12,312 matches
-
vată de zahăr își rupeau ușile prin zâmbetul tău. am trăit tot cu tine și nu pot adulmeca tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pavilionul urechii drepte și îi dai un bănuț vechi, din cei moșteniți, și o optime de măr uscat pe ziarul bunicii. focul pe care îl vezi cu un ochi îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bunicii. focul pe care îl vezi cu un ochi îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas nu poate fi nici o distanță între nucleul meu dens și electronii mei ușori care sar de pe orbita tristeții pe cea a freneziei. șase în primul loc: a venit timpul să înaintezi lin, nu să alergi, acum a nins, e tocmai bine, zăpada s-a bătătorit un pic și se prelungește în lumina ceții, dinspre șes către munte, pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ți-am spus că așa va fi! Plătim cu lungi tristeți orice părere de bucurie. (se depărtează) Totuși, nu uita, luna-nfrumusețează lumea pentru dragostea noastră! (dispare) IERONIM: Nu-i drept! Nu-i drept s-ajungi în preajma fericirii și să-nțelegi că nu va fi a ta niciodată! BUFONUL: Ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând cu mine clipa care trece, să-mi sporești tristețea ceasului târziu când, străin de tine, sufletu-mi pustiu va porni zadarnic, rătăcind pe drum, să sărute urma pașilor de-acum. * B3: O, e-atât de bine când, pe drumuri ninse, întâlnești o casă cu lumini aprinse, un ogeac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
râzând în timp ce-i mângâia tandru fruntea... Nu exagera, Măriucă, pentru că îți seamănă ție ruptă bucățică. Poți să zici că nu are nasul, ochii și gura ta? Și cum privește la tine când te vede supărată... Parcă îi a doua Măriucă. Tristețea întruchipată, nu alta. Știi ceva, doamnă Măriucă? Din clipa asta, ai cinci minute ca să te bagi în pat lângă mine, că mor de frig... a încheiat Costăchel vorba, privind-o ghiduș pe sub sprâncene... Petrache se ținea de cuvânt. În fiecare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bine te-ai întors din Infern! - dacă se poate spune așa. Se poate spune, domnule inginer. Se poate spune, fiindcă prin ce am trecut seamănă peste măsură de bine cu iadul... Petrache, care asista la discuție, a încercat să alunge tristețea momentului. Măi Costache! Invită omul în casă, ce îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-ți răspundă, omule? Cine? Comuniștii? Să-i auzi numai ce fericire ne pregătesc! Ai răbdare! - a replicat Petrache. Pentru mine nu-i nici o noutate. Eu am văzut fericirea asta acolo... La ei acasă... Ferească-ne Dumnezeu! - a grăit Costăchel cu tristețe în glas. Dacă tu nu vrei să spui unde te-a fericit soarta cu frăția de arme - știi tu care - atunci am să-ți spun eu unde mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: Tocmai trecusem apa Siretului. Asta se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită pe chip. La început am avut câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pleacă sau vine de undeva. Pe tatăl ei l-a podidit plânsul. Zile în șir n-a mai fost Costache Deleanu cel din zilele lui însorite. * Casa lui Costache Deleanu s-a umplut de pustiu. Uneori Costache își mai îneca tristețile pe la restaurantul gării, având la întoarcerea acasă privirile-săgeți ale soției, care numai purtătoare de vorbe bune nu puteau fi. În sinea ei, tot ea își zicea: ce să facă bietul de el? Și ei îi era greu. În fiecare sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întunecat: uite ce am crescut noi, Maria! Uită-te și tu și spune-mi dacă asta e fata noastră! Tatăl Simonei era vădit iritat pentru că, după fiecare rostire, făcea o pauză, adunând cu greu silabele în cuvinte ce exprimau obidă, tristețe, dezaprobare... Tată, mamă!... Tonul implorator nu curmă discuția începută. Tatăl continuă: Fiica noastră va avea un copil! Poți să ne spui ceva și despre tatăl acestui copil, încercă el să fie cât se poate de calm, punând stavilă în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vrei să mi-l dai la telefon, Doina? Oricum îl voi găsi. Doina nu mai putu să asculte. Închise telefonul. ,,Obraznica! Are un tupeu exasperant", își spuse ea și începu să plângă. Beatrice ieși din camera ei și intuind sursa tristeții mamei sale, veni pe canapea lângă ea și o îmbrățișă: De ce plângi, mămico, de ce? În loc de răspuns, mama o sfătui pe fată: Oricât ar suna telefonul, nu răspunzi. De altfel, de mâine poate ne mutăm la buna, vom mai vedea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se bucurase din plin de soare, de viață!... Pornise călătoria spre lume într-o zi din luna mai și plecase, tot așa cum venise, într-o frumoasă zi de primăvară, poate cea mai frumoasă din primăvara aceea, dar încărcată de atâta tristețe... Nu venise seara, dar cerul întreg se înnoptase. Natura se dezlănțui cu o furie de nestăpânit. Tunete cumplite zguduiră pământul. Șfichiurile de foc ale fulgerelor răniră înaltul, dar ploaia nu veni. Nici cerul nu mai avea atâtea lacrimi cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se iveau ape tulburi a căror limpezire era greu de presupus ca durată în timp. Uitarea se afla undeva, unde anume și cât de departe era greu, dacă nu imposibil de stabilit. Situația prin care trecuse Doina își prelungea tentaculele tristeții ca niște umbre enorme pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tău suntem verișori de-al treilea, dar se cheamă că tot neamuri suntem. Aracan de mine, da' din ce lume vii, fato? Ei, vin și eu... mai zise Simona fără a detalia, pe fața ei așternându-se o negură de tristețe. Săftica, înțelegând că nu are rost s-o mai descoase, îi mai zise: Dacă vrei, numai să duc gălețile cu apă în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
felul în care i se mișcau buzele se părea că rostește o rugăciune. Zăbovea un timp pe malul apei, urmărind jocul gâzelor. Îi plăcea mai ales zborul delicat al libelulelor și-și trimitea pe solzii valurilor gândurile ei încărcate de tristețe pentru a fi duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța în perfecțiune este o himeră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Iar aceasta se întâmpla pe când el avea patruzeci de ani. Însă, chiar dacă nu ducea lipsa banilor, putea vedea limpede cum noi perspective de iubire nu avea defel și, din cauza asta, începu din nou să se afunde într-o stare de tristețe adâncă și plină de neguri, în care puterea de a spera îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate că doar din milă, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi întorc fața de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide, vreau acum să știu! Văd bine că te-ai întristat brusc, iar asta nu poate prevesti deloc ceva pozitiv, dar, cu toate acestea, chiar vreau să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
suflet, deși știu că, în realitate, nu-i așa. Acum, chiar dacă cochetez voit cu toate femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu va înceta de tot, sau până ce nu va fi înlăturată cumva, nu pot, dar, mai ales
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]