1,600 matches
-
considerată mai conformă cu istoria științelor particulare decît schimbarea la nivel de gestalt (Blaug 1975; Keohane 1983). În fine, un ultim grup de savanți au discutat noțiunea de incomensurabilitate și disputa inter-paradigme. Să ne ocupăm de ultimii, care au creat triada de acum consacrată a teoriilor internaționale (pentru lista completă a acestora, vezi Rittberger și Hummel 1990: 23; Wver 1996: 153). Obsesia triadelor K. J. Holsti (1985: 11) considera următoarele criterii ca fiind "suficiente și probabil necesare pentru a distinge
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
savanți au discutat noțiunea de incomensurabilitate și disputa inter-paradigme. Să ne ocupăm de ultimii, care au creat triada de acum consacrată a teoriilor internaționale (pentru lista completă a acestora, vezi Rittberger și Hummel 1990: 23; Wver 1996: 153). Obsesia triadelor K. J. Holsti (1985: 11) considera următoarele criterii ca fiind "suficiente și probabil necesare pentru a distinge paradigmele autentice din domeniul nostru" (vezi tabelul 8.1). Tabelul 8.1 Disciplina fragmentată în viziunea lui Holsti Criterii Paradigme Tradiția clasică Societatea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
una de interes periferic. Această viziune triadică asupra disciplinei relațiilor internaționale și a economiei politice inter-naționale nu îi caracterizează totuși doar pe realiștii tradiționali. Michael Banks (1985), un adept al perspectivei "societății mondiale" a lui John Burton, a elaborat o triadă similară (vezi tabelul 8.2). Tabelul 8.2 Cele trei paradigme ale lui Michael Banks Criterii Paradigme Realism Pluralism Structuralism Imaginea de bază "bila de biliard" "pînza de păianjen" "caracatița cu multe capete" Actorii statele statele și alții clasele Dinamica
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
77). Incompatibilitatea valorilor nu pare a fi tocmai un exemplu de diferențe rațional analizabile, cu care el își începuse demersul. Cu siguranță, aceasta are prea puțin de-a face cu perspectiva lui Kuhn. Dar referirea la valori incompatibile explică de ce triadele au cunoscut un asemenea incredibil succes. Coeziunea triadelor noastre se bazează pe o raționalizare a trei ideologii politice principale, așa cum au apărut ele în nucleul anglo-american al disciplinei relațiilor internaționale: conservatorismul, liberalismul (în înțelesul său american) și radicalismul. De aceea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un exemplu de diferențe rațional analizabile, cu care el își începuse demersul. Cu siguranță, aceasta are prea puțin de-a face cu perspectiva lui Kuhn. Dar referirea la valori incompatibile explică de ce triadele au cunoscut un asemenea incredibil succes. Coeziunea triadelor noastre se bazează pe o raționalizare a trei ideologii politice principale, așa cum au apărut ele în nucleul anglo-american al disciplinei relațiilor internaționale: conservatorismul, liberalismul (în înțelesul său american) și radicalismul. De aceea părea atît de firesc pentru Michael Banks să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
incomensurabilității este diluat. În loc să se bazeze pe o teorie holistică a sensului, care să țină seama de construcția socială a cunoașterii, disputa paradigmelor are în general la bază diferitele proiecte normative ale cercetătorilor. Din acest motiv, din multe dezbateri rezultă triade care se potrivesc perfect cu prin-cipala distincție anglo-americană între ideologiile politice ale conservatorismului, liberalismului și radicalismului. Si-gur că valorile diferite pot determina diferențe în modul de a vedea lumea, dar nu este imposibil ca savanții să dea un sens reciproc
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asemănări dintre dezbaterea post-pozitivistă și disputa pozitivistă (Positivismusstreit) din științele sociale germane ale anilor '60 și '70. Consensul metateoretic survenit acolo a fost adus în discuție pentru a arăta cum poate fi folosită o altă tipologie pentru a completa matricea. Triada meta-teoretică germană indică evoluția dezbaterii metateoretice și evită excluderea preocupărilor normative. DECLINUL DISPUTEI PARADIGMELOR Disputa paradigmelor a constituit prima rundă a discuțiilor metateoretice din cadrul disciplinei relațiilor internaționale. Aceasta a trezit conștiința de sine a disciplinei. A ajutat și la legitimarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
odată ce incomensurabilitatea a fost redusă la ideologie, s-au considerat inevitabile trei dintre acestea, din cauză că lumea anglo-americană, unde disciplina relațiilor internaționale este, după cum știm, predată și cercetată cu precădere, distinge între conservatorism, liberalism și radicalism. Cu toate acestea, aplicarea acestei triade la problemele metateoretice produce cîteva contradicții interne. Prima problemă este eterogenitatea celulelor astfel conturate. Mai ales categoria de mijloc, fie că se numește liberalism, interdependență, pluralism sau orientare grotiană, cuprinde o varietate de perspective eterogene, care sfidează orice folosire a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a bucurat de consens în științele sociale germane. Într-adevăr, aceasta s-a și întîmplat în disciplina relațiilor internaționale în Germania, în anii '80 (Haftendorn 1980; Wassmund 1982: 241-3). Aici au fost deosebite trei poziții metateoretice importante (din nou o triadă).2 Cele trei orientări, în ordinea apariției lor istorice în științele sociale, sînt: normativ-ontologică, empiric-analitică (neopozitivistă) și metateoriile critice. Ele pot fi cu ușurință ilustrate cu exemple din domeniul relațiilor internaționale. În funcție de considerarea particulară a marilor dispute din cadrul disciplinei relațiilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu fac altceva decît să exprime relațiile interne ale limbajului și că acest lucru este valabil pentru toate științele. Cu alte cuvinte, această poziție este monistă metodologic, deși altminteri radical antipozitivistă. 2 Întîmplător, studenții germani în științe politice studiază această triadă ca pe un fundament al disciplinei lor. Ei învață acest lucru nu după ce vin în contact cu faptele, ci în primul an de studiu. Cele ce urmează sînt preluate din capitolele introductive ale unui manual academic (Berg-Schlosser, Maier, Stammen 1981
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sale, "deltele", o deltă fiind Eloim-Spiritul-Materia, alta Spiri-tul-Materia-Universul. Aceste două trinități formează numărul șase (zilele lucrătoare ale săptămânii creației), termenul șapte fiind acela al încetării, simbolizând gama armoniei universale. Eliade vorbește adesea de "echilibru între antiteze", dar, precum se vede, triada lui nu este identificarea între Spirit și Existență a lui Hegel, ci un număr mistic, verificat în istorie. Eliade folosește Biblia analogic pentru destinele României, profesând un mesianism prin care se străduia să sugereze contemporanilor că el era mântuitorul patriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
M. rezistă tentațiilor „plumbului”, obligând neantul ca, înainte de a-i lua în posesie ființa, să ducă un lung război de uzură. O luptă inegală, firește, pentru că în cele din urmă „abisul” cucerește iremediabil existența: „începutul cuvintelor mele este întotdeauna o triadă:/ realitate abis realitate; sfârșitul lor ar putea fi inversat,/ acum, seara? pe pielea mâinii urcă o umbră pe care nu o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
redus, a devenit, prin instituția primarului, un element al centralizării, chiar dacă a rămas un element puternic în definirea identității locale și, în final, a democrației. Alte forme de organizare teritorială, în mod particular regiunea, au devenit destul de marginalizate din cauza marii triade națiune-departament-municipalitate, însă aspirațiile către afirmarea acesteia nu au dispărut. În cea mai mare parte, mișcările regionaliste nu au avut succes în schimbarea așezărilor teritoriale post-revoluționare, cel puțin până în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar aceste dezvoltări politice
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la funcțiile și efectele acestora, pe de o parte, și la competențele discursive ale locutorilor, pe de altă parte. Pentru punctul de plecare metodologic general, reținem sublinierea calității de sistem a obiectului cercetat și dispunerea palierelor analizei în analogie cu triada lui Charles Morris sintaxă, semantică, pragmatică -, dar și într-o intercorelație, care să facă însăși cercetarea să funcționeze după modelul sistemic. Odată cu cel de-al treilea capitol, Publicistica eminesciană în orizontul receptării, demersul analitic se situează la nivelul mizei sale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
computațională. Lucrarea se înscrie în sfera semioticilor aplicate, vizând descrierea mecanismelor și strategiilor care definesc funcționalitatea semnului verbal în cadrul limbajului politic, ca spațiu de reprezentare simbolică a relațiilor și actelor din domeniul politic. Cadrul teoretico-metodologic al analizei este oferit de triada semiotică a lui Charles Morris, cu cele trei dimensiuni ale sale (sintaxă, semantică și pragmatică), de specificul analizei situaționale a procesului de semioză și de teoriile discursului din domeniul lingvisticii computaționale. Fără a urmări elaborarea unor judecăți de valoare în legătură cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
impune analiza sintactico-semantică și referențială: interogația asupra naturii și a mecanismelor de funcționare a metaforei presupune orientarea atenției atât asupra semanticii enunțurilor, cât și asupra sintaxei, a sintagmaticii semnelor metaforice într-un discurs particular. Cea de-a treia dimensiune a triadei semiotice, perspectiva pragmatică, complinește analiza uneia dintre cele mai comune figuri, în cadrul comunicării politice: "dimensiunea pragmatică este o cale principală, obligatorie pentru studiul metaforei. Ea subliniază caracterul extra-discursiv al acesteia, efectele pe care le are în context, motivațiile individuale sau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Figura 2. Natura triadică a semnului O dezvoltare a hexadei semiotice întâlnim și la Traian D. Stănciulescu care, pornind de la modelul pentadic al lui H.D. Lasswell, adaugă încă un element procesului semiotic: contextul, ajungând astfel la două modele triadice complementare: triada "3P" (Potențialitate Proces Produs) și triada "3R" (Referențialitate Receptare Realizare)249. Traian D. Stănciulescu 250 evidențiază posibilitățile integratoare ale modelului hexadic în analiza comunicării politice, propunând trei paliere de desfășurare a demersului analitic: a) analiza structurală vizează investigarea elementelor constitutive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
O dezvoltare a hexadei semiotice întâlnim și la Traian D. Stănciulescu care, pornind de la modelul pentadic al lui H.D. Lasswell, adaugă încă un element procesului semiotic: contextul, ajungând astfel la două modele triadice complementare: triada "3P" (Potențialitate Proces Produs) și triada "3R" (Referențialitate Receptare Realizare)249. Traian D. Stănciulescu 250 evidențiază posibilitățile integratoare ale modelului hexadic în analiza comunicării politice, propunând trei paliere de desfășurare a demersului analitic: a) analiza structurală vizează investigarea elementelor constitutive ale procesului de comunicare politică: context
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
confirmarea modelelor prestabilite ș.a. După ce am propus în capitolul anterior o analiză situațională a limbajului politic eminescian, prin intermediul paradigmei hexadice a elementelor situației de comunicare, urmărim în rândurile ce urmează o analiză funcțională a acestuia, prin investigarea limbajului-obiect din perspectiva triadei morrisiene: sintaxă, semantică și pragmatică. Abordarea limbajului politic eminescian din perspectivă semiotică pornește de la premisa că demersul semiotic, prin instrumentele pe care le pune la îndemâna cercetătorului, constituie o modalitate profitabilă de surprindere a mecanismelor de semnificare/ resemnificare a evenimentelor din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ce este mai sfânt?"481. Concluzii După ce am întreprins în capitolul anterior o analiză structurală a limbajului politic eminescian, utilizând modelul hexadic de analiză situațională, am prezentat în acest capitol analiza funcțională a acestuia, constând în investigarea limbajului-obiect din perspectiva triadei morrisiene: sintaxă, semantică și pragmatică. Virtuțile integratoare ale demersului semiotic, care permite recursul la un inventar metodologic amplu, au oferit premisele pentru identificarea mecanismelor lingvistice de semnificare/ resemnificare a evenimentelor din spațiul politic, specifice publicisticii eminesciene. Analiza sintactică (transfrastică și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asigură formularea și comunicarea unei informații particulare, hexada semiotică multiplică căile de definire a limbajului-obiect, imprimând nuanțe și valențe inedite semnificatului publicistic. Analiza semiozei publicisticii eminesciene este complinită de descrierea semiotică a limbajului politic eminescian, pe cele trei niveluri ale triadei morrisiene: sintaxă, semantică și pragmatică. Demersul analitic a avut în vedere coroborarea permanentă a rezultatelor și redimensionarea interpretării, prin prisma datelor obținute pe fiecare palier de analiză în parte. Perspectiva semiotică a favorizat conceperea limbajului politic eminescian ca un tot
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dispută intenționează să prezerve liantul social; Lyotard consideră (la fel ca Rorty) că este posibil să suspenzi marile povestiri fără ca acest lucru să conducă la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și cu discursivitatea sa proprie. Cu toate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care au determinat modificarea pentru totdeauna a relațiilor internaționale începând cu momentul descoperirii armei nucleare. Din acest punct de vedere, vom urmări o serie de coordonate fundamentale în analiza armelor nucleare și a politicilor nucleare. Prima dintre aceste coordonate este triada nucleară cele trei elemente fundamentale ale unei puteri nucleare funcționale și operaționale: Această triadă constă practic din vectorii nucleari necesari operaționalizării unei arme nucleare. Vectorul nuclear este vehiculul care poartă spre țintă încărcătura nucleară. O altă coordonată esențială în analiza
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
nucleare. Din acest punct de vedere, vom urmări o serie de coordonate fundamentale în analiza armelor nucleare și a politicilor nucleare. Prima dintre aceste coordonate este triada nucleară cele trei elemente fundamentale ale unei puteri nucleare funcționale și operaționale: Această triadă constă practic din vectorii nucleari necesari operaționalizării unei arme nucleare. Vectorul nuclear este vehiculul care poartă spre țintă încărcătura nucleară. O altă coordonată esențială în analiza noastră o constituie evoluția politicilor nucleare la nivel național și internațional. În acest sens
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
nucleară la aproximativ 6.000 km de bază; în plus, numărul de bombardiere strategice deținute de americani era net superior comparativ cu Uniunea Sovietică. Situația se schimbă însă încă o dată la sfârșitul anilor '60, când apare al treilea pilon al triadei nucleare: racheta balistică lansată de pe mare, în speță de pe submarine (Sea Launched Ballistic Missile SLBM). Acest lucru schimbă concepția asupra războiului nuclear. Dacă până în acel moment se considera că, în cazul iminenței războiului nuclear, acesta poate fi câștigat dacă ataci
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]