. În privința alimentării cu apă a orașului Constanța, se preciza că prefectul Scarlat Vârnav "sub pretext (...) că orașul nu are bani, a oprit aducerea apei de la Dunăre (...) fiindcă nu este opera sa, ci a fostei administrații comunale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vale mâncau până și rădăcini de kuzu pe care le adunau de pe munte, precum și nutreț pentru cai: tărâțe de orez, paie și coji de fasole. Când și acestea s-au terminat, și-au omorât caii, deși le erau de mare trebuință, apoi câinii, după care au ținut piept foametei cu coji de copac și cu buruieni. Când n-au mai avut nimic de mâncare, copiii s-au despărțit de părinți, iar soții, de neveste și au părăsit satul în căutare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
două posibilități cu detașare, ca un negustor ce pune în balanță două talere cu praf de aur să vadă care din ele e mai greu. În caz că ar fi cruțat, aceasta s-ar datora faptului că le mai era încă de trebuință cârmuitorilor acestei țări. Până acum îl folosiseră ca tălmaci ori de câte ori venea câte un trimis de la Manila pentru că de fapt în Edo nu se găsea nici un alt misionar care cunoștea japoneza la fel de bine ca el. „Dacă japonezii, lacomi cum sunt, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sunt atât de ușor de citit, întocmai ca o carte deschisă.” Misionarul știa că japonezii îl vor cruța pe cel de care se pot folosi, indiferent dacă-l plăceau sau nu, iar el, ca tălmaci priceput, le era încă de trebuință autorităților din această țară cărora le sclipeau ochii după câștigurile din negoț. Acesta era motivul pentru care și naifu, și shōgunul le îngăduiau misionarilor creștini să locuiască în oraș, cu toate că îi disprețuiau pe creștini. Naifu își dorea încă un port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poate că acea persoană era chiar Sfatul Bătrânilor care pusese la cale tot acest plan. Sau poate fusese bătrânul Ishida de adineauri. Dumnezeu se folosește de toată lumea, dar japonezii se folosesc pe deplin doar de cei care le sunt de trebuință. Tocmai pentru că misionarul le putea fi de folos, mai întâi l-au speriat, iar apoi l-au cruțat. Aceasta era una dintre metodele des folosite de japonezi. Misionarul nu le vorbi în amănunt despre discuția avută nici lui Diego și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi mai bine să fiți prevăzător în legătură cu dorința lor de a face negoț cu noi. După spusele iezuiților din Japonia, părintele franciscan Velasco, cel care îi însoțește pe soli, este un om nechibzuit care face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul Petru credem că sunt puțini sorți de izbândă ca libertatea propovăduirii să ne fie recunoscută, așa cum zice misionarul Velasco. Ba mai mult, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu credeau o iotă din povestirea aceasta fantasmagorică, s-au arătat convinși, încuviințând din cap. Pentru ei, omul acesta era ca o piatră de pe marginea drumului pe care o puteau folosi în loc de ciocan. După ce piatra nu le mai era de trebuință, puteau să se descotorosească de ea. Dacă le era de folos pentru negoțul cu străinii să dea mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost spălate în fiecare zi de o ploaie măruntă și deasă. Velasco i-a luat cu el pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco le tot repeta ce mare trebuință aveau de sprijinul acestor oameni. Cu toate că înțelegea pe deplin că toate erau de dragul însărcinării lor, pentru samurai era un adevărat chin să-și plece capul în fața oamenilor cu greutate și să-și exprime mulțumirea în cuvântări nesfârșite. Mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supușii lui Tanaka a dat să-i așeze la căpătâi o mică statuie a lui Buddha, dar încercarea lui mi-a adus aminte că Tanaka primise botezul și că de bine, de rău, eu eram preot. — Nu ne este de trebuință statuia lui Buddha. Senior Tanaka era creștin, am spus eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a pus-o pe genunchi. — Habeas requiem aeternam. Am rostit aceeași rugăciune ca și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se va mai întoarce în Japonia? Samuraiul clătină din cap cu tărie. Își amintea limpede ce-i mărturisise Velasco în Mexico și în Manila, dar socoti că nu trebuia să vorbească despre acest lucru acum. — Domeniul nostru nu mai are trebuință de Velasco. Edo a oprit venerarea credinței creștine pe tot cuprinsul Japoniei. Stăpânul nu mai îngăduie nici el celor care răspândesc învățăturile creștine să intre pe domeniul său. Dintre aceștia face parte și Velasco. Samuraiul simți cum îi apăreau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sleit, înseamnă că și împrejurările în care noi am fost trimiși ca soli... — Vremurile s-au schimbat. Sunt încredințat că v-a fost greu în lunga voastră călătorie în țări străine. Cu toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste însemnări, pâinea și vinul pentru slujbe. De acestea nu mă puteam despărți cu nici un chip. După-amiază marea a început să se zbuciume și mai tare, astfel încât chinezii s-au hotărât să ne adăpostim pe insula Kuchinoshima din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de care îți vorbeam înseamnă o arcuire cât mai frumoasă a ramurilor. Și ce facem noi cu crengile astea tăiate? întreabă băiatul. Uite, dacă vrei tu, ia-le și cară le la bucătărie. Gospodinelor noastre le-or fi de vreo trebuință. Cât e ziulica de mare, Sorina stă pe lângă bunica; o ajută, după puteri și pricepere, la pregătitul bucatelor, sau merg împreună să hrănească purceii, rațele sau găinile. Acum, bunica stă de vorbă la gard cu o vecină. Fetiței i-a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se pierde în noaptea vremurilor. Nimeni și nimic nu ne poate spune cu siguranță când și prin ce împrejurare s-a fundat, întemeiat și mărit această politie; dacă ea a luat ființă prin porunca unui cârmuitor de gloate, sau prin trebuința de așezare a unor triburi pribege, dacă a răsărit din propășirea sau oploșirea unor indivizi, ori a unor familii răzlețite, la o răspântie de drum, la un mal de râu, pe un pisc de deal sau la un capăt de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
departe, iar hunii îi lăsaseră marcomanului doar un scurt răgaz ca să-și ia rămas bun de la nevastă și copii. De altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată încărcat puținul care îi făcea trebuință pe singurul cal ce-l mai avea - un bătrân, dar robust frizian de tracțiune -, își salută fără prea multă tandrețe femeia, care în acea noapte încercase mângâierile brutale ale lui Balamber, și le lăsă câteva indicații severe celor doi fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]