9,583 matches
-
Este o casă. La foarte scurtă vreme după aceea - o jumătate sau două jumătăți de an mai târziu - am fost dus la directoare. Una din infirmiere mi-a spus: Acum vom face o mică plimbare. Nu e nimic periculos, de ce tremuri așa? Nu trebuie să te gândești la ce e mai rău! Am început să cred, mi-a zis directoarea, că tu înțelegi ce ți se spune. Vă rog să mă iertați, am răspuns. Era îmbrăcată într-o rochie obișnuită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
m-ar putea privi pe mine. O nenorocire de felul acela, o asemenea distrugere... Nimeni nu poate fi pregătit pentru așa ceva. Doar consecințe cumplite și nici un motiv. în copia scrisă nu se va vedea cum îmi sună vocea. Dacă îmi tremură sau dacă urcă în falset. Când totul va fi transcris, atunci imprimarea va fi ștearsă. Orice scris este bine stăpânit într-un mod demn de admirație. Vocea în schimb este goală, singură și neajutorată. Nu folosește la nimic să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lumii. Dar în aceeași noapte a sosit toamna. Și asta era cu totul altceva. Am fost cuprins de o spaimă indescriptibilă. Toamna scutura nu numai casa și pământul pe care era așezată, ci însăși existența mea. îmi curgeau lacrimile, îmi tremura tot trupul și am început să vomit. în vreme ce vorbesc despre acea spaimă, ar trebuie să-mi cer iertare pentru ea. Este lipsită de bărbăție. Tatăl meu nu ar fi reușit s-o înțeleagă, chiar dacă, de bună seamă, m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
suverana indiferență a artei. Imaginile sunt imune la toamna primitivă și brutală. Dar chiar și astăzi se mai întâmplă să mă pierd cu firea și să o iau la goană, laolaltă cu renii, iepurii, veverițele și lemingii. Atunci, demult, mai tremuram încă din tot trupul când m-am rostogolit din autobuzul de Norsjö. Am fugit în sala de așteptare și am vomitat la toaletă, înțelegând că nu fugisem destul de departe. Câteva ore mai târziu eram în oraș. Dârdâiala cea mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am rostogolit din autobuzul de Norsjö. Am fugit în sala de așteptare și am vomitat la toaletă, înțelegând că nu fugisem destul de departe. Câteva ore mai târziu eram în oraș. Dârdâiala cea mai rea îmi trecuse, dar încă îmi mai tremurau atât de tare, încât crenvurștul cald îmi tot cădea din pâine în timp ce încercam să-l mănânc. Aici mai era încă vară. în piața din fața stației de autobuz se plimbau bărbați în cămăși cu mâneci scurte, lumea stătea pe bănci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Și vocea pe care o auzeam striga: Vrem să formăm oameni liberi, independenți și creativi. Dezvoltarea spirituală și înnoirea, dorințele oamenilor și speranțele de viitor cer ca toate forțele binelui să colaboreze. M-am mișcat într-acolo, cu picioarele încă tremurându-mi nesigure. Curând am văzut-o pe cea care vorbea. Ținea un microfon în mână, aproape ca și cum ar fi fost pe cale să „spună“ o carte, părul ei blond, care, de altfel, semăna cu părul mamei mele, era răsucit și strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spus. Atunci ea m-a privit pentru prima oară cu adevărat, cercetându-mă: barba tunsă strâmb, urechile proeminente, brațele atârnându-mi, grotesc de lungi, singurătatea mea gravă și lipsită de rușine, ranița grea din spate, ochii mici, cu inflamație cronică. Tremuri, a spus în cele din urmă. Nu, am zis eu. Am tremurat. Dar nu mai tremur. Prin urmare, acestea trebuie redate foarte pe scurt și pe un ton stăpânit. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Dacă aștept destul de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-mă: barba tunsă strâmb, urechile proeminente, brațele atârnându-mi, grotesc de lungi, singurătatea mea gravă și lipsită de rușine, ranița grea din spate, ochii mici, cu inflamație cronică. Tremuri, a spus în cele din urmă. Nu, am zis eu. Am tremurat. Dar nu mai tremur. Prin urmare, acestea trebuie redate foarte pe scurt și pe un ton stăpânit. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Dacă aștept destul de mult timp, vine și autobuzul care merge în direcția opusă și atunci ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
urechile proeminente, brațele atârnându-mi, grotesc de lungi, singurătatea mea gravă și lipsită de rușine, ranița grea din spate, ochii mici, cu inflamație cronică. Tremuri, a spus în cele din urmă. Nu, am zis eu. Am tremurat. Dar nu mai tremur. Prin urmare, acestea trebuie redate foarte pe scurt și pe un ton stăpânit. Nu vreau să fiu greșit înțeles. Dacă aștept destul de mult timp, vine și autobuzul care merge în direcția opusă și atunci ajung la Avabäck. Manfred e rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pierde sufletul. în vreme ce trupul meu se lăsa pradă violentei beții, ochii mei virgini intraseră într-o stare acută de trezie. Da, atinseseră o stare de trezie pe care n-o avuseseră niciodată până atunci. Fără să șovăie și fără să tremure, ei citeau. Și semnele s-au săpat în mine cu o asemenea forță, că ele au rămas acolo pentru vecie. N-aș fi crezut niciodată că lectura imediată și simplă, cititul la prima mână, poate fi atât de cutremurătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un lucru la fel de obișnuit în copia mea cum este în originalul lui Doré - dacă poți vorbi în cazul acesta despre o copie și un original. Eu abia ajung la șapte mii, în vreme ce Doré, fără nici o reținere, da, fără să-i tremure mâna, a obținut șapte mii două sute. Nu știu cum se explică asta. Poate că eu, influențat de epoca mea, care iubește omul și apără viața, am uitat ici și colo vreo linie mică, aproape invizibilă. Căci mai mult decât atâta nu desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
piele roșie, iar de la literele aurite de pe cotor și de pe coperte porneau raze de lumină, exact ca acelea pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am început să tremur din toate mădularele, ca și cum o mână puternică din înalturi m-ar fi prins, ridicându-mă în aer, zgâlțâindu-mă și scuturându-mă. Dar pe urmă mi-am făcut curaj - mi-am luat inima în dinți, cum ar fi spus tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu găsi pentru moment ce să răspundă la asemenea provocare. O pofti pe femeie să se așeze și luă și el loc, în fața ei, în scaunul cu rotile. Avusese grijă să aducă dinainte cafeaua în termos, umplu cu mâini ușor tremurând, de emoție, două cești și îi întinse una: Vezi, Arm, glăsui el vrând să găsească o justificare, lumea-i așa cum este... și ca lumea sunt și eu... Nu sunt vorbele mele, dar mi le însușesc, înțelegi?... Poate că te-am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o carte, ci doar o scurtă poveste. Încerc să scriu ceva despre mine, chiar dacă evenimentele ce merită a fi expuse sunt puține. Am trecut de patruzeci de ani, acum sunt cel mai pregătit pentru așa ceva. Mai târziu, mâna îmi va tremura, iar gândul va prinde să se încețoșeze. Ce este, oare, pe lume, mai important decât viața ta, a mea? Nimic mai personal, dar - aproape totdeauna - în folosința altora. Trăim doar ceea ce ne este lăsat. Sau ceea ce izbutim să ascundem. Judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
eram afoni! E drept, muzica producea asupra noastră un efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și a înviat. „Vrei să cinstești Trupul Stăpânului? ‐ spune Sfântul Ioan Gură de Aur ‐, nu-L disprețui, când este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl lași gol, tremurând de frig. (...) Cinstește-L deci, împărțind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur”. Omul care nu se dăruiește pe sine lui Dumnezeu, prin rugăciune, și semenilor săi, prin fapte
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Ion SÂNTION Presentiment și iată-mă acum ajuns la cea mai înflorită vârstă, când albul florii m-a pătruns și tremură petala tristă. Se apropie un sfârșit de veac, așa cum poți sfârși o carte, mai mult șoptesc și mai mult tac, dar rima nu-i cuvântul "moarte". E cineva în locul meu? E doar schimbarea unui nume, renaștem și murim mereu, un
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
o minune cerească, se prefăcu în blîndul și cuviosul episcop și apostol al Ardenelor creștinate"... Rezemat de balustrada unei terase, în răgazul unei vizite la Bruxelles, ascultam zvonul neistovit al orașului, profund și tulbure ca murmurul mării, în vreme ce vechile acoperișuri tremurau sub ușoara pînză de cețuri. Spre sud, dincolo de inelul compact al foburgurilor, vedeam pata de verdeață a pădurii Soignes, ultima rămășiță a marelui lanț forestier ce se întindea odinioară de la Sambre pînă la Escaut. într-o poiană a codrului acestuia
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
numai tu o știi. Feciorii tăi sunt falnici și răspândiți ca marea/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă, la mine când mai vii?!// De-ar fi să cadă stele și cerul tot cu ele,/ De-ar fi să plângă munții, pământul tremurând/ Și chiar de-ar fi în viață să fiu curtat de iele,/ Pe tine, ne-ndoielnic, te voi purta în gând.// Stimată doamnă ce astăzi îmi ești verde/ Iar mâine ruginie, în tihnă dormitând./ Pădure... te implor: splendoarea nu ți-
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
an și mâna dreaptă a lui Blejnar, stăpânul informațiilor căutate de anchetatori, pare că a intrat în pământ. Oare îl mai caută cineva cu adevărat? Adus în instanță, Marta ar putea deșerta sacul cu secrete. Cei cu “nașul în suflet” tremură la ideea că Marta ar putea vorbi. Oare mai trăiește? Tatăl său, Marta Alexandru, a declarat într-un interviu acordat pentru Jurnalul Național că are impresia că “s-a întâmplat ceva mult mai grav decât o fugă sau o răpire
Codruț Marta, un an de la dispariție. Îl mai caută cineva cu adevărat? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78814_a_80139]
-
și el. În trenuri însă, chiar dacă i se oferea locul în compartiment, stătea la capătul vagonului pe valiza lui de lemn, să nu le dea păduchi și altora. A ajuns la Medgidia într-o zi cu un vînt tăios, de tremurau și caii celor doi birjari care așteptau la gară. Unul dintre ei era Șukuri pe care îl știa de păduchios dinainte să plece la armată. S-a urcat lîngă el pe capră. Tătarul nu l-a recunoscut și mai să
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
împăratului. Nicolae Manolescu însuși, în Istoria critică, îl plasează în categoria "mari scriitori", deși analiza propriu-zisă a operei mateine modulează... în jos generoasa înscriere în loja de onoare. Într-adevăr, cum poate fi socotit "mare scriitor" cineva căruia nu-i tremură pana când așterne pe hârtie astfel de rânduri: "Viața lui, din istoria căreia i se întâmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crâncenă luptă începută de timpuriu. Ieșise din oameni cu vază și stare, fusese oropsit de la naștere, crescut pe
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Crișan Andreescu După finala de la Roland Garros, pierdută la limită, presa franceză a comentat prestația Simonei Halep. „Maria Sharapova a tremurat, dar a reușit să o îmblânzească pe SIMONA HALEP", au scris jurnaliștii de la L'Equipe. "Cu SIMONA HALEP, tinerețea a ieșit în evidență la Roland Garros", a notat cotidianul Le Monde, conform Mediafax, adăugând că la finala de sâmbătă românca
SIMONA HALEP în presa franceză by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74025_a_75350]
-
rusoaicei". În ciuda înfrângerii, constănțeanca este sigură că va urca luni pe locul 3 în clasamentul mondial. Și își continuă astfel formidabila ascensiune, ea, cea care în urmă cu un an era pe locul 64", adaugă Le Monde. "Maria Șarapova a tremurat. Dar a reușit să o «îmblânzească» pe SIMONA HALEP la finalul unui meci palpitant și a obținut al doilea său titlu la Paris", a scris jurnalul francez, care a descris astfel momentul de final al meciului: "Ea urmărește mingea cu
SIMONA HALEP în presa franceză by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74025_a_75350]
-
Elena Badea SIMONA HALEP nu a câștigat, sâmbătă, trofeul Roland Garros 2014, dar a atras laudele tuturor, presa internațională . SIMONA HALEP a pus-o în mare dificultate pe Maria Șarapova, care "a tremurat", sau "HALEP și-a rotit cu nonșalanță racheta într-o singură mână, precum un pistolar care își așeza revolverul în buzunar", sunt doar câteva dintre comentariile elogioase la adresa jocului tenismenei românce ale jurnaliștilor străini. The Guardian: "Halep pare în elementul
Roland Garros 2014: Simona Halep, lăudată și respectată de presa internațională by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74045_a_75370]